Pe DRUMUL cel bun

Sunt o mare amatoare de muzică folk (şi nu numai). Îmi aduc aminte cu precizie, şi e una dintre puţinele amintiri din copilărie care îmi revin în minte cu atâta claritate, foile de dictando pe care am notat cu cerneală mov câteva cântece folk. Printre ele “Ce frumos e omul!” şi “Jurământ la Putna” pe care le-am repetat până când le-am învăţat pe de rost. Jurământ la Putna nu mi-l mai amintesc dar Ce frumos e omul îl pot cânta şi acum 🙂

În consecinţă am câţiva artişti preferaţi pe care îi ascult atunci când simt nevoia să mă desprind puţin de realitate. Îmi plac şi cei consacraţi (Zoia Alecu, de exemplu, e una dintre favoritele mele, alături de Alina Manole, Alexandru Andrieş, Adrian Sărmăşan, Ducu Bertzi, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Doru Stănculescu, Maria Gheorghiu şi Mircea Vintilă, ca să enumăr doar câţiva), dar şi vocile mai noi (Cosmin Vaman şi Alexandra Andrei, Marius Matache – nou descoperit). Şi, stupoare, cumpăr şi albume, în special pentru atunci când mergem cu maşina. Detest majoritatea posturilor de radio din cauza reclamelor (nu vă spun cât timp mi-a sunat în cap nu ştiu ce reclamă la geluri anti cârcei) şi prefer să am câteva albume pe care să le rotesc în cadrul unui DRUM mai lung.

Şi n-am pus cuvântul DRUM cu majuscule degeaba, căci unul dintre aceste albume preferate este Drumul, nou apărut pe piaţa de muzică folk. Interpreţii, Cosmin Vaman şi Alexandra Andrei, acompaniaţi de Trupa Spam, sunt nişte tovarăşi de drum foarte buni 🙂 Am avut ocazia să îi ascult şi live în cadrul turneului de promovare a albumului şi pot spune că sună de o mie de ori mai bine. Nu că n-aş aprecia înregistrările de studio, sunt impecabile (deşi cenzurate 😀 ), dar concertele lor sunt extraordinar de haioase, vă promit că veţi râde ca la un show de stand-up comedy, căci tânărul Cosmin Vaman este un personaj oarecum inedit pe scena de folk românească. Foarte volubil, pus pe glume şi jocuri de cuvinte, adesea cu iz politic, interacţionând permanent cu publicul, la care este atent, fără să-şi piardă concentrarea, Vaman recunoaşte singur, într-una una dintre melodiile de pe album că “nu sunt destul de trist să fiu folkist” şi sunt de acord, deşi melodiile triste sunt, de departe, cele mai frumoase compoziţii ale lui (a se vedea piesele Îmi umplu tăcerile cu ea sau Cealaltă viaţă)

Puteţi asculta integral albumul pe youtube, înregistrat în cadrul concertului de lansare de la Iaşi. Una dintre melodiile mele preferate, Happy End, nu se găseşte în compilaţia Drumul, însă sper că se va regăsi pe cel de-al doilea album şi că nu va trebui să-l aşteptăm prea mult. Sau puteţi să-l cumpăraţi, evident, pentru a-l asculta în maşină sau oriunde şi pentru a sprijini doi artişti la început de DRUM 🙂

Acum câteva zile Cosmin şi Alexandra au lansat şi primul lor videoclip pentru una dintre piesele de pe album:

Singurul lucru pe care îl regret e că albumele artiştilor folk nu se găsesc în marile lanţuri de magazine care vând media (carte, film, muzică). Am vrut să cumpăr ultimul album al Zoiei Alecu, să-l ofer cadou cuiva, şi ia-l de unde nu-i. Nici măcar la Cărtureşti nu se găseşte (am căutat pe site). Dar, sper eu, dacă vom promova mai mult artiştii folk, albumele lor vor avea loc şi în magazine, nu numai pe site-urile proprii. Odată cu noua generaţie de folkişti, integraţi în era digitală, eu zic că suntem pe drumul cel bun ca oamenii să asculte mai multă muzică frumoasă!

Dacă vă plac tinerii artişti (indiferent că sunt interpreţi de folk sau de alt tip de muzică), vorbiţi despre ei, daţi share/distribuie melodiilor lor şi promovaţi-i pe blogurile şi paginile voastre. Numai aşa vom reuşi să împingem în faţă muzica bună şi să mai scădem audienţa celor care umplu ecranele pe posturile tv de profil şi urechile noastre cu versuri oribile şi acorduri supărătoare.