Rechizite pentru clasa pregătitoare – idei practice pentru achiziţii isteţe

Nu, n-o să vă dau o listă, oricum n-aveţi nevoie de ea, probabil veţi primi de la şcoală. O să vă ofer doar “my two cents” cum ar zice englezul, adică părerea mea de muritor de rând despre lista de rechizite pentru clasa pregătitoare. În primul rând o să vă spun că noi nu am primit nicio listă. La prima şedinţă, doamna învăţătoare nu avea nicio listă. Părinţii mai întrebau şi ea îşi mai amintea una-alta.

Apoi, pe rând, a început Eliza să-mi spună: mâine/vineri/săptămâna viitoare ne trebuie plastilină. Apoi foarfecă şi lipici. Apoi mi-am dat seama că n-am luat vocabular pentru doamna (în care să ne trimită informări pe care nu le-am primit niciodată) şi că nu are ascuţitoare. Nici nu-mi trecuse oarecum prin cap că ar avea nevoie de ascuţitoare la şcoală, deşi ar fi trebuit să mă gândesc, doar că eram atât de debusolată încât în a doua zi de şcoală am trimis-o fără penar la şcoală şi a împrumutat creioanele colorate de la o colegă. Colegă de la care a împrumutat şi ascuţitoarea (până i-am luat eu).

Penar

I-am cumpărat un penar frumos cu prinţese, cu două compartimente şi o grămadă de elastice în care bagi uneltele de scris. Abia când am început eu acasă să bag creioane în el mi-am dat seama cât timp se pierde cu băgatul şi scosul creioanelor din elastice şi cât de limitat e, totuşi, spaţiul.

I-am propus Elizei să înlocuim penarul cu prinţese cu unul simplu, cu fermoare, transparent (ca un port fard) în care putea trânti “n” mănunchiuri de creioane, carioci şi ce-i mai trebuia. A refuzat. Păi cum, celelalte fete au penare drăguţe, ea să aibă unul simplu şi transparent? Până la urmă a primat utilitatea în defavoarea aspectului şi a mers tot anul şcolar cu penarul transparent, uşor de accesat.

Părerea mea: dacă aveţi posibilitatea căutaţi un penar transparent, cu fermoar, tip port-fard, la care să umble cu uşurinţă, fără să piardă timpul cu băgatul şi scosul creioanelor din elastice.

Creioane şi alte instrumente de colorat

În primele două zile i-am dat doar creioane colorate, abia când a venit cu manualele acasă mi-am dat seama că îi trebuie şi un creion normal şi, eventual, o gumă de şters. I-am dat două creioane, să aibă, cu gumă de şters la capăt. În plus, pentru a evita chestia sus amintită cu ascuţitoarea, i-am dat, pe lângă creioanele obişnuite, un set de creioane colorate de la Crayola care au mina de creion băgată într-o chestie de plastic care se răsuceşte.

Dacă se rupe vârful, pur şi simplu răsuceşti. Nu sunt creioane cerate, ci creioane obişnuite şi au o calitate extraordinară. Nu ştiu dacă se găsesc la noi, Eliza le-a primit cadou de la naşa ei din Canada. În plus, în “caietele galbene” nu se putea colora cu creioane colorate, aşa că în ziua în care foloseau acele caiete, trebuia să care şi carioci.

Părerea mea: Creioanele pentru activităţi trebuie să fie de o calitate foarte bună şi la fel şi guma de şters din capătul lor. Idem pentru creioanele colorate şi pentru carioci.

Caiet/bloc de desen

Mi-a zis Eliza după două zile că îi trebuie “aşa, un caiet cu foi albe, să desenăm în el”. Am căutat prin casă, am găsit vreo două blocuri de desen promoţionale şi i-am pus unul în ghiozdan. N-a desenat mare lucru pe el deocamdată pentru că le-au venit caietele de lucru, dar blocul ăla de desen e mereu în ghiozdan.

Ulterior, când am văzut că din acela se desprind foile, am cumpărat de la Jumbo un bloc de desen cu foile prinse cu spirală şi copertă cartonată, lucioasă. Mi s-a părut mult mai util, mai ales că avea foile destul de groase. A fost 8 lei un caiet cu 12 file.

Părerea mea: alegeţi pentru început un caiet cu foaie velină tip A4 sau un bloc cu spirală. Îi va fi mai uşor să-l manevreze şi să nu rătăcească foile.

Notă: nu ni s-au cerut alte caiete, încă n-au început pe caiete de tip 1 sau tip 2. Şi apropo de asta, am văzut atunci în septembrie la Jumbo caiete tip 2 (? cred) cu prinţesa Sofia 🙂 Aveau zeci de modele de caiete faine la Jumbo, precum şi coperte auto-adezive, gume de şters în formă de bufniţă sau nasturi şi seturi ochioase de scotch colorat. Era raiul rechizitelor acolo 🙂 Momentan la Jumbo e raiul accesoriilor pentru plajă dar imediat ce trece valul, se vor băga iar rechizite, probabil pe la jumătatea lunii august sau începutul lunii septembrie.

Acuarele

Am luat pentru ea un set de acuarele Colibri, din acela mai mare. Acasă are şi tempera şi guaşe şi acrilice, dar nu i le dau la şcoală. În primul rând, acrilicele şi tempera sunt în tuburi separate. Asta înseamnă 8 tuburi diferite de desfiletat şi înfiletat la loc şi murdărit pe mâini când o face. Plus dacă se mai usucă, stai şi tragi de ele să desfaci capacul.

Guaşele sunt sub formă de pastilă. Nu mă dau în vânt după ele pentru că sunt cam spălăcite (şi copiii preferă culorile intense, vii) şi mi se par un pic mai greu de folosit, trebuie să umezeşti bine pastila de guaşă.

Părerea mea: acuarele Colibri (sau altele în genul acesta) sunt, din punctul meu de vedere, cele mai potrivite pentru vârsta asta: au un singur capac uşor de desfăcut, dacă stau la dulăpior puteţi scrie pe ele cu un marker de CD-uri numele copilului (capacul inferior este alb şi neted), se umezesc foarte puţin pentru a fi folosite, nuanţele sunt extraordinare şi suficiente (12 la setul mai mare) cât să nu fie nevoie de paletă separată pentru amestecat culorile. Un set de acuarele Colibri costă 5 lei, deci eu zic că merită să luaţi ăia câţiva lei pe care voiaţi să-i daţi pe acuarele şi să-i daţi pe creioane. Aceste acuarele ieftine sunt perfecte!

Plastilina

Aici e cu dus şi întors. Merită să luaţi plastilină de calitate pentru că nu se usucă aşa repede însă, pe de altă parte, cred că plastilina se iroseşte cel mai repede. Eliza nici la vârsta asta nu e foarte atentă cu plastilina şi o mai lasă şi se usucă. Acum are una care rezistă binişor la aer. Dacă o duceţi la şcoală la dulăpior, puneţi-o într-o caserolă cu capac sau într-o pungă cu fermoar ca să vă asiguraţi că stă bine la păstrare şi nu se usucă.

Nu uitaţi de planşetă – eu nu am mai găsit să cumpăr la începutul anului şcolar, dacă vă vine să credeţi (la Profi Art au avut un teanc care s-a lichidat în două săptămâni), aşa că am improvizat dintr-un suport din acela individual care se pune pe masă. Nu au lucrat prea mult timp cu plastilină.

Părerea mea: am văzut seturi cu plastilină destul de ieftină (şi cu accesorii, gen forme de decupat, cuţitaş de plastic, sucitor de plastic) la Jumbo. Dacă lucrează doar două-trei săptămâni cu plastilina, e ok şi una mai ieftină, cu condiţia să fie destul de maleabilă. Nu am amintiri prea plăcute din copilărie cu plastilina (de plastilina şi de lipiciul din copilărie nu mi-e dor : ))) ), dar bănuiesc că aşa mi-am făcut degete puternice 😀 Dacă vă dă mâna, puteţi să faceţi şi voi în casă (reţeta aici, o puteţi colora şi cu vopsea de ouă dacă aveţi).

Alte accesorii: pensule (am luat pensule cu fire “artificiale”, n-am considerat că merită pensule cu păr natural momentan), suport pentru apă (să nu se răstoarne uşor, deci nu pahar de plastic, un suport din librărie e câţiva lei şi merită să luaţi unul), foarfece (alegeţi una cu vârful rotunjit şi specială pentru mânuţa copilului – aveţi grijă că există foarfece pentru dreptaci şi foarfece pentru stângaci), lipici – alegeţi un baton solid pentru a minimaliza murdărirea – acasă Eliza foloseşte aracet sau adezivi speciali pentru diverse lipituri, dar acasă are spatulă şi chiuvetă să se spele. La şcoală nu e cazul să facem atâta mizerie dacă s-au inventat batoanele de lipici solid.

Suplimentar se pot cere coperte pentru cărţi şi caiete (la noi nu a fost cazul, au avut caiete auxiliare pe care au lucrat direct, aşa că după ce le-am plătit pe alea nu am simţit nevoia să investesc în coperte să le protejez) şi etichete (deşi se poate scrie numele copilului direct pe obiectul respectiv dacă e doar al lui şi nu va fi transmisibil).

Din moment ce clasa pregătitoare s-a transformat într-un soi de clasa întâi, s-ar putea să fiţi nevoiţi să spargeţi puşculiţa şi pentru o numărătoare, beţişoare colorate (Eliza are deja ambele) şi un alfabetar. La editura Gama a ieşit anul trecut un alfabetar nou, modern, dar nu l-am văzut încă. Bănuiesc că merg orice fel de cartonaşe (flashcards) cu litere mari şi mici sau chiar unele făcute în casă, că doar acum avem imprimante la dispoziţie, slavă Domnului.

Tot din categoria litere, pe site la Omfal găsiţi pungi cu litere din lemn care au avantajul că după ce învaţă să citească, le poate folosi la diverse activităţi, la felicitări, la decoraţiuni, le poate picta etc. Nu vă recomand să intraţi pe site la Omfal dacă nu vreţi să lăsaţi acolo jumătate din leafă 😀 În orice caz, nu investiţi până nu primiţi de la şcoală o listă sau nişte îndrumări. La noi nu a fost nevoie de aceste accesorii, probabil le vor folosi abia în clasa întâi, însă ştiu clase pregătitoare care le-au utilizat, ba chiar au început să scrie şi cu stiloul.

E posibil să mai fie nevoie de hârtie glasată şi/sau hârtie creponată. E bine de ştiut că există şi hârtie glasată autocolantă dacă le e mai uşor copiilor s-o folosească. Hârtia creponată există în multe nuanţe frumoase, eu am cred vreo trei nuanţe numai de galben, dar iniţial puteţi merge şi pe un set de bază şi mai diversificaţi ulterior. Nu o vor folosi foarte mult timp, dar depinde, evident, de doamna şi de impulsurile ei creative. La Eliza nu s-a făcut lucru manual la un nivel prea avansat, s-a lucrat mai mult pe “caiet”.

Şi pentru că acum la final de an şcolar sunt ceva mai bine pregătită mental pentru ce îi trebuie la şcoală, i-am luat cadou de final de an o ascuţitoare electrică. Nu vă spun cât de ascuţite sunt acum toate creioanele ei, e foarte pasionată de acea ascuţitoare, a fost o investiţie bună şi chiar mă gândesc să îi luăm şi doamnei cadou una în prima zi de şcoală din clasa întâi. E drept că cele profesionale sunt foarte scumpe, însă am dat căutare pe google şi am găsit pe un site o ascuţitoare cu o lamă foarte bună la preţul de 70 sau 80 de lei, preţ pe care eu îl consider foarte bun faţă de 200-300 cât sunt altele.

Cam asta a fost experienţa noastră, dacă aveţi completări, le aştept cu drag.