Una dintre noile mele distracții e să-mi fac un album de amintiri dar nu cu poze din călătorii, ci cu plăntuțe pe care le-am cules de pe marginile drumurilor pe care am umblat. Culeg câte una, mai firavă, și o pun cu grijă între paginile unui carneţel pe care îl port mereu în geantă și apoi, acasă, le pun la presat, fie într-o agendă (în sfârşit am găsit o întrebuinţare pentru agendele promoţionale cu care nu ştiu niciodată ce să fac pentru că eu nu scriu în agende), fie într-o presă de flori.
Presa a fost făcută de Eliza în cadrul unui atelier creativ la magazinul de bricolaj Hornbach, acum ceva mai multă vreme, iar acum am achiziţionat materialele pentru a-mi face încă una, ceva mai mare. Într-o presă, florile stau mult mai bine decât într-o carte şi se presează mult mai frumos.
Materiale: două bucăţi de placaj, două bucăţi de carton de aceeaşi dimensiune (între ele vor sta plantele), patru şuruburi, patru piuliţe, o bormaşină.
Se dau patru găuri în bucăţile de placaj şi de carton, câte una în fiecare colţ. Se trec şuruburile prin toate straturile şi se fixează cu piuliţele. Am ales nişte piuliţe “fluture” ca să fie mai uşor de înfiletat şi desfiletat de Eliza.
Despre albumul rezultat o să vă povestesc altă dată, însă mai vreau să menţionez că dacă nu aveţi răbdare să faceţi o presă acasă, există diverse seturi de cumpărat care conţin presă pentru flori, pensetă, cartonaşe şi plicuri şi tot felul de accesorii pentru făcut felicitări şi etichete cu flori presate.
Arta presării florilor se numeşte oshibana şi găsiţi mai multe detalii despre asta aici.
Ce interesant!! Nici prin gand nu-mi trecea ca se pot presa asa florile!
Aveam carti comuniste, vechi in care presam flori , dar daca mucegaiau, nu miroseau prea bine:)).
Am facut pe la 20 de ani tot felul de felicitari cu flori presate, Din tulpina porumbului faceam rame subtirele, lipeam scotch lat si apoi cream tot felul de peisaje, mai foloseam si cafea, bicarbonat . Pe vremea aceea, mi se pareau grozave! 🙂
Da, iar cărţile nu sunt recomandate pentru că se mai poarte imprima cerneala şi le poate conferi şi un miros neplăcut.
Mi-am amintit acum, citind despre flori si plante gasite pe marginea drumului, de o carte minunata pe care-am citit-o anul trecut si care ma gindesc ca ti-ar placea, The Unlikely Pilgrimage of Harold Fry de Rachel Joyce; a fost tradusa si in romana, Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry.