Inseraţi aici titlu alarmist care conţine “click aici ca să aflaţi…”

Atenţie, articol cu limbaj mai colorat. Nu citiţi dacă aveţi obraz subţire, mâine public ceva mai cuminte, promit!

Vorbesc serios!

Uneori stau şi mă întreb dacă oamenii care distribuie, şocaţi, articole alarmiste de genul “firma de lactate X foloseşte bacterii din intestinul gros/fecale pentru a produce iaurt probiotic” sau “firma de băuturi carbogazoase Y foloseşte nu ştiu ce substanţă din avortoni la producerea băuturii” sau “iaurtul cu fructe Z e colorat folosind nu ştiu ce insectă” chiar stau şi îşi imagineză că firma X are o căcăstoare enormă în care se duc toţi angajaţii, se cacă la comun şi de acolo se ia cu polonicul bacteria minune pentru produsul iaurtului. Sau că firma Y are contract cu un spital unde se fac avorturi pentru a lua produsele de concepţie expulzate (vă rog să mă iertaţi că încerc să fiu politically correct) şi a le folosi ca să facă băuturi carbogazoase? Nu, serios, luminaţi-mă şi pe mine, chiar îşi închipuie asta?

Pentru că altminteri nu-mi pot da seama de ce se propagă articolele astea ca pata de petrol în ocean. Oameni buni, nici nu vă trebuie prea multe cunoştinţe ca să vă imaginaţi următoarele:

Laptele este închegat de o bacterie. Bacteria respectivă ajută la fermentare. Cum mi-a explicat cineva odată pe înţelesul proştilor: bacteria aia mănâncă lapte şi se cacă iaurt. Nu e periculoasă, nu e un extraterestru mic pus în iaurt să ne mănânce pe interior. Ba din contră. Dacă lăsaţi un iaurt pe masă, nu se va strica, nici măcar vara. Se va acri. Asta pentru că bacteriile alea se trezesc din hibernare şi se apucă iar de mâncat. Doar că de data asta mănâncă iaurt şi se cacă tot iaurt, aşa că iaurtul se va acri. Şi uneori va deveni chiar mai bun. Eu am găsit acum câteva zile prin frigider un iaurt expirat de pe 1 ianuarie. Pentru că era un iaurt destul de scump, mi-a fost milă să-l arunc, aşa că l-am mâncat. Era delicios, avea gust a lapte bătut şi nici nu mi-a fost rău la stomac. Revenind la problema bacteriilor din fecale. În fecale există nişte bacterii similare şi asta pentru că în organism avem şi pe acolo nişte bacterii care ajută la digerarea mâncării. Adică o mănâncă şi o cacă… mă rog, pricepeţi voi. Bacteriile din iaurt sunt SIMILARE cu alea din fecale, nu sunt luate de acolo. Adică merele de voineşti sunt similare cu alea bot-de-iepure, dar nu sunt chiar acelaşi lucru, pricepeţi? Pentru că provin din doi pomi diferiţi. Bacteriile folosite la fabricarea lactatelor provin, în majoritatea cazurilor, din cutii UHT cu enzime cumpărate de la laborator. Adică au fost produse în laborator. Eu le-am şi văzut cu ochii mei în două fabrici de lactate diferite din ţară. Sunt produse de sinteză. Vă asigur că nici chimiştii nu le-au luat din propriile lor fecale. Acum, dacă tot vreţi să vă oripilaţi: brânza produsă de ţărani conţine cheag adevărat extras din stomacul unui viţel de lapte, viţel care a fost, mai întâi, sacrificat. Am văzut un reportaj la tv, o femeie arăta o sticlă de plastic cu un conţinut dubios şi spunea: facem brânză doar cu cheag de miel (aveau oi). Pe mine nu mă oripilează, dar poate vreţi să vă oripilaţi voi în caz că aţi uitat gustul brânzei bune de la bunica. Tot cu cheag era făcută. Pun pariu pe ce vreţi voi că bunica nu făcea brânză cu pastile de calciu, cu zeamă de lămâie sau cu iaurt bio din comerţ. Tot ţăranii, când mută latrina, duc ce găsesc pe fundul ei fermentat, în grădină. Sau aşa făceau pe vremuri, nu ştiu dacă mai e cazul acum. Dar gunoiul de grajd (balega, mai exact) sigur se duce la rădăcina roşiilor “bio” delicioase pe care le cumpărăm de pe marginea drumului. Alea stropite din belşug cu Ethrel cumpărat la negru ca să crească mai repede.

Bun, dacă am lămurit asta, să revenim la povestea cu băutura carbogazoasă şi avortonii. De curiozitate am dat şi eu la vremea aia căutare pe google după alte surse de informare, în afară de linkul perpetuat pe facebook mai ceva ca varicela într-o clasă pregătitoare. La momentul acela, nu mai existau alte referinţe independente de articolul respectiv, poate una, maxim două. Tot la momentul ăla, firma producătoare nici nu se obosise să dea un comunicat pe tema asta, fiind prea ocupaţi să se cace pe ei de râs (scuzaţi, vă rog, obsesia pentru căcat din postarea de faţă) de faptul că cineva a putut să screamă o asemenea imbecilitate şi să-i dea drumul pe net. Acum nu mai caut să mă edific că deja m-am enervat dar presupunând, prin absurd, că ar fi adevărat că există un compus chimic similar prezent în ambele situaţii şi care dă aceleaşi reacţii, vă asigur că e acelaşi lucru ca mai sus: un praf creat în laborator care nici la a miliarda spiţă nu provine dintr-o sursă “umană”. Şi dacă tot suntem la categoria băuturi, taurina din băuturile energizante nu provine din testiculele taurului (nici n-ar avea cum pentru că e un acid prezent în secreţia biliară, în muşchi, în creier, inimă şi sânge, mai puţin în testicule), ci este de sinteză. Daţi pe google, tot acolo am găsit şi eu.

Referitor la iaurtul colorat cu gândaci, aici am râs eu de m-am prăpădit, probabil că reprezentanţii respectivelor produse n-au râs aşa de tare, dar oricum. Există, într-adevăr, o insectă din care se extrage colorantul roşu pe numele său coşenilă. E o insectă care se găseşte doar în Mexic şi Peru şi cumva mă îndoiesc foarte tare că fermele de gândaci din America de Sud reuşesc să acopere cererea de coloranţi alimentari din toată lumea. Deci revenim iar la chimie. Cel mai probabil, şi acest colorant este creat în laborator, deşi aici chiar nu bag mâna în foc, îmi închipui însă că, chiar dacă e extras cumva din insectă (ştiţi voi, ca cerneala din sepie care nu ne mai oripilează aşa de tare, deşi mâncăm ca pe trufe pastele cu cerneală de sepie şi chiar pe biata sepie la frigare), pe scară largă e înmulţit în laborator. Eu nu văd care e problema. Mâncăm brânză făcută din stomac de miel/viţel dar ne doare sufletul pentru insectele zdrobite pentru colorant sau cum? În Italia există o băutură specifică, pe numele său Alchermes, a cărei denumire chiar provine de la insecta aia. Evident, că snobii italieni ai timpurilor moderne n-o mai beau că are insecte. Dar tot italienii vând o brânză cu viermi vii în ea (brânză cu denumire de origine controlată cum s-ar zice la noi, pe numele ei casu marzu, daţi pe google că o găsiţi), aşa că să nu ne luăm după ei, da? Îmi închipui, totuşi, că mexicanii care consumă ca fast-food greieri prăjiţi, sau că orientalii care mănâncă tot felul de insecte gătite ar râde şi cu fundul de noi dacă ar auzi ce delicaţi am devenit şi nu mâncăm iaurt sau nu bem suc cu colorant care e oarecum posibil să fi provenit cândva dintr-o insectă.

Acestea fiind spuse, faceţi ce vreţi, mâncaţi ce vreţi. Dar nu mai daţi share la prostii pe facebook şi mai uitaţi-vă şi la provenienţa informaţiei înainte de a semăna panică. Sau puneţi-vă întrebări şi cercetaţi. Nu e greu deloc.

P.S. Ştiaţi că ursuleţii gumaţi conţin gelatină din aia cu care mama lui Nică închega apa cu două picioare de vacă? Ştiam cândva pe cineva, o vegetariană convinsă, care halea pungi întregi de ursuleţi din ăia. Nu se obosise niciodată să citească eticheta să vadă că au gelatină şi că gelatina provine din oase de vită sau porc. Mai avea puţin şi vomita toţi ursuleţii mâncaţi vreodată când i-am arătat lista de ingrediente. Toată gelatina, cu excepţia prafului agar-agar care provine din alge, este de origine animală. Poftă bună la budincă şi jeleuri!