Cărţi pentru copii despre bullying

Am găsit ieri la bibliotecă o carte care se numeşte “Nu-i necăji pe ceilalţi” dintr-o colecţie Barbie mai veche de la Egmont. Mi-a plăcut mult cuvântul “a necăji” şi m-am gândit imediat că redă foarte bine în limba română termenul “bullying” (chiar dacă, în original, cartea se numeşte No teasing allowed – adică nu tachina). Spre deosebire de “a hărţui, a supăra, a sâcâi”, toate cu profunde conotaţii negative, “a necăji” sugerează şi o repetitivitate a unui comportamentului intenţionat. E mai apropiat de bully decât alte cuvinte româneşti, chiar dacă e mai domol şi nu cuprinde şi încărcătura agresivă a fenomenului de bullying.

În carte, Barbie intervine atunci când sora ei, Stacie, îi povesteşte că fetele populare de la şcoală o sâcâie pe eleva nou-venită din cauza hainelor şi a faptului că nu e la fel ca ceilalţi. Barbie o îndeamnă să se împrietenească cu Amanda dar, ca urmare a acestui fapt şi Stacie ajunge să fie necăjită de cele două fete populare. Amanda, o foarte bună sportivă, intră în echipa de baschet în care jucau şi popularele dar hărţuiala continuă. În urma unui episod nefericit din cadrul unui meci, una din fetele populare ajunge, la rândul ei, ţinta batjocurii celorlalţi. Amanda îi oferă compasiunea ei şi, astfel, fata îşi dă seama că s-a purtat urât şi îşi cere scuze.

Cartea expune foarte bine fenomenul de bullying însă finalul prea puţin moralizator mă nemulţumeşte. Nu cred că fetele populare şi-au dat, cu adevărat seama cât au greşit iar convertirea lor la sentimente mai bune a venit abia după ce una dintre ele a trăit pe pielea ei batjocura celorlalţi. Din nefericire, în viaţa reală nu-i putem pune pe cei care necăjesc în situaţii similare ca să simtă empatie faţă de cei pe care îi chinuie, astfel că soluţia oferită de carte e prea simplistă pentru gustul meu. Însă datorită felului clar şi concis în care este expus fenomenul, cartea e un punct de pornire excelent pentru o discuţie pe tema asta (acasă dar îndeosebi la şcoală). În plus, subliniază un aspect important: prietenia lui Stacie a ajutat-o pe Amanda să treacă mai uşor peste faptul că era necăjită la şcoală. Este important pentru copii să aibă prieteni cu care să discute despre asta şi să nu se închidă în ei. În plus, intervenţia lui Barbie (să zicem adultul din poveste) a venit la timp tocmai datorită faptului că a fost atentă la ce se petrece cu sora ei mai mică, a ascultat-o, a sfătuit-o şi şi-a ţinut ochii pe situaţie mai tot timpul.

O altă carte pe tema bullying-ului este Trandafirii englezeşti de Madonna, una mult mai reuşită aş zice eu pentru că prezintă situaţia din perspectiva hărţuitorilor şi nu a victimei. Aflăm care sunt motivele ascunse ale celor care necăjesc şi de unde porneşte această nevoie de a-i izola sau umili pe ceilalţi. Trandafirii englezeşti sunt un grup de patru fetiţe, foarte bune prietene, care fac totul împreună. Ele sunt nişte fetiţe obişnuite doar că au ceva mai mult în comun decât pasiunea pentru dans, patinaj şi mers la picnic: toate patru o antipatizează pe Binah, o fetiţă frumoasă şi silitoare de la şcoală. Pentru că toată lumea o laudă pe Binah pentru cât de frumoasă, de harnică şi de deşteaptă e, cele patru fetiţe sunt atât de geloase pe ea că se fac “verzi” de invidie. Ele remarcă faptul că Binah e mereu singură, fără prieteni şi că pare tristă dar nu merg mai departe de atât, nu le interesează să afle de ce. Nu o includ în grupul lor, deşi stă pe aceeaşi stradă cu ele, şi nici nu o invită la activităţile lor. Într-o seară, cele patru fete adorm împreună în cadrul unei petreceri în pijamale şi au acelaşi vis: o zână le întreabă dacă nu vor să fie în locul lui Binah, dacă tot o invidiază atât. Numai că înainte de a le îndeplini dorinţa, le duce acasă la Binah ca să vadă cum trăieşte fata şi să fie sigure că vor să îi ia locul. Acasă la Binah descoperă că fata era orfană de mamă şi trebuia să îndeplinească în gospodărie toate atribuţiile unei mame (să gătească, să spele, să calce, să facă curat) şi, în plus, ducea o viaţă foarte modestă şi avea o singură  jucărie. În sufletul fetelor se trezeşte compasiunea şi, începând de a doua zi, fetele o includ pe Binah în cercul lor şi devin toate cinci cele mai bune prietene. Demn de menţionat este faptul că mama uneia dintre fete încearcă să discute cu ele pe tema asta, chiar dacă fără succes.

În ciuda faptului că soluţia oferită de carte este din domeniul fantasticului (ceva gen Poveste de Crăciun de Dickens), finalul poate fi interpretat altfel: un adult intervine, le explică fetelor care e situaţia lui Binah şi fetele înţeleg cât de greu o duce cea pe care o invidiază atât. Este o concluzie care îmi place mai mult decât cea în care hărţuitorul este pedepsit pentru a simţi pe pielea lui cum e.

Două cărţi diferite, două perspective diferite, însă două lecţii asemănătoare:

Una pentru copii

Fii empatic – nu ştii niciodată ce îl face pe celălalt să se poarte aşa (şi mă refer şi la agresor şi la victimă)

Una pentru adulţi

Fii atent şi gata să intervii când remarci sau “miroşi” o situaţie similară cu cele expuse mai sus.

Cartea Trandafirii englezeşti s-ar putea să se mai găsească prin librăriile online, însă cea cu Barbie nu e nicăieri, poate doar în anticariate. Eu am împrumutat-o de la Biblioteca Ion Creangă, Bucureşti. Recomand cărţile atât părinţilor dar mai ales cadrelor didactice.