Le-am denumit generic vase, deşi eu le spun “ceaune” aşa cum am învăţat acasă la părinţi. Acum deţin doar patru şi dacă ar fi după mine mi-aş lua şi mai multe. Sunt dependentă de ele chiar dacă în ultima vreme am tot auzit diverse chestii cum că nu-s bune şi bla bla, dar acelaşi lucru se spune şi despre teflon, şi despre inox şi tot aşa. Mereu vor fi nişte “cercetători englezi” care vor spune că nimic din ce am făcut până acum nu e bun.
În vasele de tuci eu gătesc aproape orice, în afară de ciorbe pe care le gătesc în oale de email. Nu am oale de inox, am avut un set dar nu le suportam şi le-am dat. Am doar tuciuri, oale şi cratiţe de email şi tigăi de teflon sau din ceramică. Îmi doresc oale din ceramică şi din cupru dar deocamdată sunt mult prea scumpe aşa că mai aştept.
De ce nu mă pot lipsi de vasele de tuci şi ce gătesc în ele:
– alimentele şi mâncărurile cu sosuri, tocăniţele – se gătesc mai bine, nu se lipesc.
– călesc ceapa, fac sosuri pentru paste, dulceţuri, compot şi zacuscă
– fac sarmale, ardei umpluţi, prăjesc chiftele şi gogoşi (consum mai puţin ulei decât în tigaie)
– merg şi la cuptor, dacă gătesc anumite tipuri de carne care trebuie mai întâi prăjite rapid pe aragaz şi apoi date la cuptor, folosesc un singur vas
– fac mămăligă, bineînţeles.
– sunt ideale pentru orice tip de gătit, prăjit, fiert, copt, înăbuşit, am avut chiar şi o tigaie grătar din tuci şi era foarte bună.
Când cumpăraţi tuciuri:
– atenţie ca fonta să nu fie în combinaţie cu aluminiu mult. Vasele din aluminiu sunt mai uşoare, pe când un tuci adevărat se simte greu în mână. În pluse cele din aluminiu nu rezistă mult timp.
– verificaţi finisajele, în special pe fund, am avut unul care nu era bine şlefuit şi se cam clătina pe suprafeţe plate
– nu vă sfiiţi să daţi ceva mai mulţi bani pe un tuci de bună calitate, vă ţine o viaţă şi îl lăsaţi şi moştenire. Mama are două ceaune de tuci de când eram noi mici şi încă sunt în stare foarte bună.
– cu vremea, tuciurile se înnegresc. Nu le aruncaţi, cu cât e mai negru, cu atât acumulează mai multă istorie a familiei 🙂
– găsiţi tuciuri în pieţe dar cel mai sigur la târguri (în Bucureşti am văzut la Muzeul Ţăranului) unde le vând direct cei care le fac şi nu intermediarii.
Orice s-ar spune despre tuciuri, eu nu voi înceta niciodată să le folosesc. Pentru mine ele reprezintă ideea de familie, de acasă, mă duc cu gândul la mămăliga bunicii în ceaunul cu fund rotund special pentru ochiul de la plita sobei şi la zacusca mamei (mama are şi unele uriaşe, speciale pentru zacuscă şi dulceaţă). Când m-am mutat la “casa mea”, mama mi-a dat două tuciuri: unul a suferit un accident, din păcate, dar pe celălalt încă îl am şi mi-e foarte util şi foarte drag. Pe voi ce vase vă duce cu gândul la “acasă”? În ce vase gătiţi sau găteau mamele şi bunicile voastre?
Eu am doar un tuci (mi se pare suficient). Gatesc in el mamaliga, crema de zahar ars. Bunica gatea in oale de email, iar mama in cele de inox.
Mie nu mi se par suficiente cele pe care le am si tu te descurci cu unul? Esti eroina mea 😀 Insa ai si tigaia aia dry cooker si stiu ca a ta e de buna calitate si faci multe in ea.
Buna,te rog frumos mă poți îndruma de unde as putea cumpăra un ceaun de tuci bun adică cum sunt cele vechi ?
De la Turnatoria de fonta MAE. Am vizitat eu fabrica si stiu ca folosesc doar fonta, nu pun aluminiu in ea.
https://www.laurafrunza.com/2017/06/29/turnatoria-de-fonta-mae-afaceri-locale/
Si eu iubesc ceaunele 🙂 La fel ca tine, cand m-am mutat la casa mea am primit unul de la mama si apoi mi-am mai cumparat unul mai micut, special pentru mamaliga. Gatesc tocanite, prajesc ceapa, gogosi, orice! Sunt foarte bune pentru ca sunt din material gros, astfel temperatura de fierbere e constanta. Si eu am reununtat la setul de oale din inox subtire, de fapt le folosesc doar sa depozitez mancarea in frigider ( am un fix cu transferul mancarii intr-o alta oala decat cea in care am gatit-o ). Intre timp, mi-am mai cumparat doua oale profesionale, care sunt din inox foarte gros. Aproape ca se pot comapara cu tuciul, dar si pretul a fost pe masura! Mama are tuci de 30 de ani si e la fel de bun.
Cele din inox cu fundul dublu sunt geniale, si eu mi-as dori una pentru anumite tipuri de mancare. Dar da, sunt cam scumpe 🙁 Insa tot o sa-mi iau una, ca merita investitia, e aproape pe viata.
Oală de 10 kg am cumpărat de la selgros cu 350 lei și ruginește fundul oalei , nu mi se pare normal ca inoxul să ruginească !
Am si eu unul de la muma, pentru mamaliga, si alte cateva de pe aici, din bucataria de vara, in care facem la pirostrii magiun, zacusca etc. Such fun! Si noi gatim in oale emailate, un wok si o oala ceramice D******o, un vas de pamant smaltuit si o oala din fonta de vreo 30 de ani, cred, de la buna sotului. Cand si cand mai apelam si la vasele jena. Nici eu nu suport nici macar sa fierb un ou in cele din inox, parca miros cand se incing. Dar iubesc vasele emailate albe cu desene sau colorate, oale micute de lapte sau ibricele. Visez sa ne procuram candva un vas bun din fonta sau cupru, dar si din generatia noua de ceramice bune de la D…, nu mi-au inselat asteptarile. Ma feresc de ponegritul teflon, desi am convingerea ca o marca buna isi merita banii.
Renata, dar zi linistita ca-s de la Delimano, ca nu e nicio problema. Si eu le ador 😀
Buna,
si mie imi place sa gatesc in tuci, dar la cel pe care il am i s-a dus emailul in cc 1 an si acum se vede ca si cum ar fi ruginit… L-am lasat de o parte cu inima stransa, pentru ca am dat si ceva bani pe el si chiar imi doream sa-l folosesc. Prin magazine imi raman ochii la tuciurile noi si stralucitoare dar trec mai departe ca mi-e ca patesc la fel. La voi cum este cu emailul de pe interior? Este deteriorat? E ok sa continuam sa gatim in ele daca s-a luat emailul?
Alina
Alina, tuciurile nu au email, acelea sunt oale emailate, eu mai gatesc cu unele chiar daca au smaltul sarit putin, dar teoretic nu se recomanda. Asa arata tuciurile: http://aleex.net/ce-trebuie-sa-sti-despre-ceaunul-tau.html
eticheta era “ceaun din fonta emailata”…
Imi pare rau sa va spun, dar tuciul prezentat nu este din fonta ci din aluminiu, eventua, ametecat cu putina fonta. Si da, cratitele sau ceaunele adevarate sunt emailate. Eu am unul, cumparat si folosit strasnic, din Octombrie ’89. Ii drept, cu ani in urma, mai ales produsele romanesti, se faceau de calitate (pt. o viata si chiar puteai sa lasi mostenire).
Laura, exista ceaun din fonta emailată ,însă tot fonta bruta este mai buna in timp ,iar aluminiu emailat eu unul nu cred ca exista deoarece emailul este un procedeu de vitrifiere caz in care obiectul casnic ìn sine nu ar rezista ,temperatura lui de topire fiind mult sub cea a emailului
Acum aud pentru prima data ca vasele din inox ar avea si ele ceva in neregula, credeam ca vasele din inox, cele din sticla si yena sunt sigure ………
Imi plac vasele emailate pentru ca sunt colorate, simpatice, dar la gatit nu le prea prefer: se prinde mancarea mult mai repede decat in cele de inox, email-ul se ingalbeneste de la mancare (iar ca sa-l fac la fel de alb ca la inceput trebuie sa folosesc detergenti mai duri, de genul Cif), cand sare email-ul mancarea vine in contact cu aluminiul.
Mie imi place sa gatesc in vase de inox. Am avut si cu fund dublu, dar era foarte greu de manevrat pentru ca era prea grea si am renuntat la ea. Am o cratita mai mare dintr-un inox mai gros, de calitate, mereu gatesc in ea.
Mi-as dori un ceaunas (in special pentru mamaliguta si gogosi), dar n-am gasit unul bun. Am cumparat unul din piata si am fiert apa in ele, l-am frecat, am facut si o mamaliguta de sacrificiu si tot n-am putut scapa de poleiala argintie din interior din care ieseau bucatele. Asa ca l-am aruncat, mi-era teama ca e toxic.
Ariadne, vezi ca am dat mai sus un link, in comentarii, spune ce trebuie sa faci ca sa scapi de poleiala.
Am citit ce scria la link inainte de a scrie comentariul precedent, probabil ca eu am dat peste un ceaunas facut prost, nu stiu, n-am reusit sa scap de poleiala orice-am facut.
Eu am o tigaie cu trei picioare mostenire de la mamaia mea, dar nu am folosit-o de cand am luat-o de acolo.ei o foloseau pe pirostrii. Cand au primit aragaz cu butelie, i-au taiat din picioruse ca s-o poata folosi. Are o suta si ceva de ani. Strabunicii, bunicii, parintii, unchii si verii, eu si surorile mele am mancat din tigaita asta mult timp jumari cu oua, carnati si muschi de la oala, in odaie, in mijlcul patuluasuta cu trei picioare. piciaiore. Mamaliga o fac in cratita cu coada, zacusca si bulionul in tuci de 1vadra. Forme de fursecuri mai am. Am cumparat acum cativa ani din. piata o tigaie in care facem cartofi prajiti cu untura cand e sezonul :). Am avut bafta la asta, pt ca la alte doua mi-am luat o mare teapa-erau date cu muuuult bronz ca s-acopere faptul ca au fost lucrate ffff prost. Acum beau gainile apa din ele :d
La primele folosiri au gust de tuci vreau să nu mai aibă. Cum faceți? ?