Odată cu toamna a venit, din punctul meu de vedere, şi anotimpul picnicurilor (ignoraţi vremea de azi de afară, e o excepţie 😀 ). Mie toamna îmi place cel mai mult să merg la picnic. E plăcut afară, nu mai e căldura aia înăbuşitoare, pot sta liniştită în aer liber fără să mă tem de insolaţii sau că se strică mâncarea sau că se încălzeşte prea tare limonada. Am inaugurat deja toamna cu un picnic la Comana, pe malul lacului, şi a fost foarte plăcut (mă rog, aproape plăcut, că m-a călcat pe nervi zgomotul tirolienei 😀 )
Unul dintre felurile mele preferate pentru picnic, în afară de obişnuitele sandvişuri şi alte gustări despre care o să vă mai povestesc, sunt baghetele umplute. Le puteţi face cu o seară înainte şi le lăsaţi la frigider peste noapte şi vor fi şi mai bune decât dacă le faceţi în dimineaţa respectivă. Eu fac de două feluri, cu urdă şi cu ton. O să vă povestesc momentan doar despre cea umplută cu cremă de urdă cu mărar pentru că doar din asta am făcut atunci.
Ingrediente: urdă dulce (aveţi grijă să fie bună, eu am luat urdă din Mega Image şi a fost amăruie dar s-a mai diluat gustul cu restul ingredientelor), unt, smântână grasă (fermentată), ceapă (de preferat verde pentru culoare dar merge si cea uscată), mărar, sare, o baghetă proaspătă cu seminţe. Urda se amestecă bine cu untul (vreo 20-30 de grame, în funcţie de cantitatea de urdă – untul va face preparatul să stea ferm după timpul de refrigerare), cu două-trei linguri de smântână, cu ceapa tocată mărunt (multă ceapă, îmi place să-i simt gustul în preparatul ăsta) şi mărar (după preferinţe, mie îmi place să fie mult). Se încorporează toate ingredientele cu o lingură, amestecând să rezulte o compoziţie omogenă.
Bagheta se taie în două şi scobeşte miezul cu o linguriţă cu coada lungă. Se umple cu pasta de urdă, se înveleşte bine cu folie alimentară şi se dă la frigider. Se feliază doar în momentul servirii.
Dacă v-a mai rămas urdă, mai puteţi umple roşii scobite sau ardei gras (sub forma asta eu le servesc ca aperitive la mese festive) sau o puteţi unge, pur şi simplu, pe pâine, ca o cremă de brânză. Vă asigur că e delicioasă, de altfel, e singura formă sub care eu mănânc urda.
La picnicul de la Comana am luat puţină mâncare pentru că bucătăria mea era sub asediu şi nu puteam pregăti prea multe, dar am mai avut sandvişuri cu muşchi afumat şi valeriană (verdeaţa mea preferată de pus în sandvişuri, atât eu cât şi Eliza o iubim mult), castraveţi şi un soi de pate (cred că spumă de ficat de raţă se numea în magazin) cu măsline fără sâmburi. Nu se potriveau neapărat împreună, dar mie îmi plac mult măslinele astea şi nu-mi lipsesc din frigider. În plus, v-am zis, bucătărie sub asediu, deci pus în coş tot ce era în frigider, inclusiv nişte struguri 😀
Voi ce luaţi la picnicurile la care nu pregătiţi grătar?
Foarte apetisanta bagheta voastra!
Pentru duminica aceasta aveam in plan o iesire cu bicicletele la padure, poate chiar o si vizita la Zoo, desi sotul nu vrea sa intre sa vada animalele chinuite in custi 🙁 M-am gandit sa fac niste mini-pizza (aluatul se intinde, se unge cu sos de rosii, se adauga diverse de prin frigider si apoi se ruleaza, se taie felii si se coace), o salata de cus-cus cu de toate, pusa in borcanele cu capac (ma gandeam la cele de la iaurtiera), niste briose cu susan si dovlecel, suc de mere proaspat stors si in loc de dulce niste capsuni sau zmeura. Sa vedem daca tine si vremea cu noi!