Vă povesteam acum ceva vreme că s-a îndurat, în sfârşit, Zâna Măseluţă de a venit şi la Eliza. Evenimentul a fost marcat cu tot tam-tam-ul, cu uşiţă pentru zână (care între timp a picat de pe perete şi s-a rupt şi mă strădui să remediez problema), cu monedă de 2 euro, cu carte despre Zâna Măseluţă, cu scrisoare şi jucărie. Ei, nu bănuiam eu atunci ce efect “negativ” va avea pe termen lung desfăşurarea mea de forţe 😀
În vara asta Eliza a petrecut o lună de zile la ţară la o mătuşă, împreună cu verişoara ei în vârstă de 5 ani şi 8 luni. Întâmplarea a făcut ca Zâna Măseluţă s-o viziteze complet pe neaşteptate pe verişoară, care şi-a pierdut primul ei dinte când a muşcat dintr-o turtă.
Eliza m-a sunat repede să-mi povestească faptul că Mădălina şi-a pierdut dintele fără sânge, fără durere şi fără să se aştepte la asta şi cam asta a fost. Prinsă cu treburile de la serviciu, nu m-am gândit prea mult la asta, deşi probabil ar fi trebuit pentru că verişoara respectivă e finuţa mea.
Vreo două săptămâni mai târziu, m-a sunat mătuşa mea să-mi povestească toată tărăşenia: Eliza o îndoctrinase bine pe Mădălina că Zâna Măseluţă aduce jucării şi monede de euro. Oricât a încercat mătuşa mea s-o convingă pe Eliza că Zâna nu aduce euro la ţară, n-a fost chip.
Prin urmare, Mădălina a fost cam dezamăgită a doua zi când a găsit o bancnotă de 10 lei în locul dintelui şi nu jucăria şi moneda promise de Eliza. Evident că Eliza m-a sunat să mă ia la întrebări şi m-a mai întrebat şi dacă Zâna e aceeaşi peste tot. Am reuşit să bălmăjesc ceva cum că aşa cum fiecare copil are îngeraşul lui, tot aşa are şi Zâna lui dar nu ştiu dacă m-a crezut.
În orice caz, ca să răscumpăr gura mare a Elizei am pregătit o mică surpriză pentru Mădălina. O scrisoare personalizată de la Zâna Măseluţă, o jucărie şi o monedă de 1 euro, evident 🙂
Pentru scrisoare am căutat diverse modele pe google şi am dat peste acest blog. Mi-a plăcut mult modelul în formă de dinte aşa că am încercat să-l reproduc, doar că am ales alt model de Zână. Am scris scrisoarea şi am scos-o la imprimantă pe carton subţire. Am decupat-o pe conturul exterior mai întâi şi am trasat un duplicat pe carton roz. Apoi am decupat cartonul roz şi scrisoarea din nou pe conturul interior. Le-am lipit şi am presărat nişte sclipici pe margini (chestia aia care pare mizerie în poză 😀 )
În scrisoare am scris aşa: “Dragă Mădălina, Îmi pare rău că nu am ajuns la tine atunci când ţi-ai pierdut dintele. Din păcate, am fost foarte ocupată şi nu am reuşit să îţi las jucăria şi bănuţul aşa cum ţi-a promis Eliza că se va întâmpla. Am trimis una dintre zânele ucenice şi ea nu s-a descurcat prea bine. Te îmbrăţişez şi aştept următorul dinţişor! Mult succes la şcoală. Cu drag, Zâna Măseluţă.”
Dacă aveţi nevoie de modelul gol de scrisoare, vi-l pun aici. Îl puteţi descărca şi adăuga scrisul cu Paint sau un editor photo online gen PicMonkey.
Şi dacă tot m-am chinuit să fac modelul, cred că Zâna Măseluţă îi va scrie şi ea Elizei o scrisoare în care îi va spune că îi pare rău că n-a trecut personal pe la Mădălina dar că a remediat situaţia, mai ales că după ce s-a lăsat atât aşteptată, a început să dea dovadă de cam multă hărnicie, pentru că Elizei i se mai mişcă doi dinţişori şi cred că vor cădea în curând.
Mi-a placut mult usita Zanei, tin minte cand am vazut-o pe blogul tau.
Dar sunt de parere ca mai simplu ar fi ca Zana Maseluta sa ramana doar un personaj de poveste, copiii sa stie ca nu exista, ca dintisorii le cad pur si simplu pentru a creste altii frumosi si sanatosi.
De ce a sufere inutil cand vor afla, la momentul x, ca au fost pacaliti?
Sper sa nu te supere parerea mea – se vede ca te straduiesti sa faci o multime de lucrusoare dragute pentru fetita ta, ca sa fie fericita.
Nu ma supar, dar nu sunt de aceeasi parere. Magia e, intr-un fel sau altul, parte din viata lor, iar aflarea unor anumite lucruri face parte din maturizare. Nu cred in adevarul absolut si nici in eliminarea oricarei urme de poveste din copilaria copiilor nostri. Au si povestile rolul lor. Mi se pare ca se exagereaza pe subiectul acesta al pacalelii. Nu este o pacaleala absolut deloc si cred ca orice copil ar trebui sa fie incantat ca parintii s-au straduit sa aduca o lume de poveste in viata lor. Fara povesti si fara putin mister, ce ar mai fi viata noastra? Doar realitate seaca?
Mari, si eu imi doresc sa nu o includ pe Zana Maseluta in viata copiilor mei, insa imi dau seama ca este imposibil sa aleg ca un personaj popular printre prietenii lui sa nu existe pentru fiu-miu fara sa il compromit pe Mos Craciun.