Voiam să vă povestesc azi de o carte faină despre Vama Veche, dar mi-am amintit că v-am tot povestit de cărţi şi m-a ameninţat o cititoare că o scoate soţul ei afară din casă cu cărţi cu tot dacă mai cumpără ce recomand eu, aşa că azi fac o pauză (până mâine 😀 ). Şi în loc de cartea despre Vama Veche, o să povestesc puţin şi pe scurt despre mâncarea de la Vama Veche. Nu fac vreo analiză detaliată şi istorică, a la Radu Anton Roman, a gastronomiei locale, ci doar punctez pe blog trei recomandări de ordin culinar din vestita staţiune. Prin urmare, dacă mergeţi, nu rataţi, dintre atâtea altele de neratat:
Cherhanaua – o terasă mică, neîncăpătoare pentru câţi oameni vor să mănânce acolo. Gătesc doar peşte, midii şi rapane pe plitele încinse situate afară şi mai au şi borş de peşte, cele mai bune icre (şi singurele) mâncate de mine vreodată şi peşte marinat. Preţurile sunt ok, să zicem, eu am mâncat chefal care m-a ajuns la vreo 60 de lei dar era porţie de două persoane. Foarte bine gătit. Luaţi şi legume la grătar lângă dacă vă comandaţi peşte, merg mai bine. Pâinea mi s-a părut foarte bună, cu miez dens, numai bun de înmuiat în zeamă, am înţeles de la o chelneriţă că este adusă din Bulgaria. Mai sunt două localuri asemănătoare, mai înspre capătul plajei dinspre bulgari, cu plite afară, dar nu la fel de pitoreşti ca aceasta.
Papa la Şoni (în locul autoservirii Roata) care e un soi de pomul lăudat dar are farmecul lui. Mâncarea de la autoservire nu e excelentă, dar merge, însă ce merită testat sunt mâncărurile gătite la cazanele din mijlocul terasei. Am testat supă de linte cu midii, fasole cu afumătură, ciorbă de tarhon, supă de roşii şi gulyaş, toate foarte bune, deşi mă aşteptam să fie mai condimentate. Au mai toată vara concerte pe terasă, plus un bar cu o limonadă bună şi, jos, la intrare, un stand de fresh-uri.
Şuberek – o plăcintă tătărească pe care eu am întâlnit-o doar în 2 Mai şi Vama Veche şi mor după ea. Înţeleg, totuşi, că se găseşte în mai multe staţiuni de pe litoral, dar eu n-am văzut-o. Eu prefer varianta cu brânză, deşi se mai găseşte şi cu carne. În Vama Veche am găsit o patiserie pe aleea principală care coboară din sat spre plajă şi au acolo si nişte plăcinte cu telemea excelente, cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată de la o patiserie.
Menţionez că toate astea sunt valabile pentru 2015, nu se ştie 2016 ce schimbări aduce 🙂 Dar vizitaţi Vama Veche măcar o dată, dacă nu pentru mâncare, atunci măcar pentru asta:
Răsăritul de soare este, cu adevărat, spectaculos!
Şi dacă mai ştiţi şi alte locuri unde se mănâncă bine în Vama Veche, aştept cu drag recomandări. Să fie acolo pentru anul viitor 🙂
Ooooh da, mancarea la cazan si pestele pe plita. Si suberek-ul copilariei mele la mare, pe care nu l-am mai descoperit niciunde altundeva! Tin minte ca atunci cand mi-l cumpara mama, ni se servea cu smantana si usturoi deasupra. Si ador rapanele – eu am mancat numai la Sulina, dar nici pana in ziua de azi nu am aflat cu precizie ce sunt. Peste? Fructe de mare? Multumim pentru pofta declansata, acum ma duc sa mananc un iaurt. 🙂
Rapanele sunt niste melci de mare, melcii aia carora le gaseam noi cochiliile mari pe plaje. Astia: http://www.panoramio.com/photo/40757864 Deci cred ca se incadreaza la categoria fructe de mare.
Wow, multumesc de explicatie. Habar n-aveam… si cand ma gandesc ca am umplut casa de astfel de cochilii. Chiar nu am intalnit rapane in meniul altui restaurant de peste granita, or fi specific Marii Negre? In orice caz, carnea lor seamana cu cea de pui si mi s-au parut foarte hranitoare.
Cred ca se mai gasesc si in Bulgaria, sub denumirea de sea snails. Rapanele nu sunt native din Marea Neagra, ele au venit pe carenele navelor tocmai din Marea Japoniei si Marea Chinei si s-au inmultit ca ciupercile. Din cauza lor nu mai avem midii deoarece rapanele se hranesc cu midii si stridii, motiv pentru care e “eco” sa le mancam, ca sa reducem impactul lor 🙂