Atelier de fâşii ţesute – concluzii

Duminică s-a desfăşurat la Bookfest atelierul de semne de carte cu fâşii ţesute, găzduit de editura Casa şi moderat de subsemnata. A fost foarte frumos, cu excepţia unui mic moment care m-a cam deranjat – un băieţel probabil adus de părinţi de la Lego, de alături (şi care, clar nu voia să fie acolo), şi care a criticat într-una pe principiul “dar numai asta facem? dar ce fel de atelier de creaţie e ăsta?” şi apoi i-a spus fetiţei de lângă el, pe un ton dispreţuitor: dar ştii că e Lego alături, nu? M-am bucurat când fetiţa i-a răspuns: da, ştiu, dar eu aici vreau să fiu. Îmi venea s-o pup de scumpă ce a fost. Tot ea s-a mai oferit să-i ajute şi pe copiii care au venit mai târziu şi era foarte calmă şi amabilă. I-am spus că ar trebui să se facă învăţătoare pentru că se vede că îi e drag să ajute şi să înveţe pe alţii.

Semnele de carte au ieşit bine, deşi am stat într-un stres înfiorător pentru că am remarcat că se curbează cartonul dacă ţeşi prea multe fâşii. Însă până la urmă, lipit pe cartonul alb care forma baza, şi decorat cu inimioare şi fundiţe din hârtie, semnele au arătat foarte bine. M-a impresionat foarte mult un tătic care a stat alături de băieţelul său şi a lucrat cu el semnul de carte până la final şi încă două mămici zâmbitoare care au lucrat şi ele cu drag alături de copii.

De obicei, nu le dau voie părinţilor să ajute, dar aici i-am lăsat, am zis chiar că la atelierul următor o să fac o activitate pe echipe, părinte-copil, ca să le dau şi părinţilor ocazia să-şi dezlănţuie energia creatoare 🙂

Mulţumesc tuturor celor care au ajuns la atelier, cuvintele lor frumoase m-au emoţionat peste măsură. O mamă mi-a spus că mailul cu articolul meu e primul pe care îl deschide în fiecare zi iar un tătic, când şi-a dat seama cine sunt, mi-a adus două cărţi frumoase de la editura cu care colaborează, o să vă povestesc despre ele când voi avea puţin timp. O altă mămică mi-a spus că apreciază ce scriu eu pe blog, că află multe informaţii utile. Când aud asemenea cuvinte, nu am cum să nu mă simt răsplătită pentru efortul pe care îl depun şi mă simt motivată să continui.

Îmi cer scuze că fotografiile frumoase făcute la panoul “VIP” s-au pierdut. Din păcate, în urma unui incident mai puţin plăcut, am pierdut cardul de memorie al camerei cu toate fotografiile de pe el. Vă mai aştept şi în noiembrie la atelier şi mai facem atunci poze. Iată două semne de carte făcute de Eliza, care a fost foarte supărată că n-a participat şi ea, dar s-a liniştit repede când i-am pus materialele în faţă şi a executat în doi timpi şi trei mişcări două semne, unul pentru mine şi unul pentru bunica ei.

Ca idee, aceste ateliere oferite în mod gratuit de editura Casa nu sunt pentru a realiza cine ştie ce obiect măreţ, ci pentru a pune copilul să lucreze singur, să înveţe să utilizeze în mod economic materialele, să exerseze anumite abilităţi motrice (de a ţese, a lipi, a decupa, a potrivi, a asorta culorile etc) şi să vadă că poate începe şi duce până la bun sfârşit o activitate. Le mulţumesc tuturor celor care înţeleg care este scopul acestor ateliere şi continuă să vină la ele, apreciez din toată inima!