Colecţia Micii filozofi de la Didactica

Această colecţie a fost lansată de către editura Didactica la târgul de carte Bookfest şi a beneficiat de participarea a doi psihologi/psihoterapeuţi (Mirela Horumba şi Laura Ciocoiu) şi a Anei Nicolescu (Mămica Urbană). Mi-a părut foarte rău că n-am putut fi acolo s-o susţin pe Ana, care a vorbit despre discuţiile spirituale cu copiii şi despre faptul că e bine să ne auto-cunoaştem, însă mi-am promis că voi căuta şi voi citi cărţile ca să văd ce abordare au.

Acum că le am în mână, mi se par nişte resurse extrem de preţioase. Ele sunt, în sine, destul de greu de descris, deşi la prima vedere par povestioare simple, despre un copil, Fil, şi jucăria sa, Zof şi despre felul în care aceştia încearcă să găsească răspunsurile potrivite la patru mari întrebări existenţiale, după care sunt intitulate şi cele patru volume: Spune-mi, mami, eu de ce exist? De ce merg la şcoală? Spune-mi, tati, de ce mă iubeşti? De ce nu pot face ce-mi place?

Intrând, însă, în profunzimea lor, descoperim o serie de răspunsuri mai mici care formează, în cele din urmă răspunsul cel mare. De exemplu, în cartea Spune-mi, tati, de ce mă iubeşti? aflăm că dragostea este necondiţionată, că părinţii îşi iubesc copiii chiar şi atunci când îi deranjează de la ceva, că jucăria îşi iubeşte stăpânul chiar şi atunci când nu are grijă de ea şi o aruncă pe jos, că prietenii se iubesc chiar şi atunci când se mai ceartă, că eşti iubit şi dacă nu eşti frumos sau colegii îţi spun că eşti “cam grăsun”, că cineva te iubeşte chiar şi atunci când îţi place să fii singur, că eşti demn de iubire chiar dacă mai sunt o mulţime de lucruri pe care nu le ştii etc. Întors acasă, după ce explorează lumea din jurul lui şi întreabă obiectele şi fiinţele pentru ce anume sunt ele iubite, tatăl lui Fil, care iniţial îi răspunsese simplu “te iubesc pentru că te iubesc, ce întrebare e asta?” îi spune că s-a gândit şi a găsit un răspuns: “Te iubesc pentru că eşti fiul meu!” Iată, aşadar, cum cel mai simplu răspuns din lume este chiar răspunsul perfect. Dar asta numai după ce Fil întreprinde o scurtă călătorie iniţiatică în realitatea familiară în urma căreia se convinge că orice fiinţă este demnă de iubire, chiar dacă nu este perfectă sau înzestrată cu nişte calităţi uluitoare.

În celelalte trei cărţi, joaca de-a întrebatul şi răspunsul a lui Fil continuă cu alte trei întrebări care ajung să preocupe, la un moment dat aproape orice copil. El află că există pentru că părinţii săi şi-au dorit foarte mult un bebe pe care să-l iubească, află că merge la şcoală pentru a învăţa să pună întrebări şi să caute răspunsuri (magnific răspuns din partea învăţătoarei) şi află că nu poate face ce-i place pentru că sunt multe lucruri pe care nu le înţelege şi are nevoie de părinţi să-l apere de pericole. Fiecare carte se prezintă sub forma unor dialoguri între Fil şi obiectele/fiinţele din mediul înconjurător, cărora Fil le adresează aceeaşi întrebare. Cum primeşte de fiecare dată un răspuns aparent nesatisfăcător, jucăria lui, Zof, intervine cu o explicaţie, pentru a-l linişti şi a-l convinge să întrebe mai departe. Un exemplu de asemenea dialog:

“- Spune-mi, scaunule, de ce vii tu la şcoală?
Scaunul îi răspunde şoptit:
– Pentru ca tu să te aşezi liniştit şi să îţi asculţi învăţătoarea. Exact ca mine!
– Da, dar mie îmi place şi să vorbesc, spune Fil, nu numai să ascult!
Zof îi şopteşte la ureche:- Turlututum! Dar îţi place şi să asculţi răspunsurile celor cărora le pui întrebări. Mai bine întreabă-le pe creioanele astea ce părere au.
Fil se apropie de măsuţa pe care se aflau mai multe hârtii şi un pahar plin cu creioane.
– Spuneţi-mi, creioanelor, de ce veniţi voi la şcoală?
– Ca să colorăm. Asta este treaba noastră! Haideţi la muncă!
Fil îşi încrucişează braţele şi exclamă:
– Dar mie îmi place să nu fac nimic!
Zof îl trage de mânecă:
– Hmm, când nu ai nimic de făcut, îmi spui că te plictiseşti. Să încercăm să întrebăm pe altcineva. Ce bine, acum este recreaţie!”

În trei dintre cărţi, Zof, alter-ego-ul băiatului (cărţile fiind practic nişte metafore pentru faptul că băiatul îşi pune întrebări la care îşi răspunde singur şi pentru care/contra cărora îşi aduce argumente) are câte o expresie repetitivă: “turlututum”, “saperlipopeton”, “taratatam”, care va transforma experienţa lecturii într-una haioasă, de exersat “răsucelile de limbă”, iar în Spune-mi, mami, eu de ce exist?, repetă “copil drăguţ şi isteţ” ca o încurajare repetată a spiritului iscoditor al băiatului.

Atenţie: cartea De ce nu pot face ce-mi place? conţine cuvintele “nesuferit” şi “prostuţ” (adresate unor obiecte). Ştiu că sunt părinţi foarte sensibili cu aceste cuvinte, aşa că am zis că ar fi mai bine să vă avertizez.

În luna august aceste cărţi au o reducere de 30% pe site-ul editurii (http://edituradph.ro/62-colectia-micii-filozofi-) ele putând fi achiziţionate la numai 15,4 lei fiecare. Nu ştiu voi, dar eu sunt o adevărată fană a publicaţiilor scoase de DPH în ultimii ani. Avem colecţia de cărţi cu fetiţe din alte ţări, mai multe titluri din colecţia Sunt imbatabil (de care o să vă povestesc în curând) şi am mai pus ochii pe Oul care zboară (o carte inspirată din copilăria lui Constantin Brâncuşi) şi pe trei cărţi din colecţia Cărţi cu poveşti şi DVD. Sper să reuşesc curând să ne îmbogăţim colecţia, dar cel mai probabil unele vor trebui să aştepte până la Gaudeamus 🙂 Asta dacă nu fac o “magie” pentru ziua Elizei, mai întâi, şi le trec pe lista de cadouri “de adus”, mai ales că vreau să limitez drastic numărul de jucării primite anul acesta.