Editura All are acum o campanie care se numeşte Citeşte poveşti şi despre care v-am mai povestit. În cadrul campaniei, ei au un program educaţional în care îl trimit pe Pixi spiriduşul în grădiniţe şi şcoli să le spună poveşti copiilor, să le spună cât de important este să citeşti şi să le dăruiască nişte cărticele. Mi s-a părut o idee fantastică, aşa că am propus şi eu proiectul la şcoala/clasa Elizei. Înainte să citiţi mai departe, vă rog să faceţi singuri un scenariu cu privire la ce credeţi că s-a întâmplat.
Am făcut o propunere, pe hârtie, pe care am scris negru pe alb ce şi cum pentru că ştiam că primul răspuns va fi “nu se poate” şi am vrut să mă asigur că sunt înţeleşi toţi termenii proiectului. Că pe părinţi nu-i costă nimic, că e un program educaţional şi că cei mici se vor bucura de o oră cu Pixi şi de darurile primite. Evident, primul răspuns al învăţătoarei a fost “nu se poate”. Am insistat, mi-a zis să vorbim săptămâna viitoare că discută cu directoarea. Răspunsul halucinant al directoarei a fost acesta: nu se poate (surprinzător, nu?) pentru că nu e posibil să vină altcineva să vă ţină ora. Scurt pe doi, fără:
– să ceară informaţii suplimentare, să solicite o discuţie cu reprezentantul editurii în care să i se explice exact ce şi cum, să manifeste măcar la nivel superficial interesul faţă de un proiect benefic pentru copii din şcoala pe care, cu “onoare”, o conduce
– să propună mutarea proiectului în Săptămâna Altfel
– să propună părinţilor ca Pixi să vină vinerea, când copiii au doar trei ore şi, cu acordul părinţilor, să fie lăsaţi o oră în plus peste program
– să se considere, măcar vag, că este important să ne învăţăm copiii să citească şi că orice ajutor în sensul ăsta este binevenit
Paranteză:
Într-un an, m-am dus la clasa de grădiniţă a Elizei, le-am citit o poveste şi, tot cu sprijinul editurii All, am dăruit fiecărui copil câte o carte cu Pixi. Unii copiii au fost atât de încântaţi! Închipuiţi-vă, nu aveau acasă nicio carte pentru copii, aceea era prima lor cărticică.
Şi acum, să vă dau eu nişte detalii în plus despre această şcoală, ca să stabilim clar contextul:
– de câteva ori pe an vin în şcoală fotografi care le prezintă copiilor minunatul lor pachet şi le dau pliante de dus acasă la părinţi – ei au voie în şcoală şi au voie să retragă copiii de la ore să le facă poze. Eliza mi-a mai venit acasă cu nu ştiu ce pliant de calendare şi de karate şi odată chiar s-a supărat pe mine că nu i-am cumpărat nu ştiu ce revistă/cărticică pe care o primiseră ceilalţi copii. Între timp am lămurit-o şi pe asta, dar ca idee, reclama la clasă e în floare, deşi la clasa Elizei încă nu e aşa de rău ca prin alte locuri.
– la clasa Elizei s-a distribuit părinţilor o cărticică cu teste pentru nu ştiu ce concurs care va avea loc în aprilie şi din care, chipurile, ar trebui să lucreze acasă. Concurs care va avea loc după orele de program. Pentru concursul ăsta, pentru care se plăteşte taxă şi are cineva de câştigat, se pune problema statului peste program.
– la începutul semestrului ni s-a dat la şedinţă să semnăm o foaie prin care ne exprimam acordul cu prezenţa sau nu la ore a Profesorului Trăznit (contra cost) care să facă nu ştiu ce experimente cu copiii. Iarăşi, aş vrea să ştiu de ce Profesorul Trăznit are voie în şcoală, în timpul orelor, să ţină ora în locul învăţătoarei, şi cineva care îi îndeamnă pe copii să citească, nu.
Şi în concluzie aş vrea să ştiu cam ce cotizaţie trebuie să facă cineva şi la cine dacă vrea să facă un proiect educaţional gratuit într-o şcoală. Şi asta nu e singura şcoală, credeţi-mă, pentru că ieri vorbeam la telefon cu o altă învăţătoare (ce să fac, dacă am în anturaj multe învăţătoare) care mi-a spus că fix acelaşi lucru s-a întâmplat şi la ea la şcoală, directoarea a refuzat, fără motiv, un proiect educaţional propus de ea, şi care era în beneficiul copiilor. Şi atunci stai şi te întrebi, de ce să aibă cadrele didactice iniţiativă? De ce să facă, să dreagă, să se dea peste cap, să vină cu idei noi, revoluţionare? Pentru ce? Ca să li se bage pumnul în gură din partea directorilor de şcoală care, în comoditatea lor, nu vor să schimbe niciun pai (cu excepţia mobilei şi a plasmelor din clase, desigur) dar insistă în continuare să primească şpăgi sub formă de cotizaţii plătite “legal” asociaţiilor de părinţi constituite? Ok, nu există fonduri pentru dotarea şcolilor sau pentru activităţi extra? Atunci de ce refuzi când cineva, complet dezinteresat, vrea să facă ceva pentru clasele de la tine din şcoală? Învăţătoarele nu sunt oameni lipsiţi de iniţiativă şi de interes aşa cum par să creadă majoritatea părinţilor. Sunt oameni cărora li s-a pus botniţă mult prea des, sunt oameni scârbiţi cărora li s-a spus “nu se poate” mult prea des, care îşi fac meseria cu frica “creditelor” (puncte la dosar, nu credite la bancă, deşi probabil există şi alea), a inspecţiilor, a gradelor, a rezultatelor. Puneţi-vă un pic în locul lor: vouă nu v-ar plăcea să vă faceţi meseria într-un cadru informal, relaxat, cu materiale şi metode de ultimă generaţie? Atunci de ce credeţi că lor nu le-ar plăcea acelaşi lucru? Însă nu sunt lăsaţi. Pentru că, din păcate, zicala “peştele de la cap se împute” îşi dovedeşte încă o dată valabilitatea.
Între timp, în clasa Elizei copiii sunt mega entuziasmaţi pentru că un băieţel s-a lăudat că vor merge în vizită la “fabrica de chipsuri a lu’ tata” (eram de faţă, în clasă). Da, da, în săptămâna altfel se plănuieşte o excursie la fabrica star foods, pentru că, nu-i aşa, nu trebuie să învăţăm copiii cu hrana pentru spirit pentru că le poate dăuna sau are cineva ceva necurat de câştigat. Hai să-i învăţăm doar că trebuie să bage la burdihan şi să se mulţumească cu atât. Pun pariu că toţi părinţii vor semna că sunt de acord.
P.S. Şcoala este una considerată dintre cele mai bune din sector, se bat părinţii pe vize de flotant să intre acolo, sunt câte 33-35 de copii în clase şi consensul general e că e o şcoală unde “se obţin rezultate”. Ce fel de rezultate, însă, habar nu am.
Dacă aveţi astfel de exemple sau de cazuri, o să vă rog să mi le împărtăşiţi în comentarii, chiar sunt curioasă cum e şi pe la alte şcoli. Dacă vreţi să menţionaţi numele/numărul şcolii, e ok, dacă nu, nu-i nicio problemă, însă m-ar ajuta oraşul din care e şcoala ca să văd cât de generalizată e “ciuma” asta.
Suntem cam in aceeasi situatie: scoala super-bine cotata, fotograf agreeat dar ne-talentat, vanzari de carti si reviste la greu, concursuri bagate pe gat etc. etc. Se poate lupta cu asta, dar nu radical, pentru ca altfel te trezesti cu copilul exclus din colectiv. Eu nu fac poze, nu cumpar reviste si nu particip la concursuri decat dupa o atenta selectie. Nu cunosc proiectul Pixi, dar In vara m-am propus voluntar pt sustinerea unor ore alternative la cele de religie – evident, nici un raspuns din partea directiei. In schimb, atunci cand, din vina acelelasi directii, copiii s-au trezit singuri la ore intr-o zi si am ramas eu cu ei in clasa, mi s-a multumit pentru implicare 🙂
Buna Laura,
la noi la scoala tot asa primesc toate pliantele cu poze,taranisme de brelocuri,inimi sclipicioase ,reviste de 2 bani la figurat ca la pret nu e una sub 15 ron…..Despre actiuni nu stiu ce sa-ti spun ,nu a fost decat un atelier in luna decembrie care a fost platit de parinti si s-a desfasurat in timpul orelor de curs.Actiunea editurii mai este valabila?mai ai nevoie de scoli care sa participe?as putea sa intreb si eu invatatoarea copilului meu de clasa pregatitoare,e vorba de o scoala din Bucuresti,sector 1.Suna foarte frumos,noi avem si carti cu Pixi .Daca mai e valabil pot intreba la scoala.
Irina, intreaba, si daca vor, te pun in legatura cu un reprezentant al editurii 🙂
Chiar astazi o intreb pe doamna invatatoare si revin cu un mesaj.Multumesc 🙂
Am revenit cu un raspuns pozitiv 🙂 Cum procedam mai departe?
Irina, vorbesc eu cu Ana de la editura si iti dau un mail pe adresa pe care ai lasat-o aici 🙂
Perfect,astept mail.Multumesc!
Dragă Laura, se vede că ești la primul copil și abia ai dat piept cu școala, din ipostaza de părinte. Pentru concursurile școlare nu există nici o restricție, nici în promovarea și nici în desfășurarea lor. Trebuie să înțeleagă toată lumea că de pe urma acestor concursuri, cadrele didactice adună niște credite, iar acestea sunt convertite într-un final, în câțiva bănuți în plus, la leafă. Eu merg zilnic la școală pentru că-l duc și aduc pe Luca și am putut să observ frecvența celor de la editurile specializate cu tipăriturile pentru copii. Aici mă refer la infinitele reviste care le sunt „prezentate„ copiilor, evident că nu impuse fățiș (cel puțin în cazul nostru), dar care au așa mare trecere la copii, pentru că sunt însoțite de CD. Revenind la aceste credite, dosarele fiecărui cadru care se respectă trebuie să conțină cât mai multe asemenea activități, pentru a arăta implicarea acestuia în procesul educațional. La începutul anului școlar a fost o discuție în urma căreia am înțeles, că nu vor mai fi acceptate concursurile plătite, în școli. Ceea ce evident nu s-a întâmplat, bașca au mai mărit și tariful lor. Se spune că ”lasă că trebuie să se obișnuiască!” dar tot anul trecut, pe parcursul unei luni și jumătate, toate sâmbetele au fost ocupate cu Evaluări și Euclizi, care parcă nu se mai terminau. Ei, anul acesta,Euclid la limba română a avut loc duminică dimineața, de la ora 9.00 Ce să mai spui? Ce atitudine să adopți în condiițiile care se fac numeroase referiri la rezultate concursului, atunci când nu știi cum gestionează copilul toată situația, el fiind singur în clasă, adică fără tine. La noi, în fundul pământului (aici mă refer la școala la care învață Luca) nu se fac nici un fel de ateliere, nu vine nimeni să propună nimic, cu excepția unui domn învățător pensionar, care face la clasa copilului, ore de dans popular. Ceea ce se organizează sunt câteva activități la Clubul copiilor. Sau poate or fi dar eu una, nu am cunoștință de așa ceva. În ceea ce privește „Școala altfel”, nu au existat nici un fel de excursii înafara orașului (pentru că doamnei noastre îi este teamă de așa ceva 🙂 ) ci doar plimbări de ici colo, la muzeele aflate în perimetrul urbei. Știu, am mai auzit reproșuri că nu m-aș implica, dar doresc a spune că am făcut acest lucru la primul copil, iar nervii și nebuneala nu mi le-au ostoit nimeni, nu mi le-a finanțat nimeni. Eu una, las loc celor mai tineri și mai plini de elan, pentru că pe mine viața m-a învățat că nu poți face nimic cu de-a sila! Trebuie puțină implicare și puțin sprijin și din partea colectivului căruia te adresezi. Degeaba faci și aduci și cheltui dacă la final sunt atâtea nemulțumiri. Consider că o parte dintre copiii de astăzi au părinți care nu sunt încă pregătiți să fie părinți. Așa văd eu lucrurile!
Multumesc pentru detalii, Ioana, sa stii ca eu deja incep sa fac un pas in spate si sa nu ma mai implic. Insa mi-e teama sa ma retrag de tot. Daca si eu si altul si altul facem asta, ce se va intampla pana la urma? Cum e mai bine, totusi? Sa nu te implici deloc sau macar sa ai constiinta ca ai incercat? Eu inca nu m-am dumirit. Astept clasa intai probabil ca sa ma conving 🙂
Nu am fost niciodată o creatură insensibilă la mersul comunității, dar crede-mă, așa de tare m-am ars, pot spune până la os, că nu mai am timp de o eventuală revindecare. Trebuie să mărturisesc că am organizat și eu câteva ateliere, exclusiv pe barba mea, atunci când era Luca în grădiniță și mi-am impus să nu mă intereseze ceea ce au de spus unii părinți, pentru că reacția copiilor a fost complet opusă. Dar există atâta parșivenie, că sunt momente când nu mai pot tolera organic. Așadar, nu mi-a rămas decât să privesc și să mă feresc! Iar dacă prezența mea este dorită și sunt solicitată, cu mare drag!
Laura, stiu destule situații similare cu a ta. Însă hai să povestesc și că eu colaborez cu câteva școli și grădinițe(particulare) unde merg frecvent și fac cluburi de povești cu copiii(citim, ascultăm, creăm povești etc)deci există și oamnei care chiar cred în puterea cărții. dacă intri pe blgoul meu vei vedea ce copii minunați și cum se deschid prin povești 🙂 Timișoara
Oh, da, celebrele pliante cu dracii personalizate: canute, gadgeturi, pixuri, felicitari cu chipul copilului pe ele. Ceea ce inseamna nu numai ca cineva de la o firma de care habar nu ai vine si ii face poze copilului, dar mai apoi ti-l pune si pe niste dracovenii care costa exagerat si sunt de o chiciosenie dezgustatoare. Ca sa nu mai vorbim de toate atelierele de origami, pictura pe sticla, pe hartie, pe pereti, unde dai 30 de lei ca sa faca o tanti sau un nenea in locul copilului obligat sa se uite ca prostu pentru ca, nu-i asa, trebuie ca rezultatul sa iasa perfect! Despre diverse edituri agreate de director care se plimba prin scoala ca prin propria lor casa, care impart carti si reviste de doi lei, asta in conditiile in care daca eu vreau sa ma duc sa vorbesc cu invatatoarea trebuie sa las buletinul la portar. De acord, dar aia de ce intra in scoala ca in branza? Hai ca m-am enervat:)
Pai tu n-ai voie sa intri in scoala, ca n-ai cotizat la Mertanul directoarei, draga 😀 Daca ai vedea ce masini sunt parcate pe locurile profesorilor la scoala asta……
Trist!!!! :-(. Noi mai avem un an si jumatate de gradi, dar mi-e frica de urmatoarea etapa. Sper sa reusesc sa ascund bine sentimentul asta in fata copilului.
Eu sunt un cadru didactic caruia i s-au bagat pe gat pachete foto, concursuri si proiecte pt.copii, excursii in “Saptamana altfel”, toate contra-cost pt.parinti, desigur. Eram silita sa conving parintele sa accepte, chiar daca eu stiam, in sinea mea, ca n-as accepta in veci pt.copilul meu, ca sunt porcarii si bani aruncati in vant. Situatia prezentata de tine mi-e familiara. Nicio conducere n-o sa accepte ceva gratuit, oricat de bine-intentionata ai fi tu. Restul care vin cotizeaza. Da, da, ceva la suta si pt.directoare, ca doar te primeste in scoala/gradinita ei sa-ti faci reclama.
Sunt multe de spus, dar ma abtin…
Oare editura All ar accepta o asemenea activitate si la o gradinita din Iasi? Mi-ar place tare mult sa ma implic, as vorbi cu educatoarea copilutului meu si cu directoarea gradinitei. Copilasii sigur ar fi foarte incantati …
Daniela, din pacate, activitatea nu e valabila decat pentru Bucuresti.
Buna ziua. Nu imi vine sa cred ce spuneti, la noi la clasa avem o doamna invatatoare care nu incurajeaza deloc actiunile de promovare produse de orice fel. In schimb incurajeaza lectura si “educa” parintii.
Suntem la o scoala din Ploiesti. Credeti ca Pixi ar fi interesat sa vina si la noi?
Sigur va fi primit cu bucurie, flori si multe imbratisari.
Multumim pentru ca ne oferiti din timpul dvs.
Oana, o sa intreb la editura dar eu stiu ca actiunea e valabila doar pentru Bucuresti.
Draga Laura,
Toate activitatile extrascolare (asa le numesc ei) care se desfasoara in scolile si gradinitele din Romania sunt stabilite de foarte sus, de cineva destept de la Ministerul Educatiei sau de la Inspectoratul Scolar. Directorii sunt pusi in zilele noastre sa pazeasca, nu sa conduca si sa dezvolte o institutie de invatamant. Au tot felul de intalniri (consfatuiri, cercuri pedagogice etc.) unde se promoveaza si chiar se impun anumite produse, care, bine-nteles trec de anumite filtre pe la minister/inspectorat. Si, de cele mai multe ori, sunt afacerile personale ale unor profesori, inspectori si alte neamuri, fara a le mai mentiona pe cele de partid.
In concluzie, daca vrei sa desfasori pe bune o activitate educativa in scoala iti trebuie un proiect stufos pe care o sa ti-l aprobe cineva intr-o mie de ani.
Iar pentru edituri e si mai greu pentru ca deranjeaza CD Press, Aramis, Sigma, Paralela 45 etc. cu sponsorizari importante in scolile romanesti in ultimii 20 de ani.
Așa este și în Câmpina, Laura.
Din clasa I, tot apar fel de fel de reviste obscure (care costă, desigur, peste 10 lei) și pe care copilul meu începuse să le cumpere doar pentru că se simțea exclus din rândul colegilor, care le cumpărau masiv. Asta în condițiile în care noi avem enciclopedii frumoase pentru elevi, pentru copii, care conțin mult mai multe informații interesante.
Moda cu fotografiile a fost mai ales la grădiniță, acum văd că e din ce în ce mai ștearsă, după ce mai mulți părinți s-au plâns de calitatea acestora (le făceam eu mai frumoase cu aparatul meu prost).
Mai există diferite ”taxe” pentru nu știu ce (nu mă duc la ședințe ca să nu mă cert cu ei), dar care sunt acoperite de mult-lăudata Asociație a părinților…
Laura Esti cumva la faimoasa scoala 79? Ca mi s-a mai parut ca da, dintr-un post mai vechi. Eu da. La 79 – clasa pregatitoare C. Ce sa zic …. succes. Eu m-am inarmat cu mult potential de frustrare si incerc sa ma arat cat mai suportiva fata de invatatoare pentru ca in prima faza varianta la instinct era sa o omor (dar am plecat de la ideea ca in mod sigur are si ea drama ei si lupta ei pentru existenta si de la faptul ca sunt extrem de convinsa ca “people are basically good). Asa ca nu am avut de ales. Succes!
Gabriela, nu, e vorba de alta scoala. Bravo tie ca te-ai inarmat de la inceput 😀 Eu m-am inarmat doar cu rabdare, dar vad ca nu-mi este suficienta.
Salut. Sunt in cautare de informatii legate de scoala asta. Ai putea sa vb 5 minute? Merci
Buna, inteleg ca esti părintele unui copil înscris la scoală nr 79 sector 4. As dori daca se poate o recomandare pentru o invatatoare care va prelua clasa pregătitoare in anul școlar 2017-2018.
Multumesc Delia Stoicut
Si pe mine ma intereseaza tot 2017 2018 daca afli ceva
Ca tot veni vorba de scoala 79. Sunt profesor acolo . De 3 ani. Nu am cerut si nu am primit nimic. Am vrut (da , am vrut) sa fiu corect fata de copii si sa primeasca fiecare nota dupa merit. Pentru inceput pot sa va spun ca undeva la 80 % dintre copii nu au educatia celor 7 ani de acasa. Spui ca-s adunati de pe terenul de fotbal si continua meciul in scoala (spectatori din tribune – banci).
Toti se cred valori si vor 10. Daca dai cat merita (sa spunem un 8 ca de mai putin nu poate fi vorba ) atunci vin “parintii” la scoala unde ameninta in stanga si in dreapta. Intai pe profesor si daca nu cedeaza merg la directoarea care-i numita politic (ramasa de atunci cand asa erau numiti). Daca profesorul tot nu intelege sa-i dea 10 atunci este reclamat la inspectorat de unde vine o comisie de “reexaminare” care-i da dreptate “parintelui”. Iti ramane decat calea justitiei ptr indreptarea situatiei si atunci te intrebi: De ce m-as impotrivi daca chiar tuturele legal isi doreste la usa un cretin de nota 10 ? Ei 10 ala devine valoros ca intra la un liceu bun pe care nu-l merita si probabil si acolo “parintii” procedeaza la fel ptr ca intr-un final sa scoata din propriul copil un gunoi. La scoala asta esti singur impotriva parintilor. Un razboi permanent. Incepi sa crezi ca faci bine cu forta ptr….. 2000 lei/luna si un consum psihic imens. Nu se merita.
Noi suntem la o scoala in Lugoj. Suntem multumiti de scoala, poze se propun si la noi, dar eu nu le fac, fetita mea a inteles ca nu sunt necesare atatea. am comandat in schimb gazata matematica, pt ca am vrut sa lucram in plus, dar din motive de timp nu reusim. am vb cu dna inv si din semestrul II nu vom mai cumpara, iar dna a fost de acord. La clasa baiatul meu ( a V-a), profesoara de romana PROPUNE, nu obliga, carti de lectura . Cine doreste le cumpara, cine nu nu, nu se fac presiuni asupra copiilor care nu cumpara, am comandat si noi cateva din ele, sunt multumita. Deocamdata..suntem norocosi!!
Buna draga mea . As vrea sa aduc in discutie ca in Marasesti Vrancea , igiena este cea care este interzisa in scoli , iar daca pui in discutie prezenta paduchilor , esti imediat redus la tacere , DAR FAPTUL CA PAZNICUL SCOLII E IN PERMANENTA BAUT SI AGRESEAZA VERABAL COPII , asta e ok . Deci ,ce sa mai tura-vura , situatia este exact cea descrisa de tine : nu mergem in excursii ca e greu ca-s mici , dar cand e campanie electorala in tara , copii sunt tarati la aceste evenimente nu conteaza unde , tonomatul de bauturi fel de fel , e la discretia copiilor , iar invatatorul da vina pe parinti , cand directorul scolii ar trebui sa nu accepte asa ceva in incinta scolii , cat despre amenajarea clasei , ce sa mai vorbin , a ajuns sa fie o concurenta intre invatatori ….pe pereti nu mai primeaza fisele ce ar trebui sa reflecte activitatile celor mici , ci stiu eu ce aranjamente deocheate ( parintii trebuind sa cotizeze la mofturile de decorare ale invatatorilor ). DAR cel mai mult imi place ca , pe holurile scolii , atarna de zor fotografii inramate ale profesorilor si invatatorilor , insotiti de copii angajatilor scolii, Iar cea mai tare este atarnarea unui asa-zis program demarat de dascalii din scoala asta , cum ca , sunt impotriva violentei , mai exact a parintilor catre copii , DAR EI BAT COPII LA SCOALA FARA PIC DE JENA. Si cea care-mi “place” cel mai mult este ca , nu s-ar sinchisi bunul invatator sa ne sune pe noi parintii ( nu mai spun de avertizare in prealabil ), atunci cand se vine cu vaccinarea ca la CAP , DAR AU BANI PE TELEFON LA CERSIT DE BANI PENTRU NU STIU CE INVESTITIE IN CLASA ( gen clanta pentru usa de la clasa , sau vre-o tabla noua , ca asta e veche ). Stiu ca unele descrise de mine , nu sunt tocmai in concordanta cu ideea pe care ai descris-o – ce e cu plata DA , ce e gratis – BA , dar sunt aspecte care dezarmeaza grav si ating clar dezvoltarea copiilor , si implicit sistemul de valori al acestora .
Foarte trist ce aud! Sunt mama unei fetite in grupa mica si invatatoare la clasa a IV-a, intr-un orasel din HD.In calitate de parinte, procedez la fel cum spunea o doamna mai sus- daca sunt solicitata ma implic cu drag. In calitate de cadru didactic tot eu aleg ce prezint elevilor mei .As fi si eu interesata de Pixi, pt HD, daca se poate. O zi frumoasa!
Dya, proiectul e valabil doar pentru Bucuresti.
Laura ,eu sunt invatatoare si sunt interesata de acest proiect educational .Sun eu la editura sau tu colaborezi cu ei si ne poti intermedia discutiile ?
Multumesc frumos!
Mirela, esti din Bucuresti?
Da.Lucrez la Scoala Spectrum Bucuresti,clasa pregatitoare.
Anul acesta trebuie sa alg scoala pentru el. Mi-e groaza, sincer… si nu inteleg cand si cum am ajuns sa ne fie teama sa ne dam copiii la scoala :-(.
Se poate realiza si o colaborare cu centrele de plasament? Multumesc.
Cred ca da, o sa intreb.
Venit la noi…copiii ar fi incantati…si cred ca toate “nu-urile” si ar gasi o rezolvare! Numai ca…nu suntem intr-un oras, ci intr -un sat, la 75 km de Galati.
Carmen, proiectul e valabil doar pentru Bucuresti.
Noi avem ceva “vechime” in scoala si chiar am schimbat o scoala din cauza schimbarii domiciliului. La fiecare scoala sunt si bune si rele si nu ne putem dori decat sa beneficiem de cele bune, iar cele rele sa fie mai rare. Pacat ca nu si-au dorit un astfel de program in scoala fetitei dvs. La noi invatatorul, chiardaca are alte lipsuri, pe lectura insista desi nu prea face acel feedback necesar dupa astfel de teme.
Am observat in timp ca totul depinde de cadrul didactic de la clasa si de conducerea scolii masura in care te poti implica. Uneori au impresia ca vrei sa le impui tu metodele tale si ca intrii pe teritoriul lor. Asa ca orice propunere pe care o ai ti-o intampina cu un refuz total.
Eu sunt profesoara la o scoala din Brasov, si ma bucur sa spun ca la noi in scoala nu se intampla asa ceva. Da, se permite prezentarea de carti daca si numai daca invatatorul sau profesorul sunt de acord sa cedeze 5 minute din timpul orei de curs. Cat despre poze si alte prostii, daca parintii cer si doresc, se discuta in afara orelor de curs.
Despre directoarea noastra, am doar cuvinte de lauda. Asta m-a si frapat in primul an in care am predat aici, daca aveam o sugestie sau o dorinta, replica era:” Cu ce va putem ajuta?”. Evident, sunt si profesori care se implica si organizeaza si muncesc gratuit peste program pentru proiecte, concursuri gratuite, expozitii, serbari, si sunt si profesori care prefera sa stea deoparte si sa carcoteasca. Totul depinde de entuziasmul fiecaruia, zic eu. Inteleg ca multi sunt satui de munca peste program, umiliti de faptul ca salariile sunt cum sunt, umiliti de parintii care vin cu ifose si pretentii dar care nu misca un deget sa isi ajute copilul efectiv (sa petreaca timp cu el, sa il ajute la lectii, sa ii imprime un stil de viata sanatos).
Deci punctele de vedere sunt diferite, depinde de ce parte a gardului esti, ca sa zic asa.
Si nu in ultimul rand despre concursuri: la noi in scoala nu sunt impuse, dar exista o cerere foarte mare din partea parintilor care vor sa isi inscrie copiii la tot ce se poate, chiar daca le explicam ca respectivul elev nu are inclinatie pentru o anumita materie. In plus, la consfatuirile cu inspectorul de specialitate, ni s-a interzis in mod clar prezentarea oricarui concurs pe bani.
Just my 2 cents 😛
Eu nush care-i faza cu propunerile de genul, cred ca nu “s-a sesizat” nimeni inca, dar sincer inclin sa cred ca oferta ar fi fost acceptata-sigur crestea faima scolii, iar conducerea este deschisa sugestiilor din cate am observat la ultima sedinta cu prof si parintii-presed. claselor . Personal, din cate povestesti tu consider in primul rand ca refuzul doamnei a venit datorita faptului ca nu avea nimic de castigat dpdv financiar si apoi datorita mandriei -cum ar putea sa accepte o propunere venita din partea unui parinte?! Apoi, pliantele,cartile, circul,etc sunt prezente si in provincie, uneori au caracter mult mai pronuntat decat in Bucuresti, insa invatatoarea noastra nu ni le-a bagat niciodata pe gat si nici nu s-a comportat altfel. Nu i-am cumparat nici o carte lui Ioan de cand a inc scoala pt ca el a depasit de mult continutul, iar poze am facut doar tip buletin pt ca aveau nevoie la realizarea unui panou(au costat 5lei) si una tip felicitare. Dintre toate cele, faza cu pozele mi se pare cea mai “urata”. Sa dai 20-30lei pe o poza in care iti pune copilul intr-un anumit decor , cand poti sa o faci singurel folosind un program gen imikimi mi se pare fff aiurea. In rest, nu stiu ce sa mai zic…decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca Ioan are o super doamna invatatoare si ca el inca nu e afectat de faptul ca nu cumparam revistele,cd-urile,etc. Prefer sa faca orice altceva cu banii decat sa-i dau pe ele. Probabil vor fi si momente in care nu o sa putem refuza, insa pana atunci ne bucuram de libertate 🙂
Pentru cadrele didactice de oriunde, va propun o activitate invatata din scoala belgiana, gratis: la inceputul anului fiecare copil aduce o carte de acasa potrivita varstei. Doamna pune coperta si o eticheta (la 30 carti ii ia ceva, dar … ). Apoi in fiecare saptamana copiii “imprumuta” o carte aleasa din aceasta “mini-biblioteca” pe care o citesc cu parintii. Unele le plac, unele nu le plac copiilor. La sfarsitul urmatoarei saptamani o aduc inapoi.
Conceptul este de a obisnui copiii sa citeasca, impreuna cu familia. Copiii de 6-7 ani citesc la ceilalti din familie.
Anul trecut am dus de acasa vreo 3-4 carti care nu mai erau in zona noastra de interes (de copii mai mici) si donat pentru o clasa mai mica.
Citind problemele voastre, imi dau seama ca fiecare scoala are si bune si rele. Noi ca parinti trebuie sa facem copilul sa inteleaga si sa incurajam. Eu profit de aceste momente sa ii explic ca lucrurile sunt diferite, si noi asa discernem ce e bine si ce e nu.
Provincie, aceeasi problema, mi s-a acrit de cate reviste imi povesteste fetita (clasa pregatitoare), si imi pare rau de ea, sa nu sufere, pt ca luam una-doua maxim, pe luna. I-am explicat, si sper eu sa inteleaga (mie asa mi se pare, ca a inteles) care-i treaba cu revistele, concursurile si alte cele.
De Pixi ne place mult(inclusiv mie, nu vorbesc aiurea la plural 🙂 ), avem peste 10 carticele cu el, de vreo 3 ani.
Laura,extrem de laudabila actiunea ta de al aduce pe Pixi la fetita ta la scoala.
Am si eu fetita in clasa 0 la o scoala(liceu clasele 0-12) si fac parte din comitetul de parinti al clasei. Am incercat sa aduc sahul in scoala si m-am lovit de refuzul domnului director si de nepasarea dumnealui, dansuri pe muzica desenului (filmului) Violeta se pot face.
As dori si eu sa il aduc pe Pixi la fetita mea in scoala sa imi spui cum trebuie sa procedez. Ti-am lasat adresa de mail.
Tot respectul si stima pentru tot ceea ce faci tu.
Nu te lasa batuta
Si noi la fel…si tind sa cred ca suntem in acelasi sector dupa practicile de care vorbesti…
Si uite asa mie una mi se face deja lehamite si, din pacate, copiii ne simt…
De asta, Laura, tot ceea ce sper eu de la scoala e sa nu imi traumatizeze si sa imi strice copilul pe viata 🙂 Restul e responsabilitatea mea. Daca vreau sa iubeasca lectura, sa stie geografie, engleza samd, imi asum eu chestiile astea, sunt dispusa sa il invat eu. Nu am bazez pe nimeni sa il invete pe S. engleza sau pe Cati sa mearga. Stiu ca nu toti parintii sunt la fel, dar asteptarile mele fata de sistem sunt minime si ma gândesc cu groaza la ce efecte negative ar putea avea scoala asupra lui S., nu la ce beneficii i-ar aduce. Sunt pregatita sa “suport” multe si sper sa fiu surprinsa…placut 🙂
Vrem sa il aducem pe Pixi si la gradinita 170 din Bucuresti. Am vorbit cu educatoarea de la grupa fetitei mele si a fost incantata. Puteti sa necr puneti in legatura cu persoana de contact, va rog? Multumim mult!
Esti la inceput de drum. Fiecare etapa are un element de noutate. La gradi bataia pestelui e pe cursurile optionale si pe cuantumul alocatiei de hrana, care trebuie sa acopere masa pentru tot personalul. Firmele care fac aprovizionarea si cele care ofera cursuri optionale sunt numai cele agreate de director.
In ciclul primar te omoara fotografii, revistele, concursurile, culegerile pe care nu lucreaza nimeni. Mai sunt si excursiile. dar astea cred ca sunt impuse de undeva mai sus, caci toate scolile aleg aceleasi excursii.
La gimnaziu continua concursurile platite, si apare alt gen de excursii. extrem de scumpe. Pentru participare iti asiguri un 10 la materia profesorului organizator. Exista si un revers al medaliei. cine nu participa e amenintat ca ia 3. Din fericire, amenintarea nu a fost niciodata pusa in aplicare, desi copiii mei nu au fost in astfel de excursii. Apoi vine clasa a opta si reapar fotpgrafii, care te vor jumuli ce sume considerabile pentru albumul de final de gimnaziu si cireasa de pe tort , banii pentru banchet.ln privinta ciresei, mare parte din vina o poarta parintii
Succes!
Buna ziua. I-am povestit astazi invatatoarei fetitei mele despre proiectul editurii All si s-a aratat foarte interesata si entuziasmata. Este vorba despre clasa zero de la scoala 206, din sector 6. Puteti sa-mi dati detalii pe e-mail ca sa le transmit invatatoarei? Multumesc!
Buna ziua. Si doamna invatator de la clasa fetitei mele (scoala 97) a fost de acord cu acest proiect. Pot avea datele de contact ale reprezentantilor editurii All care se ocupa de proiectul Pixie? Multumesc anticipat.
Imi pare sincer rau de atitudinea doamnelor de la scoala Elizei. Si la noi in scoala au aparut fotografi(i), reviste, etc, dar sunt optionale. N-as putea spune ce se intampla atunci cand nu “optezi” pentru ceea ce se prezinta. Pana acum, noi am facut si poze, am cumparat si reviste, dar pentru ca am dorit. Stiu sigur ca sunt copii in clasa care nu le-au cumparat pe toate (sau au facut doar poza pentru calendarul clasei) si din cate stiu eu, nici nu s-a rupt cerul in doua, nici nu au fost mustruluiti in vreun fel.
Totusi, trebuie mentionat ca la sedintele cu parintii (3 sau 4 pana acum), doamna ne-a prezentat “ofertele”, iar fiecare parinte a avut ocazia sa-si spuna parerea, iar deciziile (de cumparare sau refuz) au cam fost luate in cunostinta de cauza/produs.
Doamna noastra incurajeaza initiativele parintilor/colaboratorilor si are o atitudine destul de deschisa vis-a-vis de proiectele/programele educationale; pana acum a organizat pentru copii vizita la biblioteca, gradina zoologica, circ (in fiecare luna au avut cate o activitate), asa ca faptul ca unele dintre acestea sunt contra cost (precum excursia si vizita la gradina zoo, circul) a fost perfect normal si nu a reprezentat o problema (cine nu a dorit/nu a putut, nu a participat). Cred totusi ca tine si de politica permisiva a scolii si a directiunii (A nu se intelege totusi ca in scoala e permis orice! Din contra, se pune mare accent pe respectarea Regulamentului de Ordine Interioara), astfel ca doamnelor invatator le este mult mai usor sa-si desfasoare activitatea in acest cadru.
Buna ziua
Sunt profesor si sunt interesata de campanie. Unde pot gasi mai multe informatii?
Multumesc
Buna ziua
Vreau sa propun si eu acest proiect la scoala fetei mele. Mai este de actualitate programul? Pentru ca voi vorbi dupa vacanta intersemestriala.
Multumesc
Anca
Buna, Asteptam Pixi si la noi in scoala, nu neaparat in :Saptamana altfel”!!!SCOALA 49(STR. VATRA LUMINOASA)sect 2
Andreea
Acţiunea cu Pixi nu mai este valabilă, articolul este mai vechi.
Noi suntem la gradinita inca, acelasi lucru mai mult sau mai putin, de fapt mai mult din pacate … dar parintii sunt 90% vinovati, o data pentru ca accepta si a doua oara pentru ca nu gandesc…sau invers…
Cum poate cineva sa creada ca e “misto” sa ai globuri de pus in brad cu fata copilului pot sa inteleg, dar nu inteleg de ce acel/acei cineva nu merg sa comande in afara gradinitei asta.
M-ar interesa cum ai convins fetita ca este in regula sa nu fi de acord sa cumperi tot ce cumpara ceilalti parinti.
De schimbat ceva, spun din proprie experienta, se mai schimba dar extrem de greu si te uraste la propriu toata lumea :(.
Ma ingrozeste responsabilitatea de a alege o scoala buna si mai am atat de putin (implinim 6 ani), dar cu siguranta fac o fisa cu prioritatile mele, dau turul scolilor tinand cont si de drumul care trebuie parcurs pana la scoala si bifez in fisa mea in functie de raspunsuri primesc, sper sa functioneze. Gradinita am ales-o doar dupa 2 avantaje: aproprierea de casa si recomandarile primite, in primii ani am avut educatoare foarte bune pentru care, am considerat noi, meritau sa ramanem, anul acesta nu vrem sa ne despartim de cativa colegi vechi (picea, nu noi, evident 🙂 ) si ma consolez ca sunt o sumedenie de zile libere si se termina calvarul.
PS ne plac atat de mult carticelele cu Pixi