Vine vara, trecem la sandale! Sfaturi pentru îngrijirea picioarelor

Dacă eşti o persoană cu mult timp liber sau extrem de bine organizată şi, în general, cu o pasiune pentru cosmetică şi îngrijire corporală, poţi citi acest articol despre îngrijirea picioarelor doar ca să te amuzi. Cele care sunteţi din categoria “minimal e cel mai bine” probabil că veţi rezona cu mine (măcar parţial).

Deci, iată că se apropie vara şi trecem la sandale. oricât de nebuneşte ar suna, eu am trecut deja, pur şi simplu simţeam că explodez. Muream de cald în pantofi, aşa că m-am trezit într-o dimineaţă cu zece minute mai devreme, mi-am făcut unghiile şi am scos frumoasele mele sandale roşii din cutie.

Pe stradă eram ca elefantul alb, câteva fete în pantofi, altele în balerini fără dresuri şi vreo două în cizme. Eu simţeam că îmi vine să zburd. Libertate pentru degete, yey!

Prin urmare, iată-mă în postura de a da câteva sfaturi despre cum să facem trecerea de la pantofii care ascund tot la sandalele care arată tot!

Unghiile

Eu îmi ţin unghiile de la picioare tăiate scurt, drept şi vara lăcuite. Iarna nu văd sensul de a le da cu ojă din moment ce oricum le ascund în şosete şi cizme. În dimineaţa cu pricina cine scotocea disperată după o ojă? Aţi ghicit: subsemnata.

Nu deţin prea multe sticluţe magice din simplul motiv că pe unghiile de la mână nu mă dau cu ojă. Cel mult cu lac transparent. Însă, din bunăvoinţa dragei mele naşe, deţin acum o minunată şi ochioasă sticluţă de ojă roşie de la Orly primită cadou de Paşti. E atât de faină că a constatat sor-mea în dimineaţa în care am scos sandalele: wow, ţi-ai făcut pedichiura.

Adevărul e că arăta aşa de frumos de ziceai că mi-am făcut pedichiură semipermanentă. Mişto ojă. Scumpă, ce-i drept. Dar dacă foloseşti ca mine, una pe vară, atunci merită. În trusă mai am încă o ojă bleu, tot Orly, primită la un eveniment organizat de Mămica urbană. Pe aia o ţin pentru vacanţe, arată fain pe unghii la mare.

Nu tăiaţi pieliţele unghiilor de la picioare, înmuiaţi picioarele în apă (eventual cu nişte sare parfumată şi ceva ulei esenţial, dar astea deja-s lux) şi împingeţi pieliţa uşor, cu un beţişor special. E incredibil, dar deţin un asemenea beţişor special probabil de la vreo trusă primită cadou cu secole în urmă.

Folosiţi des ulei pentru cuticule (tot naşa, slavă Domnului, deşi o sticlă din aia o să mă ţină o viaţă la cât de “des” îmi amintesc de ea) şi reîmprospătaţi lacul atunci când creşte unghia. La mine la picioare, refac pedichiura doar când creşte unghia pentru că, în general, lacul nu se ciobeşte deloc. Doar nu spăl vase cu picioarele 😀

Călcâiele

Oh, aceste pietre de încercare ale femeilor vara. Ştie ce ştie folclorul nostru care a inventat zicala “pe dinainte buzele rujate, pe dinapoi călcâiele crăpate” 😀 Dacă obişnuiţi să mergeţi o dată pe lună la pedichiură, inclusiv iarna, să vă daţi cu creme adecvate şi să folosiţi în mod regulat o pilă/piatră pentru călcâie, atunci nu vă trebuie “sfaturile” mele.

Dacă totuşi vi s-a spart piatra ponce şi aţi uitat să cumpăraţi alta şi vă daţi când şi când pe tălpi cu crema de corp că vi se pare prea mult să aveţi şi o cremă pentru călcâie, atunci vă reamintesc că vara e anotimpul în care trebuie musai să îngrijiţi călcâiele mai cu atenţie. Asta înseamnă folosit orice sculă pentru răzuit – eu am o chestie care se cheama Ped Egg, îi făceau reclamă acum vreo doi ani pe la tv, tot acum doi ani am cumpărat-o şi abia acum am dezgropat-o.

Arată ca o răzătoare metalică fină şi probabil ar da rezultate mai bune pe parmezan decât pe tălpile mele dar merge. Parcă îmi place mai mult piatra ponce, lasă pielea mai uniformă decât genul ăsta de pile metalice. Într-un secol foarte, foarte îndepărtat, am avut o chestie electrică cu diverse suprafeţe abrazive, care mergea destul de bine. Nu-mi amintesc însă ce s-a întâmplat cu ea, cred că totuşi nu era a mea şi am returnat-o proprietarei.

După frecatul viguros cu piatra sau pila, urmează aplicarea unei creme emoliente. De obicei, eu mă duc la începutul verii într-un hipermarket, mă uit la oferta de la Scholl şi aleg crema care strigă spre mine: “madam, nu mai eşti la tine pe tarla să umbli în tălpile goale, oricât ţi-ar plăcea ţie, pune mâna şi cumpără-mă că altfel nu pupi sandale.”

O folosesc asiduu în vara respectivă şi, de obicei, chiar ajută foarte mult. În general, produsele Scholl, deşi scumpe, îşi fac toţi banii. Anul ăsta am sărit etapa asta şi folosesc nişte ulei de cocos de la Solaris, care între timp s-a solidificat şi arată ca un soi de unt de cocos. E foarte bun, doar că miros prea tare a raffaello. Elizei îi place, mie, nu prea.

Vă recomand să vă puneţi pe listă rezolvarea problemelor pe care le aveţi cu picioarele – mă refer, în special, la monturi dar şi la unghii încarnate sau alte probleme care vă deranjează. Picioarele alea trebuie să vă poarte toată viaţa şi, zic eu, merită un pic de respect din partea noastră. Orice răsfăţ pe care ni-l putem permite va fi foarte apreciat de tălpile noastre.

Picioare obosite

Vara, din cauza căldurii, picioarele se simt mai des obosite decât în celelalte anotimpuri. În general, nu uit să cumpăr vara un unguent răcoritor pentru picioare pe care îl folosesc pe laba piciorului, pe glezne şi pe gambe. Nu ştiu să recomand o marcă, evident cele mai bune sunt cele din farmacii, gen Lioton, dar merg şi cele naturiste. Important e să fie răcoritoare şi calmante.

Cam atât cu sfaturile despre picioare, voi aveţi ceva de adăugat din experienţă proprie? Ce produse care fac minuni aţi mai folosit?