Cântec pentru Tisha

La Cântec pentru Tisha am vrut să merg imediat ce am aflat despre piesă şi despre subiectul tratat – copilul cu părinţi plecaţi în străinătate la muncă – ştiţi deja că am o serie de articole care tratează acest subiect din perspectivă literară. M-am întrebat dacă Eliza o să-şi dea seama despre ce e vorba, dar nu şi-a dat seama decât că părinţii Tishei nu erau lângă ea. Ştiu că ar fi fost un moment potrivit să discutăm despre asta, dar n-am vrut nici să transform ieşirea noastră de duminică seara într-un moment educaţional şi nici s-o întristez şi mai mult, mai ales că, spre surprinderea mea, amândouă ne-am emoţionat la acelaşi moment, mie mi s-au umezit ochii iar Eliza a plâns în hohote atunci când jucăriile i-au cântat Tishei cântecul de leagăn pe care i-l compusese mama ei, acum absentă. Am întrebat-o de ce plânge, dacă a înţeles ce se întâmplă şi a zis că acel cântec o face foarte tristă dar nu-şi dă seama de ce. Mi-am închipuit cum ar fi să trebuiască să stau departe de ea o lună, două, trei, un an sau mai mult şi am simţit că nu mai am aer. Eu n-aş putea, nu ştiu cum se conving că pot părinţii care chiar nu au altă alternativă.

La finalul piesei, Eliza a dat şi un interviu pentru Digi24 unde a spus că partea ei preferată a fost cântecul “Vino, soare” pentru că era mai vesel, cântec prezent atât la început, cât şi la final.

De altfel, trebuie să subliniez că intervenţiile muzicale sunt deosebite, mi-au plăcut foarte mult, sunt 100% originale (din ce mi-am dat eu seama), fără prelucrări, au versuri frumoase iar interpreţii sunt foarte talentaţi. Tisha este o fetiţă care îşi petrece zilele aşteptând să o sune părinţii ei pe Skype. Îi vedem şi pe părinţi (proiectaţi pe ecranul din spate) şi o urmărim pe fetiţă cum îşi umple timpul între ora opt dimineaţa, prânz şi cină când o sună părinţii ei. Ea detestă cuvântul “la revedere” şi îşi doreşte să vină părinţii ei mai repede acasă. La un moment dat, transmisiunea se întrerupe şi Tisha nu mai află nimic de ei. Cât timp ea doarme, jucăriile îi iau tableta şi văd o ştire cum că în Italia a avut loc un cutremur devastator cu posibile victime umane. Toţi îşi fac griji pentru părinţii Tishei şi pentru Tisha care este foarte tristă. Nu vă dezvălui finalul, îl ghiciţi şi singuri şi, deşi e previzibil, e foarte emoţionant. Spectacolul se încheie într-o notă pozitivă care te face să te gândeşti mai mult la această situaţie şi la copiii rămaşi temporar fără părinţi din cauza dificultăţilor financiare.

Mai aveţi ocazia să vedeţi acest spectacol şi vineri, 10 aprilie, la ora 18.00, la sala Arcub (str. Batiştei) şi vă recomand să mergeţi deoarece jumătate din încasările de la acest spectacol vor fi donate de Paşti copiilor din medii defavorizate. Evenimentul caritabil este organizat de MiniArtShow by Ioana Ginghină în colaborare cu Fundaţia Principesa Margareta a României. Vârsta recomandată este 4+ şi vă sfătuiesc s-o respectaţi, copiii mai mici prezenţi în sală nu au avut răbdare să urmărească piesa.

O felicit pe Ioana Ginghină pentru acest spectacol deosebit, sper să aibă succes cu el, să meargă să-l vadă cât mai mulţi copii şi părinţi şi să mai producă şi altele la fel de frumoase.