[Încercare de] Pandantiv glob cu zăpadă

Aceasta este epopeea unei semi-reuşite sau a unui semi-eşec (depinde cum vreţi s-o priviţi 😀 ), v-o spun doar pentru că vreau să vă arăt câtă muncă şi câtă cheltuială stă uneori în spatele unui articol de blog şi al unui produs artizanal reuşit.

Totul a pornit de la mini-globurile pandantiv comandate anul trecut în primăvară de la Creashop. Lor li s-au mai alăturat încă vreo câteva, uşor diferite, comandate de pe Aliexpress. Diferenţa constă în faptul că cele de la Creashop au agăţătorile de pe interior gata montate, pe când cele de la Aliexpress vin cu ele separat. Pentru primul “prototip” le-am folosit pe cele de la Creashop, cu agăţătoarea gata montată, iar pentru al doilea pe cele de la Aliexpress.

Ideea mea era să fac un glob de zăpadă în miniatură, să agăţ pe interior un pandantiv argintiu, să umplu globul cu apă, glicerină şi sclipici şi să lipesc capacul – teoria, fantastică, practica, hm, mai puţin. Lucrurile nu au mers aşa cum am plănuit. Mai întâi mi-a fost foarte greu să agăţ pandantivul cu îngeraş pe interior. Neavând instrumentele necesare (un cleşte de bijuterii cu vârful ascuţit) nu reuşeam să închid veriga care prindea pandantivul de agăţătoare. În cele din urmă am apelat la o colegă care face bijuterii şi mi le-a prins ea.

Apoi a intervenit problema adezivului. Am căutat pe net diverse informaţii şi până la urmă m-am oprit la un adeziv special pentru bijuterii (E6000) pe care l-am comandat după ce m-am enervat de n ori din cauza comenzii minime de pe anumite site-uri. Nu pricep de ce au comanda minimă, din moment ce eu sunt dispusă să plătesc integral taxa de transport prin curier. Dar în fine, nu contează.

A venit şi momentul în care am asamblat prima oară piesele. Apă distilată, glicerină, sclipici – ca la carte. Şi cu sclipiciul a fost comedie, pentru că un anume tip de sclipici pluteşte, altul se duce la fund, altul se înmoaie. Cel argintiu nu arată frumos, nu-mi place, în plus am scăpat prea mult. Cel alb de la prima încercare era mai frumos, arăta mai drăguţ când scuturai globul.

Am reuşit să lipesc capacul după ce am scăpat globul din mână de câteva ori şi am lăsat la uscat. Partea neplăcută a fost că de undeva curgea apă. M-am chinuit să identific sursa scurgerii şi, cel mai probabil, agăţătoarea exterioară este cea care de-etanşeizează capacul, şi pe acolo iese apa. Prin urmare, probabil că ar fi trebuit dat cu ceva acolo, un lac sau un strat subţire de adeziv, pentru a etanşeiza capacul înainte de a-l lipi. Eu am pierdut ceva apă de atunci şi globurile nu mai sunt pline. Nu prea am ce face cu ele şi nici nu mă îndur să le arunc, pentru că sunt, totuşi, drăguţe. Pentru scopul pentru care au fost create clar nu le pot folosi.

Cu lecţiile astfel învăţate am purces să fac al treilea glob, din cele cu căpăcel fără agăţătoare interioară încorporată. Am lipit eu agăţătoarea (şi evident am calculat greşit modul în care trebuia s-o aşez pentru ca îngerul să stea cu faţa), apoi am fixat îngeraşul. Când să reiau procesul cu apa şi sclipiciul, mi-am dat seama că sclipiciul acesta se strânge ghem, nu ştiu din ce e făcut, dar se înmuia în contact cu apa. Aşa că am renunţat la apă, am pus doar sclipici şi îngeraşul (care oricum avea o imagine deformată prin apă) şi am lipit. E frumos, singura problemă fiind că îi mai trebuie o verigă la exterior (de preferat una de culoarea bronzului vintage ca să fie la fel cu capacul) ca să îl pot atârna pe un lănţişor (la fel, ideal ar fi de aceeaşi culoare) şi să se vadă bine îngeraşul.

Mă întreb dacă să mai risc să fac şi un al patrulea glob, poate ăla e cu noroc 😀 Numai că astfel mi-aş consuma cam toată rezerva de globuri şi eu mai am ceva idei cu ele şi nu vreau să le termin încă.

Dacă în periplul vostru internautic aţi dat peste idei interesante de făcut cu aceste globuri sau aveţi voi alte sugestii, m-aş bucura să le aud!