Violin and the Edge of Contrast

Vineri seara frunzăream netul, cu un ochi în calculator şi cu unul la Vocea României, când am văzut un concurs nemaipomenit pe blogul nou lansat al Mirunei, Ea şi ea. Printre alte premii minunate (concursul încă mai e în desfăşurare), avea şi o invitaţie la concertul din seara asta al violonistului Iustin Gâlea de la ceainăria Serendipity. Pe Iustin îl mai auzisem cântând la complexul Floare Roşie când am gătit pentru bătrânei, şi evident că voiam să-l aud şi într-un concert adevărat. M-am înscris imediat la concurs şi cum am fost singura care a vrut acest premiu, am câştigat invitaţia. Ceainăria o ştiam, găzduieşte des concerte şi am mai fost acolo. E un loc destul de intim, mic, cu ceaiuri bune, singurul inconvenient fiind că se fumează înfiorător de mult, eu cel puţin m-am ales cu usturimi pe gât de la atâta fum.

Concertul a fost magnific. Nu cred că vă puteţi închipui cum se aude vioara electrică a lui Iustin într-un spaţiu atât de mic. Muzica lui te învăluie, te cuprinde, intră în tine, îţi invadează şi-ţi cucereşte fiecare celulă. Dacă închizi ochii, eşti transportat în altă dimensiune din care cu greu mai revii cu picioarele pe pământ. Ce cântă el e o combinaţie de mai multe genuri muzicale puse pe acorduri de vioară. La un moment dat aveam senzaţia că în interiorul meu e o crisalidă care se deschide, şi din ea iese un fluture care îşi întinde aripile umede cât poate el de tare şi dă puternic din ele ca să se elibereze. Aşa mi-am simţit sufletul, ca un fluture care mi se zbate puternic în piept. Pentru o oră muzica l-a eliberat, a zburat pe acorduri superbe unde a vrut el, apoi s-a întors liniştit la mine în piept. Sper să nu consideraţi că dau în siropuri, nu sunt cronicar de concerte şi nici nu pretind că aş fi. Nu pot face aprecieri de ordin tehnic, eu pot doar să încerc să vă transmit ce am simţit ascultându-l. Cel puţin la una dintre piese simţeam din ce în ce mai acut zbaterea fluturelui, eram cu ochii închişi, complet scufundată printre note şi nu pricepeam de ce a început lumea să aplaude pentru că eu încă mai auzeam muzica. Improvizaţia aceea anume mi-ar fi plăcut s-o înregistrez s-o mai ascult de zeci şi zeci de ori însă am preferat să ascult şi atât în loc să butonez telefonul. Sper să mai am ocazia de a reasculta bucata aceea muzicală pentru că nu cred că am mai auzit de multă vreme ceva atât de pătrunzător.

Iustin tocmai şi-a lansat primul său album, se numeşte Violin and the Edge of Contrast. Nu pot să-mi imaginez cadou de Crăciun mai potrivit decât acesta pentru orice iubitor de muzică. Iustin are relativ des concerte în Serendipity, eu vă sfătuiesc să-i urmăriţi activitatea şi să mergeţi la concertele lui. Vă promit că vă va schimba perspectiva asupra felului în care simţiţi muzica. Mi se pare o muzică extraordinară pentru coloane sonore (şi, ascultând-o, vă veţi da singuri seama pentru ce fel de filme sau de scene 😀 ) sau pentru spectacole de balet modern, chiar mi-ar plăcea să văd o balerină dansând pe acordurile muzicii lui.

Despre Iustin (info preluate din prezentarea concertului):

“Provenind dintr-o familie cu tradiţie artistică, pasiunea pentru muzică a venit într-un mod cu totul firesc pentru Iustin, un violonist cu peste 23 de ani de studiu de vioara. Întâlnirea cu Maestrul Modest Iftinchi, unul dintre părinţii spirituali ai viorii în România, reprezintă pentru el marea sa şansă, având onoarea de a-i fi elev. A urmat apoi Facultatea Naţională de Muzică din Bucureşti alături de profesori cu nume de referinţă în străinătate, având oportunitatea de a se perfecţiona în baroc, jazz şi în compoziţie. În paralel a dezvoltat şi partea de compoziţie care a dat roade în diferite colaborări în ţară şi străinătate, una dintre acestea fiind coloana sonoră a unui film turnat în Statele Unite. Iustin Galea a cochetat şi cu muzica de teatru având privilegiul sa lucreze cu regizori de cea mai înaltă clasă, de la Victor Ioan Frunză până la Alexandru Dabija.”