Vă avertizez că articolul de azi NU este un tutorial, ci mai degrabă o relatare încâlcită a unui semi-eşec care dă bine în poze 😀
Sub acest titlu voi posta zilele acestea câteva articole legate de finalul de an şcolar şi în special de finalul de ciclu de învăţământ, în cazul Elizei, grădiniţa. Am făcut mai multe lucruri frumoase legate de acest moment deosebit dar nu ştiu dacă voi apuca să vi le împărtăşesc pe toate la timp.
Încep cu această cordeluţă cu tocă de absolvent pe care am creat-o pornind de la o cordeluţă cu coroniţă de prinţesă de la h&m pe care am vrut s-o reproduc din fetru şi n-am reuşit. Bazându-mă pe ce am greşit acolo şi căutând soluţii alternative, am reuşit să creez conceptul acestei cordeluţe (care nu a ieşit nici ea foarte reuşită) care ar putea fi purtată cu mândrie, zic eu, de fetiţele care termină grădinţa sau clasa a patra. Obişnuită să-mi dau seama că nu mai e posibil să inventezi roata, n-am căutat pe net să văd dacă au mai inventat şi alţii ce am inventat eu, ca să rămân în continuare mândră de ideea mea de cordeluţă, dar dacă găsiţi totuşi o idee similară, nu ezitaţi să-mi lăsaţi link că nu mă supăr 🙂
Coroniţa de la H&M – este dintr-un fel de fetru foarte tare – a fost prototipul meu:
Materiale: un tub de hârtie igienică, o cordeluţă (am ales una îmbrăcată cu material albastru), hârtie gumată, fir mouline sau un ciucure, un adeziv puternic – eu am folosit un adeziv foarte bun pentru PVC pe care l-am descoperit la magazinul Profiart.
Mai întâi trebuie să transformăm tubul de hârtie igienică în tocă. Eu am gândit aşa: îl împărţim ochiometric în trei părţi aproximativ egale. O treime o tăiem de tot iar a doua treime o franjurăm până la baza primei treimi şi o îndoim spre interior, suprapunând franjurii pentru a crea o bază mai solidă. Franjurii se lipesc cu aracet sau cu prenadez. Cel puţin asta mi-am imaginat eu că îmi va crea o bază de contact pentru lipire. Din păcate, socoteala din proiect nu se potriveşte cu cea din teren, aşa că, în cele din urmă, acest pas a fost inutil şi tubul ar fi putut fi folosit ca atare, cu găuri la ambele părţi.
Din hârtia gumată se taie un dreptunghi care să fie de dimensiunea tubului de hârtie rezultat, un disc cu diametrul tubului de hârtie rezultat şi un pătrat cu latura de aproximativ 6cm care să fie partea de sus. Din firul mouline facem un ciucure.
În discul de hârtie gumată vom face două tăieturi paralele în care vom introduce cordeluţa. Atenţie, măsuraţi cu grijă pentru ca tăieturile să nu fie prea largi pentru că atunci discul nu va sta bine şi va aluneca. La nevoie lipiţi-l de cordeluţă cu un adeziv puternic.
Acum e acum. Ideea mea era să lipesc pe disc tubul de carton cu gaura în sus (baza formată din franjuri trebuia lipită pe discul de hârtie gumată). Din păcate ori a fost cordeluţa prea groasă, ori discul prea mic, dar nu mergea lipit, aşa că am băgat pur şi simplu discul în interiorul tubului şi am lipit oarecum pe părţi – am dat din belşug cu adezivul pentru PVC şi am reuşit să lipesc destul de bine.
Pe deasupra am lipit dreptunghiul din hârtie gumată, suprapunând marginile. Am introdus ciucurele în mijlocul pătratului şiam făcut un nod pe dos. La final am lipit pătratul de tubul de carton îmbrăcat în hârtie gumată.
Şi gata! Gaudeamus igitur! 🙂
a iesti f frumos!! la noi la gradi nu s-a gandit nimeni sa facem ceva de genul acesta pt absolventi…data viitoare am sa tin minte postarea!!! felicitari!!
frumos semi esec 🙂
frumos
Felicitări Elizei. A intrat în lumea frumoasă a şcolarilor.
Felicitări fericitei mămici. Încă nu există coroniţe şi pentru mame?
Inca nu 🙂 Dar nici n-avem nevoie. Era o vorba – cele mai frumoase bijuterii ale unei mame sunt bratele copilului in jurul gatului. Nu stiu daca putem extrapola pentru coronite, dar e acelasi principiu. Multumim!
sper ca la anul sa incerc sa fac si eu bentita toca – foarte frumoasa ideea !!
[…] Cordeluţa cu tocă a fost şi ea foarte apreciată pentru poze 🙂 dacă aveţi posibilitatea să faceţi o “cabină pentru pozat” cu diverse accesorii, nu ezitaţi s-o faceţi, copiii se vor distra şi vor rămâne cu amintiri frumoase peste ani. Trebuia să mai am pentru poze şi o ramă din asta, vopsită cu vopsea de tablă de scris (pe care trebuia să scrie câte un mesaj amuzant) dar am reuşit s-o stric parţial şi n-am putut s-o mai iau la poze. Sper s-o repar curând şi să v-o prezint pe blog într-o formă nouă. […]
va rooog …..cum ati reusit ciucurele ori l-ati cumparat?
L-am facut manual dintr-un scul de mouline infasurat de mai multe ori si legat in partea de sus, apoi taiat in partea de jos.