Psihoterapie gratuită la ISTT şi câteva considerente despre trădare

Vă anunţam acum ceva vreme de săptămâna Fii bine cu tine în cuplu organizată de ISTT în colaborare cu editura Trei. Mi-am dorit să ajung la mai multe din cele cinci seri desfăşurate la Cafe Verona, însă, din păcate, programul nu mi-a permis. Am reuşit, totuşi, cu un enorm efort de voinţă să ajung vineri la prelegerea susţinută de Diana Frazzei, psihoterapeut, care a vorbit despre trădarea în cuplu (atenţie, fac o precizare, Diana a vorbit de trădare la modul general, şi nu neapărat de adulter).

Cafe Verona era arhiplină, cu greu am găsit un loc, semn că oamenii sunt deschişi să afle. Amuzant a fost că întrebările erau puse în stilul: “am o prietenă căreia i s-a întâmplat, nu e vorba despre mine”, ceea ce înseamnă că ne e greu să recunoaştem public că ni s-a întâmplat nouă asta. De ce? Pentru că trădarea de către partener este considerată un eşec al celui înşelat, ne-a spus Diana Frazzei. Practic: vai, a înşelat-o soţul? sărăcuţa, n-a reuşit să-l ţină lângă ea. Ne simţim umiliţi interior şi vrem să evităm şi umilinţa exterioară.

Ce mi-a atras atenţia la discursul Dianei a fost accentul pus pe secret. Părea să sugereze (deşi n-a spus-o clar) că procesul de secretizare, de ascundere, de băgare sub preş a trădării e cel care dezbină, de fapt, un cuplu, şi nu trădarea în sine. Când cel înşelat află, îl doare secretul, îl doare faptul că a fost minţit, deseori o perioadă lungă de timp. Ca o glumă, Diana a spus că procesul de reparare a unei relaţii afectate de trădare (cu ajutorul consilierii de cuplu) e aşa de lung şi de anevoios că dacă lumea l-ar şti nu s-ar mai obosi să înşele 🙂 Cu toate astea, a subliniat foarte clar că partenerul care înşală suferă şi el foarte mult, mai ales dacă ţine la celălalt şi doreşte menţinerea relaţiei. Una dintre ipoteze a fost chiar că nu înseamnă că oamenii care înşală nu mai iubesc, ba dimpotrivă.

Cum începe totul? Partenerul care înşală se simte mai confortabil în prezenţa altcuiva. Îi plac mai mult conversaţiile purtate cu altcineva, se simte ascultat şi înţeles. Oricât de ciudat vi s-ar părea, înşelatul nu începe cu aspectul fizic, până acolo fiind un drum mai lung presărat cu discuţii, atingeri şi diverse alte gesturi non-sexuale. Conform teoriei expuse de Diana, dacă cel care simte tentaţia de a înşela, s-ar duce acasă la partener şi i-ar spune: “ce fain a fost când am discutat cu X, noi de ce nu mai vorbim aşa?” iar partenerul ar răspunde (nu cu: “da, pentru că eu stau acasă îngropată în scutece şi văd de copii şi ţie îţi arde de discuţii filozofice” – scuze că iau cazul clasic bărbat infidel – soţie înşelată, dar mi-e cel mai la îndemână) pozitiv acestei încercări de regăsire, mai multe cupluri ar fi salvate.

La final, Diana a recomandat două cărţi interesante care pot fi citite de cei care doresc mai multe informaţii despre subiect.

După aventură, de Janis Abrahams Spring

Iubirea nu este de ajuns, Aaron T. Beck.

Diana Frazzei este un terapeut excelent, o găsiţi la Institutul pentru Studiul şi Tratamentul Traumei dacă aveţi vreodată nevoie de ea. Demn de menţionat e şi faptul că ISTT oferă şi module de şedinţe gratuite de terapie, aşa că dacă aveţi nevoie, nu mai băgaţi problema sub covor sub pretextul “n-am timp şi bani de aşa ceva” şi mergeţi la terapie. Nici nu vă puteţi închipui cât de mult poate să ajute!

Dacă vă interesează subiectul trădării, vă invit să citiţi şi comentariile la articolul Marei şi articolul Adei. Veţi descoperi o gamă foarte variată de perspective care s-ar putea să vă pună pe gânduri.