Activităţi de vară gratuite pentru copii

Când eram mică cea mai mare bucurie de vacanţă era să merg la ţară la bunica. Mi se părea că niciodată nu mă lasă suficient acolo, chiar dacă nu aveam condiţiile confortabile şi mâncarea bună de acasă. Una dintre cele mai mari bucurii de vacanţă ale Elizei este să meargă la bunica de la Iaşi şi la ţară la fina noastră, însă din păcate suntem mult prea departe pentru a merge mai des şi am prea puţin concediu pentru a sta mai mult timp. În plus, Eliza este încă prea mică pentru a fi trimisă la bunici pe perioada verii, deşi probabil că asta va fi soluţia la care voi apela când nu voi mai beneficia de ajutorul mătuşii care stă momentan cu ea. Mă consider norocoasă că am o persoană care să o supravegheze pe Eliza şi încă una care vine benevol să ne ajute. Mă consider şi mai norocoasă că în loc să stea pe canapea să se uite la Noră pentru mama, preferă s-o scoată pe Eliza afară cu orele, s-o ducă peste tot şi chiar când sunt în casă să se joace împreună diverse jocuri în loc să o lase să se uite în neştire la televizor.

Vara asta am căutat nişte activităţi pentru copii care să fie antrenante, creative şi, de preferat în aer liber. În plus, buba cea mai mare era că trebuiau să fie gratuite sau la preţuri foarte mici. Am vrut să continue cu înotul, dar din păcate taxa de 370 de lei la clubul de la noi din cartier e prea mare pentru noi, iar ca s-o duc în altă parte unde e mai ieftin, e mai mare daraua decât ocaua pentru că nu vreau s-o pun pe femeia asta pe drumuri până în celălalt capăt al oraşului, vara, când sunt 35 de grade afară. Aşa mi-am amintit ce îmi spusese o prietenă anul trecut, de un club de vară la Mc (ştiţi voi, fast-foodul ăla pe care îl urâţi cu toţii). Ei bine, eu n-am neapărat o problemă pentru că Eliza nu e pasionată de Mc (iar jucăriile se cumpără separat dacă le vrea), aşa că profit din plin de activităţile pe care ei le oferă gratuit vara, pentru toţi copiii, fără înscriere, fără obligaţia de a cumpăra ceva, fără să le ofere copiilor nimic altceva decât distracţie, materiale de lucru şi compania plăcută a supraveghetoarelor care sunt toate tinere, calme şi drăguţe. De două săptămâni de când merge acolo (relativ în zona noastră), Eliza n-a cerut absolut nimic de mâncare de acolo, doar de două ori a vrut îngheţata aia la 1,5 lei. În rest, merge doar pentru activităţi şi ştie deja că azi e ziua prieteniei, mâine e ziua exploratorilor, poimâine e ziua distracţiei şi tot aşa. Nu vrea să rateze nicio zi ca să-şi colecţioneze autocolantele pe diplomă şi în fiecare zi îmi arată cu mândrie ce a făcut la Mc. Am rămas suprinsă de o ramă foto foarte frumoasă pe care a făcut-o şi mi-am dat seama că Eliza creşte lângă mine şi eu nu conştientizez pentru că am întrebat-o de zece ori dacă ea a gândit conceptul ramei sau i s-a spus ce să facă şi parcă tot nu-mi venea să cred că a gândit-o singură, chiar dacă are aproape 6 ani, mie tot mică mi se pare 🙂 În general, desenează, colorează, fac colaje, împăturesc diverse chestii, înşiră mărgele, creează diverse chestii (figurine din ouă de polistiren şi pom-pom-uri, brăţări etc). Nu toate restaurantele au opţiunea asta, căutaţi pe net să vedeţi care sunt cele incluse în program (şi din ţară, nu doar Bucureşti). Programele se desfăşoară de la 10 la 12 dimineaţa şi de la 16 la 18 seara (ce se face dimineaţa, se face şi seara). Ştiu ce-o să ziceţi, că vai, ce urât din partea lor că fac programe pentru copii ca să le bage pe gât mâncare nesănătoasă. Ei bine, îmi pare rău să vă anunţ că nu ei bagă mâncarea nesănătoasă pe gât copiilor, ci părinţii care dau banii pe mâncarea aia (chiar şi la insistenţele copiilor). Iar pe mine nu mă deranjează absolut deloc să profit de resursele şi programele lor indiferent de motivul pentru care ei organizează aşa ceva.

La mc, Eliza se duce de obicei de la 10 la 12, apoi mai stă vreo două ore la fântâna muzicală unde se bălăceşte în apă (în Orăşelul copiilor), apoi vine acasă, mănâncă şi coboară în parcul din spatele blocului. Adoră fântâna muzicală, tricoul cu protecţie solară, băsmăluţa şi slipul sunt mereu în sacoşă la mătuşa şi nu trece zi frumoasă fără bălăceală. În timpul săptămânii e mai linişte şi mai puţină lume, aşa că se distrează relaxată împreună cu prietenele ei, înfulecă împreună fructele din caserolă (în timp ce acasă se strâmbă dacă îi dau o gustare de fructe) şi sandvişurile din gentuţa termoizolantă sau testează locurile de joacă mai puţin aglomerate decât în week-end.

O altă activitate gratuită la care a mai mers e un curs de pictură în aer liber organizat de Fundaţia Dan Voiculescu în Grădina Valorilor Româneşti (parcul Tineretului, aproape de noi). O altă prietenă mi-a zis de cursurile astea (se ţin şi în mall-ul Plaza Romania), am căutat pe net, am găsit programul şi am înscris-o la curs. Fiind în aer liber, în parcul Lumea Copiilor, m-am gândit că ar fi cu atât mai frumos, dar Elizei nu i-a plăcut aşa de tare, aşa că nu cred că se va mai duce. Poate doar să alegem alt atelier – au mai multe opţiuni, quilling, mozaic, engleză, artă fotografică, pictură pe apă, pictură pe sticlă – doar că majoritatea sunt pentru copii mai mari.

Televizorul nostru e deschis din ce în ce mai rar. Are voie la desene cât vrea pe timpul vacanţei dar “cât vrea-ul” ei e foarte puţin. Stă mult afară şi seara mă întâmpină cu picioarele negre şi cu zâmbetul pe chip şi adoarme instant după ritualul “duş-lapte-poveste-dinţi-rugăciune-broască”. Dimineaţa se trezeşte din proprie iniţiativă pe la 8 fara ceva (cred că îi trebuie draperii la geam!) I-a plăcut mult la mare şi mă roagă să plecăm şi la Iaşi şi parcă ar vrea şi la munte şi musai în week-enduri să ieşim în parc la picnic şi la plimbare. A descoperit că îi plac la nebunie târgurile de antichităţi şi cu greu am reuşit acum două săptămâni s-o desprind dintr-un asemenea târg organizat în zona parcului Carol.

Chiar dacă în timpul săptămânii nu apuc să petrec foarte mult timp cu ea pentru că programul meu de lucru se tot întinde ca guma de mestecat pe talpa unui pantof, mi-am propus ca week-end-urile să fie dedicate doar plimbărilor şi ieşirilor împreună. Am renunţat, momentan, la curăţenia şi gătitul de sâmbătă şi duminică şi plecăm de dimineaţă pe undeva, chiar dacă acel undeva e doar un parc în care ne punem pe o păturică şi mâncăm covrigi cu iaurt de băut pentru că n-am avut timp să luăm micul dejun acasă 🙂