Sonerii de biciclete personalizate

În 2013 în scrisoarea pentru Moş Crăciun, Eliza a trecut pe listă, alături de alte cadouri, şi o sonerie de bicicletă nouă pentru că cea veche i se stricase. Ce-i drept, nu prea se dădea ea cu bicicleta aia vai de capul ei, dar i-ar fi plăcut mult să aibă un clopoţel strălucitor, din care să sune. În goana mea după celelalte cadouri, am lăsa soneria la o parte, din varii motive, principalul fiind că habar nu aveam de unde s-o cumpăr. Mult timp după aceea a avut regretul ăla, deşi primise de Crăciun cam tot ce-şi dorise, că n-a primit şi soneria, deşi pe bicicleta respectivă nu ştiu dacă s-a urcat de vreo două sau trei ori, în mare pentru că avea cauciucurile dezumflate dar şi pentru că era prea mică pentru ea.

Regretul ăla a fost şi al meu pentru că iată, şi-a dorit un lucru simplu şi ieftin şi nu i l-am luat. Pe la sfârşitul verii sau poate era deja început de toamnă, o colegă de serviciu a primit un pacheţel. Stă la două birouri de mine şi din spatele despărţitoarelor metalice, n-am văzut ce era, dar am auzit: clinc-clinc! Sunetul unei sonerii de biciclete.

Primise de la Cruf o sonerie personalizată cu floarea soarelui (cred că e chiar cea din headerul paginii). I-am cerut imediat link şi am ştiut atunci că asta voi face anul acesta de Crăciun, printre alte cadouri, voi comanda şi pentru Eliza una, specială, şi îi voi pregăti o scrisoare de la Moşul în care să-i explice că a uitat de sonerie anul trecut dar că anul acesta i-a adus una cu totul şi cu totul specială. Scrisoarea n-a mai devenit realitate (pentru că am avut Moş, ştiţi deja povestea), însă soneria, da.

M-am uitat zile în şir în albumul cu sonerii personalizate dar tot nu mă hotăram cum aş vrea să fie a Elizei. Până într-o zi când am citit undeva următorul lucru: copiii care desenează curcubeie vor să realizeze ceva măreţ în viaţă. Şi mi-am amintit de pasiunea Elizei pentru curcubeie pe care le picteaza, le desenează şi le colorează fără să se plictisească vreodată de ele.

Aşa că am comandat o sonerie cu un curcubeu, cu un copac şi cu nişte păsări. Un curcubeu pentru lucrurile măreţe pe care le va realiza, un copac pentru rădăcinile pe care vreau să le prindă şi păsări pentru aripile pe care vreau să le aibă pentru a zbura. A ieşit ceva absolut minunat, o sonerie de colecţie, la care numai bicicleta mai lipseşte.

Daniela lucrează aceste sonerii cu o pasiune ieşită din comun, se vede că îi place enorm ceea ce face. Eu de Crăciun am comandat trei sonerii în total şi au fost (sper) apreciate toate. Vă invit să intraţi pe pagina ei de facebook să vedeţi ce minunăţii de sonerii a făcut până acum şi să vă comandaţi şi voi una care să fie fix pe sufletul vostru!