În concediu – vila Wolf, Jupiter

Acest articol este valabil pentru sezonul estival 2014.

Aşa cum vă spuneam, am ales anul acesta să merg în concediu în Jupiter în urma unei oferte pe care mi-a dat-o pe mail o prietenă. Am ales un sejur de 9 zile, cu trei mese incluse pentru care am plătit 628 de lei (am avut şi o mică reducere pentru că am achitat totul în avans), Eliza având gratuit masa şi cazarea – în luna iunie şi septembrie copiii sub zece ani au cazare şi masă cu jumătate de porţie gratuite.

Amplasament

Vila Wolf se află în staţiunea Jupiter, în spatele hotelului Scoica, e destul de ascunsă, dar se ajunge uşor atât cu maşina, cât şi pe jos de la staţia de microbuz. Are un soi de parcare în faţa curţii dar nu este supravegheată. Nu ştiu cum e parcarea în plin sezon, când am fost noi părea ok. Deşi pare, nu este departe de plajă. La golfuleţul în care am fost noi se ajunge în zece minute pe jos, ieşind în strada principală prin stânga şi tăind drept pe pajiştea hotelului Cometa, apoi coborând scările. La plaja mai aglomerată se ajunge dacă o iei în dreapta de la pensiune, ieşi în strada principală la Scoica şi cobori nişte scări care abia se văd pe lângă un non-stop, ajungi pe malul lacului şi o iei la dreapta. Chiar şi cu copilul după tine, mai mult de zece minute nu faci. Drumul prin pădure nu este luminat, aşa că dacă vă întoarceţi noaptea, ar fi bine să aveţi o lanternă la voi. Pentru mine pădurea a fost un plus, nu un minus, dar de la caz la caz, s-ar putea să nu placă tuturor. Tot ce scrie la ei pe site e adevărat – personalul chiar e foarte amabil şi săritor, zona frumoasă, atmosfera prietenoasă, cu excepţia faptului că grătarul şi chiuveta din spate nu funcţionează momentan. De asemenea, sunt câte două fotolii şi o masă pe fiecare nivel, dar nu sunt nicăieri cărţi de joc şi alte cele, or fi fost la un moment dat, dar şi le-or fi luat alţii “suvenir”.

Bilă neagră: în jurul pensiunii sunt câini vagabonzi. În general sunt blânzi, dar am remarcat că se speriau copiii mici de ei şi dacă mai şi lătrau, era jale. Nu recomand să mergeţi cu propriul câine, evident. Proprietara pensiunii îndrăgeşte şi îngrijeşte câinii respectivi, din ce am înţeles, însă eu le dau bilă neagră din cauza asta, nu mi se pare ok să merg în concediu şi să mă feresc de câini, mai ales prin pădure. De asemenea, nu au curte şi sunt foarte înghesuiţi cu vila de alături, nu pricep cum de s-au dat autorizaţii pentru asemenea construcţii fund în fund.

Cazare

Camerele sunt ok, chiar nu am de ce mă plânge. Sunt două paturi lipite (cam nasol să dormi la mijloc pe ele, saltelele nu se unesc bine) şi un fotoliu extensibil. Foarte curat totul. În balcoane sunt mici uscătoare de rufe. Aş recomanda camerele de la parter cu terasă, mi s-au părut mult mai ok decât cele de la etaj. Mi s-a părut frig în cameră, a fost şi o vreme răcoroasă, dar camera era orientată şi spre nord.

Se făcea curăţenie în camere aproape în fiecare zi (dat cu aspiratorul, şters în baie), se înlocuia hârtia igienică la timp, lenjeria şi prosoapele s-au schimbat o singură dată ceea ce e mai mult decât pot spune de alte hoteluri mai cu pretenţii. În cameră am avut un televizor mic, precum şi frigider, destul de încăpător, pe care nu prea l-am folosit pentru că n-a fost nevoie.

Bilă neagră: apa caldă era cam cu ţârâita. După ce că apa nu avea presiune, la ora prânzului, nici nu prea mai era caldă, deoarece toată lumea îşi făcea duş. Nu cred că instalaţia e făcută să acopere o cerere aşa de mare. Din ce am înţeles, mai întâi a fost făcut un nivel, apoi altul dar bănuiesc că instalaţiile nu au mai fost adaptate.

Mâncare

A fost prima dată când am optat pentru un sejur cu mese incluse. M-am săturat de veşnica întrebare “unde mâncăm azi” şi nici n-am avut chef să fac experimente cu gastrita mea. Mâncarea a fost foarte bună, gustoasă şi pentru noi suficientă. Micul dejun conţinea fie platou rece (două tipuri de mezeluri, două tipuri de brânzeturi, roşie, castravete, ardei, măsline, unt, gem/miere), fie omletă/ouă prăjit. Ceaiul şi cafeaua veneau în ibrice şi nu au fost mereu grozave. Dacă veneai mai târziu la micul dejun, ceaiul era un soi de zeamă de pliculeţe, nu mai era la fel ca la ora opt. Produsele mi s-au părut de calitate, nu erau cele mai ieftine, ci în general, chestii pe care poate le-aş cumpăra şi eu acasă.

Puteţi veni la masă şi cu propriul iaurt sau cu laptele şi cerealele voastre. În plus, dacă vă rămâne unt/dulceaţă/pate, noi am fost îndemnaţi să le luăm în frigiderul din cameră pentru o eventuală gustare ulterioară, nu s-a repezit nimeni să le ia de pe masă, pentru mine ăsta e semn că nu se zgârcesc la ultimul şerveţel şi ultima scobitoare.

La prânz primeam ciorbă şi felul doi (alese din trei variante cu o seară în urmă). Mai toate felurile au fost gustoase, în special saramura de pui, de crap, escalopul cu piure, ciorba de pui a la grec, ciorba de fasole cu afumătură (deşi am primit ciorba goală într-o după amiază, nu aveam nici picior de afumătură în ea), castraveţii muraţi (dacă vă nimeriţi când sunt muraţi), tocăniţa de pui. Nu m-am împăcat cu mâncărurile cu tocături – ciorba de perişoare, chifteluţele marinate, sarmalele nu mi-au plăcut.

La cină primeai un fel principal şi un desert. Papanaşii şi prăjitura cu iaurt şi fructe de pădure au fost foarte bune, clătitele au fost groaznice. Servirea a fost foarte ok, au existat mici întârzieri dar mereu îşi cereau scuze chelnerii şi erau atenţi cu noi. Vinul casei era 12 lei carafa de un litru şi nu era un vin foarte prost, era ok, mai ales un pic rece. Băuturile se comandau separat, dar preţurile erau decente.

Bilă neagră: M-a deranjat faptul că trebuia să-mi păstrez furculiţa de la felul principal pentru desert, nu mi s-a părut igienic să mănânc clătite cu furculiţa de la peşte. Cred că ar fi trebuit să se facă un efort pentru un set de tacâmuri în plus la fiecare, pentru desert.

Altele

La parter era un mic loc de joacă pentru copii mai mari. Acolo se mai strângeau copiii la ora prânzului şi chiar noi i-am dus pe ai noştri să picteze acolo pentru că se plictiseau şi nu voiau să doarmă şi cam făceau gălăgie pe hol. Lângă locul de joacă era şi o masă cu bănci de lemn unde se mai putea sta seara la o bere şi, în general, era destul de liber. Spaţiul, însă, este foarte mic şi înghesuit.

Pensiunea era ocupată doar de familii cu copii. Nu recomand dacă nu aveţi copii, dacă vă doriţi linişte, s-ar putea să nu aveţi parte de ea. În restaurant, pe terasă sunt copii. Pe holuri, copii. Jos, la locul de joacă, evident, copii. Pentru cei cu copii – chiar dacă nu sunteţi împreună cu alte familii, cu siguranţă copilul vostru va găsi pe cineva cu care să se joace. Asta dacă nu dă de fetiţa care i-a spus Elizei “urâtă cu ochelari”, dar asta e, deja, altă discuţie…