O dimineaţă cu baloane de săpun

V-am mai spus că ies cu Eliza în week-end, nu? Mă tot chinui să găsesc tot felul de activităţi, în aer liber, care să fie relaxante şi plăcute pentru amândouă, aşa că atunci când am găsit un “atelier de făcut baloane uriaşe” am zis: super, aici e de noi.

Am sunat, ne-am înscris. Duminică la 10.30 eram acolo, chiar dacă m-am târât cu greu jos din pat la 8 dimineaţa. Primul lucru care m-a uimit: “atelierul” avea loc într-o curte mică, însorită, cu “iarbă” artificială pe jos şi “iederă” de plastic pe ziduri. Nu mă înţelegeţi greşit, nu era urât, doar că (vina mea!) eu visasem o curte interioară mare (nu una în care intri direct din stradă), cu iarbă verde, unde să alerge prichindeii cu baloanele uriaşe de săpun după ei. Probabil că m-a indus în eroare şi poza de pe afiş, luată de pe net, cu o fetiţă cu multă iarbă verde în spate, făcând singură bule uriaşe de săpun.

Aici puteţi vedea şi ştirea de la Prima TV cu atelierul de baloane – un pic înflorită faţă de ce s-a petrecut în realitate, dar o fracţiune de secundă apărem şi noi pe acolo.

https://www.youtube.com/watch?v=sn-Sq-pjivk&feature=youtu.be

Totul a început cu un atelier “creativ” (parcă încep să fac alergie la atelierele creative, nu de alta, dar Eliza e plictisită de decupat/lipit de acasă) la care Eliza a făcut nişte felicitări. Una pentru mine, alta pentru bunica (pe care o scosesem la terasă). Ce-i drept, scaunele unde stăteau (destul de confortabil) părinţii erau mai la umbră.

Zona de joacă era în plin soare. Atelierul de baloane s-a dovedit a fi, de fapt, un spectacol cu baloane. Frumos, într-adevăr. Mi-era milă de fata aia care le făcea. A stat peste o oră în plin soare şi a făcut baloane încontinuu. Mă întreb dacă şi-a mai putut duce lingura la gură după aia. Din ce am remarcat eu, toţi copiii au fost fascinaţi. Eliza s-a mai tot ferit de soare, a mai venit la umbră, ea nu prea suportă căldura excesivă. La final copiii au primit nişte chestii de făcut baloane acasă (nu “kit-uri” cum se lăudau, că doar kit înseamnă glicerină, apă distilată, detergent de vase, sforicele etc). Elizei i-a plăcut, copiii sunt mult mai uşor de mulţumit decât adulţii şi ea nu ştie că am dat 30 de lei pe “atelierul de baloane” şi nici nu-i pasă.

Copiii nu au avut voie să facă baloane uriaşe dar am rugat-o pe domnişoara de acolo să ne lase şi pe noi. Am făcut şi eu şi a făcut şi Eliza:

Când ajung la ţară o să încerc şi eu. Ştiu reţeta, nu e secretă cum au declarat ei, e pe net la tot pasul. Îmi trebuie doar două beţe mari şi nişte sfoară. Dacă reuşesc, vă povestesc şi vouă, cu detalii, ca să ştiţi cum se fac. Am multe poze frumoase cu baloanele, dar din păcate apar mulţi copii în ele, aşa că nu vi le pot arăta. Însă dacă vreţi să bucuraţi copiii la vreun eveniment (aniversare, botez, chiar nuntă în aer liber) o tanti din asta cu baloane face minuni. Pe cei care au fost acolo îi cheamă Creative Arts, îi găsiţi pe net.

Ada a scris aici ce-ar fi făcut ea diferit şi sunt de acord cu ea. Puteau fi făcute multe lucruri diferit, cu cheltuială minimă, totul era să fie voinţă la mijloc şi puţin interes.