Povestea merge mai departe – Domnul Tic și alte iubiri de prin lume

Acum aproape două săptămâni am fost la lansarea celei de-a doua cărţi a tinerei scriitoare Laura Baban, Domnul Tic şi alte iubiri de prin lume. Având concursul minunatei Veronica Soare, de la minuni.ro, Laura a ales pentru lansare o ceainărie superbă, Cafe D’Arthe, a cărei curte plină de verdeaţă a găzduit o mulţime de bipezi şi de patrupezi iubitori de poveştile “ca nişte dulceţuri puse la păstrare în cămara sufletului”, ca s-o citez aproximativ pe Laura.

M-a impresionat foarte mult lansarea, de câteva ori mi s-a făcut pielea de găină şi la un moment dat mi-au dat şi lacrimile, dar n-aş şti să vă spun exact de ce. Poate de la atmosfera prietenoasă, de la căldura care emana în valuri dinspre oamenii care veniseră în număr mare s-o felicite pe autoare, de la parfumul ameţitor al buchetelor uriaşe de flori primite de Laura, de la zâmbetele stinghere şi emoţionate ale bunicii Laurei şi mamei lui Andrei care păreau să radieze de mândrie, de la numele meu trecut pe interiorul cărţii, la mulţumiri, de la coperta frumos desenată, de la păpuşa făcută manual aidoma Laurei şi rochiei sale verzi sau de la fetiţa care se îmbufnase că Tic nu mai voia să se joace cu ea….

Am plecat acasă cu o carte şi o lumânare cu aromă puternică de izmă creaţă de la Savonia care m-a propulsat instantaneu pe şanţul de mai la deal de casa bunicii mele, unde creşte şi iarna o izmă incredibil de parfumată. Pe site-ul Savonia găsiţi cartea Laurei şi o multitudine de săpunuri şi lumânări parfumate care merită atenţia voastră.

Poveştile Laurei sunt infuzate de o naivitate şi de o boemie tinerească pe care eu nu le-am avut la 20+ ani şi care mă predispun la visare cu privire la momentul în care Eliza va ajunge la o vârstă similară. Călătorii, o iubire nebunească şi profundă, aventuri, biciclete, acelaşi blid de mâncare mai bogată sau mai sărăcăcioasă împărţit cu dragoste de doi tineri care nu aşteaptă să vină viaţa la ei, ci se duc ei la viaţă.

Fac voluntariat prin ţări străine, iubesc un căţel, biciclesc prin lume, scriu cărţi şi fac fotografii superbe. E genul de tinereţe pe care mi-o doresc pentru Eliza pentru că nu vreau să se arunce într-o mare de responsabilităţi şi într-o carieră plină de constrângeri, asezonată cu rate la un apartament în complex rezidenţial şi o singură vacanţă pe an la all inclusive, cel puţin nu de la 20 de ani când viaţa trebuie trăită din tot sufletul, când se coc cele mai mari aventuri şi îţi ies în cale cele mai multe şanse, doar, doar să ai ochii deschişi să le vezi.

“Cartea asta are o inimă”, ne-a spus Laura în încheiere, “dacă o puneţi la piept, nu aveţi cum să n-o auziţi”. Dacă vă plac căţeii, bicicletele, tinerii şi poveştile de dragoste, atunci cartea asta e pentru voi!

Despre prima carte, Domnul Tic şi alte iubiri de pe Muşatini, am scris aici.