Azi am fost împreună cu Eliza la ultimul spectacol Zurli de anul acesta, Uite, vine Moş Crăciun! Gaşca Zurli a avut în 2014 un an minunat plin de spectacole în toată ţara, de proiecte minunate şi de provocări, aşa că va intra într-o binemeritată vacanţă până la anul când, se pare, vor avea chiar şi un spectacol de mare amploare la Sala Palatului!
Spectacolul de azi a fost foarte frumos şi vesel chiar dacă Tanti Prezentatoarea (Mirela Retegan) s-a îmbolnăvit şi a ajuns la urgenţe cu o seară în urmă. Aparent adepta fidelă a dictonului “the show must go on” (spectacolul trebuie să continue), Mirela a urcat pe scenă şi i-a ţinut piept cu brio vrăjitoarei Tura-Vura care voia să îmbolnăvească toţi copiii. Ba chiar a reuşit s-o facă pe vrăjitoarea cea urâcioasă să înveţe ce înseamnă să dăruieşti şi să fii generos.
Tanti Prezentatoarea a povestit publicului despre proiectul “Crăciunul într-o cutie de pantofi” (Shoebox) iar la final Tura-Vura a ales să doneze jucăria ei preferată, vrăji-măturica, pentru ca ea să ajungă la un copil mai puţin norocos. Şi, apropo de copii mai puţin norocoşi, azi dimineaţă, în drum spre spectacol, Eliza m-a întrebat de ce Dumnezeu a făcut copii săraci.
Vă rog să mă credeţi că n-am ştiut ce să răspund. Am reuşit să îngaim ceva de genul că nu Dumnezeu e de vină pentru sărăcia oamenilor, ci tot oamenii sunt de vină că unii au mai mult şi alţii mai puţin şi că de aceea trebuie să îi ajutăm pe alţii cât putem, dar nu cred că a înţeles. Acest lucru e greu de înţeles şi de către un adult, darămite de un copil.
La spectacol Eliza m-a mai surprins cu o chestie. Deşi este, în general, un copil extrem de prozaic şi cu greu o ating chestiile astea “de corazon”, la un moment dat, în timpul unui cântec (cred că la cel pe care îl cânta Zâna Bună în aşteptarea lui Moş Crăciun), s-a întors spre mine şi a spus: Mami, îmi dansează inima. Am rămas mască, cred că e cel mai romantic lucru spus de Eliza vreodată 🙂 Şi ca să înţelegeţi mai bine stilul ei: aseară eram la concert la Iustin, îi plăcea dar când Iustin a întrebat: mai vreţi? toată lumea a spus: daaaa, Eliza mea, cu voce tare: nuuuuu. Am crezut că intru în pământ de jenă dar (sper că) ceilalţi s-au amuzat.
La finalul spectacolului, evident că nu s-a putut să nu plecăm acasă cu CD-ul Uite, vine Moş Crăciun şi cu globuleţele cu personajele Zurli (care s-au făcut praf când s-a rupt punguţa şi au picat într-o baltă), deşi eu nu mă dau în vânt după cumpăratul suvenirurilor la concerte, dar cum Eliza a făcut azi un act de mare şi nespecifică generozitate, m-am gândit să-i îndeplinesc şi ei dorinţa de a lua acasă o bucăţică din magia Zurli 🙂
Ce frumoasa inima are! O am pe Eliza intr-o poza facuta de soțul meu, în fundal :)!
Sa mi-o trimiti si mie pe facebook, te rog! Multumim!