Acest articol nu este o critică la adresa organizaţiei Salvaţi Copiii care face lucruri absolut extraordinare la noi în ţară. E, mai degrabă un articol despre pedepse/bătaie, definiţia/percepţia lor, (foarte) puţin Alfie şi un pic (mai mult) de nea Gigel. Ca să fim clari de la început.
Am citit azi la Loredana pe blog comunicatul de presă referitor la campania celor de la Salvaţi copiii cu privire la conştientizarea faptului că există mai multe tipuri de comportamente care pot fi catalogate ca agresiune la adresa copilului (nu numai bătaia e “bătaie”, ci şi smucitul, datul cu caietul în cap, ţipatul, ameninţatul). Probabil aţi văzut deja spoturile tv cu “secretul lui mami/tati” când copilul nu vrea să mănânce/să-şi facă temele/vine murdar de la joacă. Mie, sincer, nu-mi plac. Şi nu-mi plac doar pentru că prezintă o realitate dură şi sunt eu prea sensibilă, ci pentru că nu simt că sunt gândite în aşa fel încât să aibă impact asupra celor vizaţi. Pentru că nea Gigel, când o să vadă spotul, o să spună, “uite, bă, şi ăştia zic că e bine să-i mai dai cu caietul în cap din când în când.” Apoi o să se scarpine la … ştiţi voi ce şi o să se ducă să-şi mai toarne o bere. În niciun caz nu o să intre pe vevevevsalvaticopiiipunctro să vadă cum poate să-şi crească copilul fără violenţă. Dar bănuiesc că, totuşi, în ţara în care orice copil de clasa întâi are tabletă sau smartphone, e posibil şi ca nea Gigel să caute sfaturi de parenting pe net. În plus, mesajul de final al spotului este scris cu font mic, pe un fundal din care abia distingi literele. Tot spotul e ca o ironie fină pe care n-o pricepe mai nimeni. E ca şi cum i-aş spune eu Elizei după ce mi-a tăiat formele de brioşe cu foarfeca dacă ei i se pare frumos ce-a făcut (pe un ton ironic) şi ea mi-ar răspunde sincer că da, pentru că acum au franjuri, sunt mai frumoase. Aşa şi nea Gigel, păi dacă ăştia zic că secretul e să-i dai cu caietul în cap, aşa face şi el. De ce să se mai ducă online să vadă cum poate să-şi crească copilul fără violenţă? Pentru publicul ăsta ţintă trebuie un mesaj clar de genul: DAR NU E BINE AŞA. NU-I MAI DAŢI CU CAIETUL ÎN CAP!!!! scris cu font mare şi roşu să vadă tot poporul.
Dar să revenim la comunicatul de presă. Unul dintre graficele lor spune aşa:
În primul rând cuvântul pedeapsă nu este bine definit. Pedeapsă corporală sau pedeapsă în sensul că nu-i mai dai îngheţată sau îi tai televizorul? Pentru că răspunsurile la cele două întrebări sunt total diferite! După cum vedeţi, totuşi, cel mai mare procent îl reprezintă părinţii care spun că se poate şi fără pedepse. Referitor la concluzia de mai jos, că 30% dintre părinţi sunt de acord cu pedeapsa, probabil că sunt şi mai mulţi de atât care sunt de acord cu pedepse gen “mama nu mă lasă afară pentru că nu mi-am făcut temele” decât “mi-am luat bătaie cu furtunul de rufe pentru că nu mi-am făcut temele.”. De asemenea, al doilea grafic, “ce se spune despre pedeapsă?” Părerea mea e că această întrebare e formulată greşit. Pentru că dacă întrebi pe cineva “ştiţi ce se spune despre pedeapsă în popor? că eu te-am făcut, eu te omor” atunci da, 93,5% vor răspunde că da, ştiu, au auzit şi ei formularea. Asta NU ÎNSEAMNĂ că sunt adepţii ei sau că îşi bat copiii până îi omoară. Faptul că 93,5% dintre respondenţi au declarat că au auzit expresia “eu te-am făcut, eu te omor” nu este relevant cu absolut nimic, decât poate cu faptul că unele mituri populare continuă să se perpetueze prin viu grai. Deci ce s-a dorit cu întrebarea asta? Care a fost sensul ei?
Urmează apoi un alt grafic care îl contrazice total pe cel de sus:
Deci 91% dintre părinţi NU îşi bat copilul când face o boacănă, 70% nu îi interzic să facă ce vrea, 85% nu îl trag de păr şi 69% îi explică de ce nu trebuie să mai facă. Deci, din ce văd eu doar 5% dintre părinţi îşi bat copiii şi undeva la 25-27% aplică pedepse non-corporale. Ar trebui să fie 0% dar nu e un procent aşa de scandalizator pe cât s-ar vrea să fie, spun eu, mai ales în contextul în care avem atâta populaţie ne-alfabetizată şi ne-educată în România. Ba eu aş zice că tocmai în contextul ăsta, 5% e o cifră scăzută care poate fi redusă la zero mult mai uşor. De la 5 ajungi mai repede la 1 şi la 0 decât de la 70% sau 40%. În fine, e bine că se fac campanii de conştientizare. Ar fi şi mai bine dacă am vedea şi rezultate.
Eu aş fi curioasă aşa: câţi bani s-au investit în ele şi ce rezultate palpabile au. Pentru că în umila mea opinie, dacă vrei să faci o campanie de conştientizare eficientă, iei consilieri/asistenţi sociali/psihologi şcolari/educatori/învăţători şi îi duci în grup la Alfie Kohn la o conferinţă despre cum poţi educa fără pedepse şi fără recompense. Pentru că ai mai multe şanse, statistic vorbind, ca doamna învăţătoare, după ce a avut o revelaţie la Alfie, să-l convingă pe nea Gigel să nu-i mai dea lui Ionel cu caietul în cap dacă îi explică la şedinţa cu părinţii ce efecte dezastruoase are asupra dezvoltării copilului, decât poate s-o facă un spot tv sau o pancartă la metrou pe care nea Gigel nu le pricepe. Pentru că la metrou nea Gigel o să se uite la pancarta cu Jojo şi chiloţii ei de la Carrefour de 5 lei şi nu la afişul care spune că 91% dintre părinţi NU îşi bat copilul care face o boacănă. Părerea mea e că atât timp cât la şedinţa cu părinţii e încurajat “luatul de ciuf”, Salvaţi Copiii n-are nicio şansă să îi convingă pe ăia 5% dintre părinţi să nu-şi mai bată copiii doar difuzând un spot tv şi punând nişte pancarte. Este adevărat că ei declară că “campania are și o componentă locală: în 32 de comunități (nota mea: iarăşi, ce înseamnă comunităţi?), UNICEF și partenerii săi derulează acțiuni de creștere a abilităților profesioniștilor locali de a recunoaște și adresa cazurile de violență, de a identifica persoane resursă din interiorul comunității, de a crea rețele de sprijin și de a alerta și mobiliza comunitatea să ia o poziție în fața fenomenului de violență.” Dar grosul banilor nu se duc acolo, iar despre aceste acţiuni şi despre rezultatul lor nu auzim mai nimic.
Dacă-l vedeţi pe nea Gigel, să-i spuneţi că îmi pare rău că l-am dat exemplu, dar serios, să nu-i mai dea lui Ionel cu caietul în cap că nu aşa intră matematica în el!
Sunt perfect de acord cu ce ai scris, mai putin la graficul cu ce se spune despre pedepse. Acolo este clar semnalizat ca raspunsul este acord sau dezacord, deci cred ca se intelege clar ce a vrut sa exprime cercetarea.
Oricum daca opresti pe strada un parinte si ii pui intrebari el va tinde sa raspunda ca este un parinte bun si nu isi bate copilul, dar cu totii stim ca din pacate in majoritatea caselor bataia inca este un mod de a face educatie.
Da, e cu dus si intors. Acord si dezacord cu ce? Cu expresia sau cu intrebarea? Limbajul statistic e in general formulat cu acord/dezacord chiar daca raspunsul e da sau nu. De asta zic ca nu pricep scopul intrebarii. Si eu cred ca multi mint in sondaje, din pacate.
Asa e…multi ne dam tari in fata altor adulti, ca nu face, ca nu batem copiii, dar, acasa, unde nu ne vede nimeni, facem ce vrem….exemplul cu invatatorii dusi la conferinte despre educatia copiilor mi se pare foarte bun…contactul persoana-persoana (invatator-parinte) e mai strans decat persoana -tv ( parerea mea )..
Nu cunosc campania, dar, dupa analiza ta amanuntita, e ca si cum as fi vazut-o. Eu cred ca ai dreptate si ca mesajele ar trebui sa fie mai putin subtile intr-o tara in care nivelul educatiei este atat de scazut. Si mult mai dure.
Chiar ma gandeam zilele astea, simtindu-ma amenintata in trafic de asaltul soferilor cu mobilul la ureche, la cat de necesara ar fi o campanie taioasa impotriva acestui flagel. Eu o cunosc pe cea din Franta, cu spoturi radio de genul: “In momentul in care Maria l-a sunat pe Ion, sa il intrebe daca si-a cumparat canapeaua pe care o vazusera zilele trecute, ea nu stia ca acesta urma sa fie ultimul telefon pe care avea sa il mai dea vreodata. Acum se afla in coma, iar rudele trebuie sa decida daca o deconecteaza de la aparate. Nu folositi telefonul la volan!” Cam asa ceva…
Intr-adevar, ca sa percuteze unde trebuie, mesajele ar trebui transmise limpede si concret, din aceleasi motive date si de altii inaintea mea. Statisticile, imi pare rau s-o spun, nu au relevanta. Pentru ca oamenii mint, musamalizeaza, uita sau socotesc ca unele chestii, ocazionale, nu se pun la socoteala. Si tot pedeapsa se numeste si daca nu-ti lasi copilul sa stea la laptop fiindca a iesit descult in curtea plouata, desi stia ca nu e ok. Poti spune ca este pedepsit sau disciplinat, dar cu siguranta pedeapsa asta nu cantareste la fel de greu ca a-l palmui sau a te rasti isteric la el, deci da, notiunea de pedeapsa e ambigua.
Draga mea, si daca cea care ii da cu caietul in cap, tipa la ei, tranteste caietele pe banca in asa fel incat sa cada de pe banca, ii intreaba pe colegii din clasa “Nu-i asa ca nu mai vreti ca X sa fie colegul vostru?” este doamna invatatoare la clasa pregatitoare si apoi clasa I…..ce e de facut?
Eu, in calitate de parinte al unui copil catalogat ca fiind un “copil rau”, am indraznit sa ii spun la intalnirea individuala de final de clasa I legata de evolutia copilului ca daca dupa cum spune dansa nu e numai al meu, ci mai sunt si ala…si ala…si ala….inseamna ca de fapt problema nu sunt copii, ci dansa ca nu este in stare sa ii gestioneze…..
URMAREA?! – peste 3 zile, cand am primit carnetul de note m-am trezit cu calificativul BINE la purtare…. am depus contestatie….si EVIDENT ca s-a decis schimbarea in “foarte bine”….asta in indeea ca discutand cu o fosta directoare de scoala mi-a spus neoficial ca NICIODATA nu ar fi schimbat nota….si daca au schimbat-o inseamna ca intr-adevar a fost….ceva necurat…..
Toti cei din jurul meu mi-au spus ca nu are sens, ce conteaza o nota din clasele primare, dar din punctul meu de vedere era GRESIT…..
Mi-am mutat evident copilul din acea clasa, dar in alta scoala (desi directorul mi-a propus mutarea in cadrul scolii…de ce oare?!?!?) pentru ca nu am vrut nici macar sa o mai vada pe culoarele scolii…
…sper sa scape de ticurile “castigate” in acesti 2 ani – strans din ochi…ridicat din sprancene….
Dar…ca o completare….oare de ce au plecat – s-au mutat in alte clase 8 copii in total (6 inainte de inceputul noului an scolar si 2 dupa….si mai urmeaza sa plece inca 2….)???
Oare de ce nu s-a luat nici o masura la nivelul conducerii scolii???
Stiu ca de cand a inceput scoala si a vazut ca a ramas in clasa cu 21 de copii, nu mai face nimic din ce facea inainte, este extrem de …amabila si atenta cu copii….
Si vin eu si intreb…chiar asa sa se fi schimbat in vacanta asta?!?!? Sau de vina sa fie faptul ca daca scade numarul copiilor sub 20 se desfiinteaza clasa?!??!
Legat de “copilul rau”…..el a plecat….dar a ramas si a iesit in evidenta grupul celor 4 mandri baieti, care si inainte erau in clasa, si care deranjeaza clasa (s-au dus deja parinti la dna sa ii spuna sa ia masuri ca nu se mai poate)… dar acum sunt vazuti…pentru ca nu mai e “copilul rau”….pentru a fi scos vinovat…
Si in concluzie….cum putem schimba aceste comportamente?!?!?
Eu am luat atitudine si am infruntat sistemul (invatatoare, director….) dar ceilalti 7 doar au cerut transferul din motive personale….ce de probleme personale…si taman toate in aceeasi clasa…..ce ar fi trebuit sa se intample pentru a se lua masuri fata de invatatoare?!?!?
INca ceva…toate aceste lucruri minunate s-au intamplat in “minunata” scoala 280 din BUcuresti, sector 5… pentru care toti parintii din zona se lupta din greu ca ai lor copii sa intre ….oare pentru ce???? pentru o ora de 35 min….ingramadeli si imbranceli pe scari…toalete infecte….fondul clasei de 200 lei…al scolii 70 (parca era anul trecut)….plus paza..plus taxa pentru sala de sport (infecta , neincalzita si plina de mucegai!)….
Am fost unul dintre acei parinti…si am avut curajul sa imi cer drepturile si sa plec!
Sper ca cei ce citesc, sa inteleaga mesajul si sa faca alegerea in functie de interesul copilului, nu de renumele scolii….. si sa insiste pe ce se intampla in clasa in timpul orei, sa le explice copiilor ce e bine si ce nu si atunci cand se intampla ceva ce nu e ok, sa ia atitudine!!! NU e ok sa taci, doar pentru ca iti doresti ca al tau copil sa nu aibe de suferit….e gresit…si asa ne invatam copii sa fie lasi si sa accepte orice…..si nu e bine!!!
Groaznic, Roxana, bine ca ai reusit sa-l muti de acolo. Conducerea scolii nu face nimic pentru ca nu e cu adevarat interesata sa rezolve ceva. E criza de cadre didactice, in special invatatoare, si atunci prefera sa inchida ochii si sa n-o sanctioneze. De dat afara, oricum nu o poate da, asa ca in afara de mustrari scrise nu prea are ce sanctiuni sa-i administreze.
si daca dupa toate aceste 8 mutari in care includem si contestatia mea…tot nu ia atitudine….? atunci ce?
inca ceva….ce am uitat sa mentionez…toate celelalte 7 plecari, au fost de fetite…..asta spune multe….asa-i? si sunt unii care au inceput sa se gandeasca sa plece si ei….
Wow. Deloc de acord.
Practic, mare parte din articol spune ca acei parinti care isi abuzeaza copiii sunt aceiasi care nu baga in seama o campanie de genul asta. Ok (chiar daca nu stiu unde e research-ul care a condus la concluzia asta).
Nu e cumva muult mai eficient sa determini o schimbare in perceptia publicului larg? O mica victorie, care mai pune o caramida la schimbarea in bine a unei atitudini gresite a romanilor.
O schimbare de atitudine ar pune presiune pe acei parinti, ar pune presiune pe autoritati, ar duce la inasprirea pedepselor pentru astfel de abuzuri si ar ajuta copiii sa constientizeze faptul ca exista o solutie. Ar avea cui sa-i spuna, chiar daca nu cuiva din partea statului. Ar convinge publicul ala bun, care nu bate si nu tipa, sa doneze cauzei.
E mai lent putin, asta asa e, dar nu poti schimba un mod impamantenit de a rezolva o problema peste noapte. Nu stiu de ce parem sa nu intelegem asta. Victorii mici, oameni! 🙂