Azi a avut loc la complexul social Floare Roşie acţiunea de care v-am povestit mai demult – împreună cu mai multe colege bloggeriţe am gătit 4 feluri de mâncare a câte 130 de porţii pentru trei centre sociale diferite – 82 de porţii au rămas la căminul de bătrâni Floare Roşie iar restul au plecat spre alte două instituţii. Am petrecut cea mai mare parte a dimineţii şi a după-amiezii acolo curăţând, tocând kilograme întregi de legume, porţionând, scoţând oase de peşte, făcând porţii pe bandă rulantă şi servind şi jur că nu am mai simţit această satisfacţie de foarte multă vreme. De-a lungul timpului m-am implicat în mai multe activităţi caritabile, am donat bani, haine, jucării, anul trecut am făcut pachete cu cadouri pentru copii (în cadrul proiectului Shoebox şi al proiectului Secret Santa organizat de Zurli) şi aşa mai departe dar niciodată nu am avut acest sentiment de mulţumire sufletească, poate şi pentru că darul meu a fost oarecum impersonal şi nu am văzut niciodată zâmbetul de fericire al destinatarului.
Când eşti faţă în faţă cu nişte bătrâni care se bucură, nu neapărat de mâncare, căci, aşa cum au declarat şi ei, “aici e hotel, nu azil”, cât de prezenţa noastră acolo, starea de spirit ţi se schimbă în mod radical. Seniorii au dansat (am avut şi un muzician, pe Iustin Gâlea, şi o trupă de teatru, Improvisneyland), au mâncat “ca la restaurant” (le-am gătit bunătăţi, ciorbă de porc, somon cu legume/vită cu piure de păstârnac, gofre cu sos de portocale), au gustat puţină şampanie, s-au bucurat ca nişte copii de cadourile oferite şi ne-au oferit, indirect, nişte lecţii de viaţă.
Noi, fetele, ne-am simţit ca într-un fel de tabără acolo. Eram nemâncate şi ronţăiam la comun câte un cotor de varză. Ne mergeau mâinile ca pe bandă şi vorbeam despre copii, schimbând impresii despre grădiniţe şi şcoli. Ne uitam lung la farfuriile pline cu mâncare delicioasă şi ne făceam planuri să gătim şi noi acasă fantasticul piure de păstârnac cu chimen pentru care ne-a deschis apetitul bucătarul Viorel Copolovici. Între timp am fost şi la cumpărături ca să fac şi eu acasă acel piure, e musai să-l impun în reţetarul meu, n-am mai încercat de multă vreme ceva atât de bun 🙂
Un lucru care m-a uimit foarte tare a fost amabilitatea şi disponibilitatea personalului de acolo. Nişte femei extraordinare, inimoase, săritoare, harnice, bine organizate, pline de energie şi căldură. Se vedea că sunt iubite de bătrâni. Mi-a plăcut faptul că au fost foarte deschise cu privire la prezenţa noastră acolo, ne-au ajutat cât au putut şi au fost mereu cu zâmbetul pe buze. Din experienţă, ştiu că, de obicei, personalul unei instituţii e destul de reticent faţă de cei care vin să ajute în cadrul unei anumite activităţi, dar aici ne-am simţit extraordinar de binevenite.
Aş vrea să mulţumesc încă o dată Luminiţei Malanca, fără de care această acţiune n-ar fi avut loc, celor de la Lidl, care au fost sponsori exclusivi precum şi lui Viorel Copolovici care a condus “ostilităţile” din bucătărie.
În ordinea numerelor de pe tricou, la acţiunea efectivă de astăzi au mai luat parte:
Ana Nicolescu, Ana-Maria Mitruş, Gabriela Maalouf, Mara Wagner, Mihaela Alexandrescu, Mihaela Vasilescu, Miruna Mărgărit, Monica Preda, Tily Niculae, Veronica Soare şi sper că n-am uitat pe nimeni!
La multi ani Laura! Asta e România adevărată, România despre care ar trebui să auzim. Bravo vouă!
[…] tare frumoasă zi de Ajun de zi de Românie am avut ieri când am avut ocazia încă o dată să-mi mai arăt o dată că România mea e bună şi că se […]