V-am mai povestit că Eliza e mega-fan al filmului Regatul de gheaţă 🙂 Ei bine, într-o zi mă întreaba: mami, ce înseamnă fiord? Eu: ăăă… fiord e o… formaţiune… ăăă, adică nişte stânci, şi e şi apă, adică mare, stai, ăăă…. Hm, hai să căutăm în dicţionar (am un set mare de 12 volume din DEX – şi nu, nici să nu vă treacă prin cap, ca surorii mele, că aş fi putut căuta pe net, eu refuz să caut pe net când pot să-i arăt un dicţionar sau o enciclopedie). Eliza: mami, ce înseamnă dicţionar?
Şi uite aşa mi-am dat eu seama că Eliza nu ştie ce-i ăla dicţionar. Am scos atunci DEX-ul, am lămurit povestea cu fiordul dar m-am gândit că ar fi bine dacă am avea în casă şi un dicţionar pentru copii. Aşa a poposit la noi Primul meu dicţionar ilustrat de la editura Litera. Nu găsesc nicăieri să scrie exact câte cuvinte are, dar la un calcul simplu, 208 pagini înmulţit cu aproximativ 9 cuvinte pe pagină, ies destul de multe. Menţiune: nu conţine ilustraţii pentru fiecare cuvânt în parte, ci doar pentru anumite cuvinte de pe pagină. Forma aerisită, cu 9, maxim 10 cuvinte pe pagină, cu termenul evidenţiat cu albastru şi fontul un pic mai mare, fac din acest dicţionar o unealtă uşor de consultat de către copii.
Nu conţine cuvântul fiord, dar conţine o mulţime de alte cuvinte interesante. Elizei i-a făcut plăcere să-l răsfoiască şi să încerce să ghicească termenul folosindu-se de ilustraţie. Şi n-a fost un joc uşor pentru că unele desene reprezentau acţiunea, de exemplu (un copil care aleargă) sau erau elemente care formau un tot. S-a jucat aşa mai bine de 45 de minute, răsfoind tot dicţionarul. I l-am pus în camera ei ca să se obişnuiască cu prezenţa lui şi sunt sigură că ne va fi un ajutor de nădejde odată ce va începe clasele primare.
Cred ca si eu am cele 12 volume de dex si chiar le-am folosit o perioada. Inca nu le-am adus aici la casa, au ramas in apartament, dar aici avem un volul DEX cum era pe vremuri pe care il folosim ori de cate ori e nevoie. Eu am o fetita mai mare care acum e clasa III, dar am invatat-o sa foloseasca dex-ul de oricate ori are nevoie. Unii termeni sunt explicati poate cam greoi in DEX, dar in cazurile astea imi cere ajutorul sa-i explic.
De asemenea am invata-o sa foloseasca dictionarele si la limba engleza pe care a inceput-o anul acesta la scoala, precum si un set de enciclopedii pentru copii pe care l-am cumparat cand era la gradinita ( unul din primele seturi de enciclopedii pt copii care a aparut la chioscuri). Acum e foarte util la Cunoasterea mediului.
Ne e intotdeauna la indemana netul cu google, dar am considerat ca e mai importanta sa stii sa-ti cauti informatia intr-o carte, plus ca in carte informatiile sunt mai…corecte as spune. Pe net nu se stie exact.
PS: noi mai avem un dictionar fara imagini pt clasele I-IV ( http://www.librarie.net/p/137096/Dictionarul-limbii-romane-clasele )pe care il mai folosim, dar cred ca manualul cumva l-a devapasit si nu mai contine toate cuvintele noi cu care se intalnesc elevii. Am vazut acum cautandu-l pe net ca exista si editii mai noi al lui, poate ca sunt actualizate.
Îți mai recomand și Dicţionar explicativ ilustrat pentru clasele I-IV, tot de la Litera, dicționar care i-a fost foarte de folos și băiețelului meu până acum (și sper și de acum înainte, e doar în clasa a III-a).
328 de pagini, la fel fără să scrie câte cuvinte sunt, am scris și eu despre el aici (dacă îmi e permis linkul): http://filme-carti.ro/carti/carti-pentru-copii-dictionar-explicativ-ilustrat-33788/
Multumesc, Jovi! Nu-l stiam. Eu mai am unul de la Litera, Dictionarul scolarului, sau ceva de genul, dar e mai greoi. O sa-l caut si pe acesta recomandat de tine. Multumesc pentru link, oricand poti sa lasi link, aveti numai articole si recomandari faine pe site-ul vostru 🙂
Citez din dictionarul mentionat, din definitia liliacului (planta): “Florile de liliac miroase placut”. Hmm, serios?? Pai, la persoana a III-a plural, verbul “a mirosi” se conjuga (ei/ele) ‘miros’, nu ‘miroase’. Deci, ori florile ‘miros’ ori floarea ‘miroase’. Poate nu ziceam nimic dat fiind faptul ca, in ultima vreme, aproape ca nu gasesti carte fara greseli de ortografie, dezacorduri gramaticale etc. Si daca pe vremuri aproape toate cartile aveau la sfarsit o “Erata”, care cuprindea/corecta greselile care mai scapau corecturii finale, acum pot doar sa sper ca macar un “Dictionar” (fie el si “primul” si “ilustrat” pe deasupra) sa contina asa ceva. Dar banuiesc ca ma insel…
P.S. In consecinta, cred ca vom opta pentru dictionarele vechi si cinstite, chiar daca sunt in mai multe volume. 😉
Oh, Florina, eu nu observasem, ai mare dreptate! Ce bine ca am pus poza si ai vazut-o. O sa le si transmit celor de la editura, chiar am mai remarcat o mare, mare greseala intr-una dintre cartile lor de bucate.
Ei, am eu un ochi special pentru greseli 😉 Poate mai sunt si altele. Cert e faptul ca, in ultima vreme, sunt pline cartile de greseli de toate felurile. Noi am primit o carte de povesti de la editura “Curtea Veche”, pe care eu o consideram o editura serioasa si, pana acum, cred ca am gasit vreo 20-30 de greseli – dezacorduri, greseli de ortografie, de tipar, inclusiv cuvinte “mancate”. Sa nu mai vorbesc de cartile acelea din seria Disney (carora le voi face vant cat de curand :D) – Tinkerbell cred ca am inteles-o cat de cat abia a treia oara cand am citit-o, atat de prost este scrisa sau tradusa/adaptata. Uneori trebuia sa ma opresc sa citesc cateva pagini sau fraze inainte sau inapoi ca sa imi dau seama ce ar fi vrut sa spuna, pur si simplu nu aveau sens sau legatura cu restul.
Sa ma zic si ca imi vine sa ma sui pe pereti cand vine copila de la gradinita si imi spune: “Am mancat ‘decat’ supa/cartofii/carnitza”?)