Acum foarte mulţi ani, bunica mea ţesea preşuri din cârpe din sacii cu haine vechi pe care i-i aduceau diverse persoane pe la ţară. Avea o răbdare supraomenească să stea să taie hainele în fâşii subţiri, să le coasă între ele, să le depene în gheme şi să ţeasă preşurile. Acum nu mai face asta, a îmbătrânit, nu mai are război de ţesut şi majoritatea hainelor vechi care ajung pe la ţară sunt fie donate săracilor, fie arse, în cele din urmă. Ţin minte că avea un vălătuc mare de preş ţesut, din care tăia câte o bucată atunci când avea nevoie. Practic, nu ţesea preşuri de diverse dimensiuni, ci unul singur, lung cât o ţinea stocul de cârpe, din care tăia bucăţi individuale. Oricât de ciudat vi se va părea, uneori mi-e dor să simt acele preşuri sub picioare şi dacă aş mai avea o bucată mică de la bunica, aş ţine-o în dormitor, unde nu pun nimic pe jos, de obicei. Nu mi-aş pune în toată casa sau în sufragerie, probabil, nu s-ar potrivi la bloc şi frumuseţea lor s-ar pierde foarte uşor, dar dacă aş avea o casă la ţară, cu siguranţă aş pune pe jos preşuri ţesute, fie din fibre, fie din cârpe, din simplu motiv că sunt extrem de uşor de întreţinut. Şi dacă americanii au descoperit mania preţurilor croşetate din pungi de plastic sau saci de gunoi, noi de ce n-am perpetua o tradiţie a reciclării veche de zeci de ani (poate mai mult) şi am folosi aceste preşuri din cârpe?
Probabil că vă întrebaţi de ce vă povestesc asta şi ce legătură are cu titlul. Pentru că m-a cuprins un pic nostalgia văzând ţolul de coade de pe Miniprix.ro, ţesut de femei din comuna Ciocani (jud. Valsui) în cadrul proiectului derulat de Miniprix, prin care hainele care nu se mai pot vinde, precum şi hainele colectate în cadrul evenimentului “Moda pe îndelete”, capătă o nouă viaţă şi devin ţoluri multicolore. Un astfel de ţol de peste 2 metri costă pe Miniprix.ro numai 50 de lei, deci un preţ mai mult decât rezonabil. Toţi banii încasaţi din vânzarea acestor ţoluri se întorc în comunitatea de la Ciocani şi se investesc în conservarea tradiţiei.
Revenind la titlu, Miniprix a aderat la campania E-româneşte iniţiată de Pay-U iar asta înseamnă că, în perioada 9-10 iunie, puteţi cumpăra online de pe site-ul Miniprix haine, cosmetice (inclusiv bio), produse profesionale de make-up sau de styling şi veţi beneficia de livrarea gratuită a produselor, indiferent de valoarea cumpărăturilor. Despre hainele de pe MiniPrix, în special cele pentru copii, noi am mai vorbit, însă ce nu ştiam nici eu şi abia am aflat, e că acum pe MiniPrix.ro găseşti şi o gamă variată de produse cosmetice profesionale pentru îngrijire ten şi corp, styling şi machiaj: Babaria, Arganicare, Just Cosmetics, Byothea, Kallos, Anubis, Enliven, Oyster, Sinergy, Alfaparf, SPA Pharma dar şi produse cosmetice bio şi mass market de la Olay, Bio Cosmetica, Institutul Spanion, Argan Yca şi Gillette.
Chiar dacă vremea de afară nu pare să se îmbuneze, eu mă pregătesc de plecat în concediu şi deja am ochit pe MiniPrix câteva produse care ne-ar fi necesare, inclusiv nişte sandale sport, câteva tricouri pentru Eliza şi câteva cosmetice pentru mine 🙂
Succes, Miniprix! 🙂
Laura, eu încă am un vălătuc din acela mare. Nu are chiar aspect artistic dar cred că are 10 metri sau mai mult.. Îmi ocupă debaraua. Nu m-am îndurat să tai din el dar pentru căsuta aceea mică din grădină este posibil să tai. La ţară se numesc “preşuri de coade”. Dar bravo lor, ca susţin comunitatea de acolo, mai ales că zona aceea este destul de săracă, cu şomaj mare.
știi că eu îmi doresc un covor țesut! Ce de avea și bunica. Îmi amintesc războiu instalat în camera de la vale, iarna, când pe afară nu prea mai avea ce face.
Eu am un astfel de tol de coade in bucatarie. Il am de la nasa mea de botez si imi e tare drag. Il am de putina vreme, nu stiu inca cum o sa reziste la spalat, acum e colorat foarte frumos.
si mamaia mea a avut razboi de tesut si, din pacate, a fost ars, l-as fi vrut eu…(((( si tesea cuverturi si presuri….am o gramada…iar cuverturile sunt o minunatie, cu trandafiri, cu dantela din lana pe margine, cu modele geometrice complicate….pur si simplu nu-mi pot imagina cum putea sa le teasa….si mi se rupe sufletul ca traditia asta deja s-a pierdut…multumesc pt inca un articol de suflet…