Azi trebuia să vă povestesc despre celelalte activităţi făcute la mare cu copiii dar cum am avut o vizită surpriză de la Zână Măseluţă aseară, am vrut neapărat să consemnez pe blog.
Elizei i se clătina dinţişorul de mai bine de o lună şi după câteva încercări eşuate am abandonat ideea de a-l scoate şi ne-am gândit să-l lăsăm să pice singur. Numai că Eliza îl proteja foarte bine aşa că nicio şansă să-l găsim prin vreun măr sau vreo caramea 🙂 Aşa că atunci când am văzut că deja iese în spate dintele definitiv, am luat împreună decizia să-l scoatem pe cel de lapte.
N-a fost deloc uşor, dar Eliza a fost foarte curajoasă. L-am prins cu aţă dentară (destul de dificil pentru că dintele are dimensiunea aproximativă a unui bob de orez mai mărişor, ca să vă faceţi o idee, cu mâna nici gând să-l pot apuca) şi am tras de el. Deşi acum o lună mă înspăimânta ideea de a-i provoca durere Elizei, între timp m-am obişnuit şi eu cu gândul că şi scosul dinţilor face parte din procesul de creştere. Eliza a plâns doar puţin când a simţit gustul de sânge în gură, în rest spune că n-a durut-o. Acum e foarte, foarte mândră de spaţiul gol din gură şi vorbeşte uşor sâsâit.
S-a dus la culcare aşteptând cu emoţie vizita Zânei Măseluţă şi pentru că aceasta s-a lăsat atât de mult timp aşteptată, m-am gândit să fac ceva special cu această ocazie. Oricum pregătisem nişte chestii, de acum aproape un an le ţineam ascunse la mine în sertar. Mai întâi i-am dat săculeţul cusut şi brodat cu drag de Delia, ca să pună dinţişorul în el să se asigure că, fiind aşa de mic, nu-l rătăceşte.
Apoi Eliza i-a scris Zânei un bileţel şi i-a făcut un desen. După ce Eliza s-a culcat, am montat pe peretele de deasupra patului Elizei uşiţa prin care va intra zâna de acum înainte (comandată de pe Aliexpress).
Apoi am pus darurile (o monedă de 2 euro, un pachet cu scrisoare de la zână şi fişe de înregistrare a dinţilor pierduţi de la Hippo Atelier, o monedă uriaşă de ciocolată de la Starbucks şi un căţeluş Beanie Baby şi am presărat peste toate sclipici auriu. Am lăsat o dâră de sclipici şi de la uşiţă la daruri ca să mă asigur că Eliza îşi închipuie că zâna a intrat pe uşă.
Ca să ne pregătim pentru căderea dintelui, eu am cumpărat o carte pe care i-am dăruit-o în ziua în care dintele a început să i se clatine (Zâna Dinţişorului de Shirley Barber), iar aseară am citit altă cărticică din colecţia Pixi, dar în limba germană (Prinţesa şi dintele de lapte).
S-a trezit de dimineaţă la 6.50 ca să vadă ce i-a adus Zâna şi a fost foarte bucuroasă de ceea ce a găsit. Ştiu că probabil vi se pare prea multă agitaţie pentru un dinţişor, dar fiind primul, chiar am vrut să-l marchez într-un mod mai deosebit. La următorii dinţi, voi rămâne doar la moneda adevărată şi la moneda de ciocolată 🙂
Te-a motivat si caderea primului dintisor, dar cred ca adevarata ta motivatie este fericirea Elizei! Pare un copil care chiar isi arata si isi exprima bucuriile, se entuziasmeaza vizibil, ceea ce te stimuleaza si te inspira in tot ce faci pentru ea si pentru altii! Asteptam poze cu noul “look” al Elizei! Vacanta placuta in continuare!!!!!
Da, Cristina, asa e si mereu a fost asa. Are un entuziasm si un optimism innascute. Nu stiu de unde, ca de la mine, sigur, nu : ))
Mie nu mi se pare nimic deplasat: nici moneda, nici pulberea. Dacă voi v-ați simțit bine, ce mai contează! E frumos!
Foarte frumos!
Pe noi ne-a prins Zana Maseluta prin surprindere, duminica, in vizita la bunica de la Galati. Dar Zana ne-a gasit si i-a lasat Cezarei o moneda de 2 euro in schimbul dintisorului. Eu tocmai citisem postarea ta si vroiam sa caut cartea Zana dintisorului.
Sa creasca dintii mari si frumosi!