Pentru că, întâmplător sau nu, am primit în ultima vreme mai multe solicitări de a recomanda câteva materiale care să fie de ajutor pe tema asta, am decis să le pun pe toate într-un articol, în speranţa că vor fi de ajutor şi altor părinţi care caută pe net informaţii despre acest subiect.
Voi începe cu o carte dedicată copiilor care se numeşte Atunci când părinţii mei au uitat să fie prieteni (editura Gama). Este o carte pe care au am tradus-o acum mulţi ani şi pe care o consider potrivită pentru a fi citită copiilor şi a reprezenta un punct de pornire pentru o discuţie pe tema separării părinţilor. Evident, exemplul din carte nu este universal valabil iar unele chestii se pot aplica sau nu la situaţia voastră. Însă este bine să porniţi de undeva această discuţie şi vă mărturisesc că pe Eliza a ajutat-o foarte mult această carte.
Tot pentru copii, dar ceva mai mari, mai există o carte care se numeşte Divorţul pe înţelesul copiilor.
Următoarele sunt cărţi pentru voi, părinţii, să le citiţi şi să încercaţi să descâlciţi tot hăţişul emoţional care vine odată cu o separare de cuplu (majoritatea cărţilor se găsesc în librăriile fizice sau online, nu am mai pus link la ele, cu excepţia cărţii de la Creanga Fermecată, care nu se găseşte în reţelele de distribuţie de carte).
Divorţul sănătos. 14 etape ale separării, divorţului şi recăsătoririi. Pentru părinţi şi copii este o carte de psihologie aplicată care oferă sfaturi practice şi exemple de caz. Miruna (părinte unic expert, aş zice eu) descrie cartea astfel: “O lectură pe cât de utilă pe atât de interesantă. O recomand celor care trec sau au trecut printr-un divorţ, celor cărora le-au divorţat părinţii sau celor ca mine, adica cei care au un partener care a trecut prin asta. Ajută să-i putem înţelege şi sprijini. O recomand şi celor care trăiesc într-un matrix familial, adica în familii recompuse.” “E o carte practică şi cu foarte multă logică emoţională. Chiar dacă nu găseşti reciprocitate în partener sau în familia extinsă, e foarte bună pentru subiectul interesat sa înţeleagă la alt nivel ce i se întamplă.” Eu recunosc că o am în bibliotecă, am cumpărat-o de mult dar n-am trecut de primul capitol, din cauza unor prejudecăţi: consideram că ce mi se întâmplă mie e prea supra-realist ca să găsesc rezolvare la asta în cărţi. Nu faceţi ca mine, informaţi-vă, citiţi cât mai mult şi folosiţi orice abordare vă prieşte.
Francoise Dolto, faimoasa autoare de cărţi de parenting, a scris şi ea pe acest subiect, cartea se numeşte Când părinţii se despart. Cum să prevenim suferinţele copiilor (şi pe asta o am şi am citit-o şi mi s-a părut de foarte mult bun simţ pentru anul în care a fost scrisă).
Mama care educă singură (editura Creanga Fermecată) este o carte ceva mai personală decât cea menţionată anterior deoarece aduce şi o perspectivă spirituală în discuţie (o combinaţie de ezoteric cu religios). Cartea se referă nu doar la mama divorţată, separată sau văduvă, ci şi la mama care educă singură deoarece tatăl este prezent fizic dar neimplicat în creşterea şi educarea copiilor. Conţine multe pilde şi sfaturi practice şi idei rezumate cu liniuţă care să vă ajute să vedeţi lucrurile mai clar.
Pentru post-separare (post-divorţ), dacă sunteţi adepţii cărţilor de gen, există o carte scrisă de John Gray (faimos şi el pe bucata lui, în special pe partea de relaţii dintre sexe) care se numeşte Marte şi Venus o iau de la început. Pe asta nu cred că o am, că la momentul acela nu mă interesa neapărat subiectul.
La cartea de mai sus, aş mai adăuga una pe care am găsit-o când căutam pe net o copertă, n-am citit-o, nu ştiu ce scrie în ea, dar pare interesantă. Se numeşte Bărbatul divorţat. Cum să afli dacă e bun pentru tine.
Şi dacă tot am trecut în revistă toate aceste cărţi, şi se întâmplă să aveţi nevoie de material educativ pe acest subiect, aflaţi că am şi un concurs. Editura Creanga Fermecată oferă două pachete formate din câte trei cărţi: Mama care educă singură, Nu mi-e frică, nu mi-e frică de nimic (o carte pentru copii, despre emoţii) şi Povestea zilei de naştere (despre care am scris aici). Pentru a participa trebuie să lăsaţi un comentariu în care să povestiţi, fie despre voi, fie despre cineva drag pe care vreţi să-l/s-o ajutaţi cu aceste cărţi, un moment/o situaţie de separare de cuplu în care i-a fost greu, în care n-a ştiut ce să facă şi cum s-o gestioneze. La finalul concursului, o să mă consult cu un terapeut/specialist în emoţii şi vom încerca să răspundem personalizat la fiecare comentariu, iar două dintre comentarii vor fi câştigătoarele pachetelor de cărţi.
Concursul se desfăşoară de azi până pe data de 31 octombrie, iar câştigătorii vor fi anunţaţi pe 2 noiembrie. Daţi mai departe dacă credeţi că ştiţi persoane interesate!
Parțial off topic. Se pare că e cu separare/supărare. Chiar dacă m-am înscris de două ori spre a primi noile postări, ceva nu funcționează. Ori eu, soacra nenumitei, sunt nedorită. Nu. Nu sunt nebună. Vă doresc tot binele și Elizei și mai mult. Cel mai deștept cedează.
Oh, imi pare rau sa aud asta. E o problema cu inscrierile, nici nu stiu ce sa fac ca sa rezolv 🙁 Haideti ca incerc sa va inscriu eu cumva din culise, sa vedem daca merge.
Multumesc mult pentru aceste recomandari. Probabil ca nu sunt genul de carti la care as vrea sa fiu nevoita sa apelez vreodata, dar nu se stie ce se va intampla pe viitor. Totusi, sunt foarte utile, o sa las articolul la bookmarks.
Da..si mie mi-ar fi placut acum douazeci de ani sa dispun de cartile prezentate de Laura.
Poate as fi trecut mai usor peste separarea parintilor mei.
Curios este faptul ca abia de catva timp incoace am inceput sa simt ca-s “handicapata”. Cred ca nu e normal, dar la momentul respectiv stiu sigur ca despartirea parintilor am simtit -o ca pe o usurare. Scapasem de scandal, de certuri,de batai, de rusinea pe care o simteam cand ma intorceam de la scoala si pe toata scara blocului rasunau cuvintele rostite de parintii mei .Nu cred ca e tarziu nici acum sa citesc materialele, poate ma vindec 🙂 sau poate reusesc sa-i explic lui Ioan de ce are doar o bunica si doi bunici :). M- a intrebat de cateva ori ,dar din fericire am reusit sa ma fofilez, lucru pe care cred ca nu o sa pot sa-l mai fac mult timp de aici ‘ nainte.oe.
Mai ai timp sa te educi, zic eu. Nici Eliza nu si-a cunoscut niciodata bunicul dinspre tata, nici macar nu-mi aduc aminte daca a intrebat vreodata de el. Atat timp cat ii prezinti informatia lui Ioan intr-o maniera care sa fie pe intelesul lui, nu cred ca va pune prea multe intrebari la varsta asta.
Adevarat, multumesc ! 🙂
Teoretic divortul mi se pare sanatos. Mai bine asa decat parinti care se cearta, nu isi vorbesc, se insulta, se evita. Statul impreuna cu forta nu mi se pare o solutie, dimpotriva, cred ca e foarte daunator pentru toti membrii familiei.
Dar practic, mi se pare foarte greu. Si asta pentru ca ar trebui sa infrunt schimbari foarte mari pe toate planurile. Si mai ales sa ii explic copilului de ce EU nu mai vreau sa fim “o familie”, de ce tatal ei trebuie sa stea in alta casa, de ce trebuie sa il viziteze obligatoriu in anumite zile chiar daca poate nu ii face placere uneori.
Stiu si ca divort consensual nu va exista in cazul meu. Dar imi e foarte frica.
Explicatiile oferite copilului mai pot fi amanate. Eu nu consider ca un copil sub 12-14 ani are capacitatea sa inteleaga cu adevarat motivele separarii dintre parinti, indiferent care ar fi acestea. (daca nu sunt foarte vizibile, gen violenta domestica, alcoolism etc). In plus “nu trebuie” sa-l viziteze daca nu vrea, dar e important sa mentina o relatie apropiata cu tatal. Divort consensual nu exista in majoritatea cazurilor, stai linistita. Indiferent de cine alege sa divorteze, ambii parteneri vor considera ca au parte de un esec si se vor purta in consecinta. La divorturi ies la suprafata multe aspecte urate ale personalitatii umane si deseori o relatie amiabila nu mai este posibil ulterior din cauza acestui gen de comportament. Insa ajuta mult sa citesti tot ce poti despre asta.
Cum e cartea ” Nu mi-e fruca,nu mi-e frica de nimic?”
De cand am dus-o pe Ana la gradinita ne
-nvartim in cerc…in fiecare dimineata plange, acasa nu pot sa ies 2min afara ca-ncepe sa planga…de la mana nu-mi.da drumul …e un fel de umbra mea. Nu stiu unde e problema…azi am fost in.oarc, era inca o fetita cu care a refuzat sa se joace de fiecare data cand am rugat-o…simt ca ma sufoc uneori…ma vrea numai pe mineeee
O sa vezi in curand cum e cartea pentru ca tu esti una dintre castigatoarele pachetului de carti. Imi pare rau ca n-am apucat sa il trimit pana acum, incerc saptamana asta. Imi pare rau ca Ana trece prin momente mai dificile 🙁
Serios?
Credeam ca s-a anulat concursul,dar undeva acolo speram sa nu pt ca imi doream cartile, dar sunt pe zero buget pt carti pana la anu’.
Multumesc foarte, foarte mult,-inclusiv pt carticica scrisa de Eliza-super zboara mintea Elizei :),iar cartea e minunat realizata.
In ceea ce o priveste pe Ana, nu stiu care-i faza…a avut si Ioan un moment d-asta dar parca mai devreme un pic decat ea si nu l-a tinut atat de mult.
La gradinita ii place,doamna o iubeste, dar nu se imprieteneste cu copiii-duminica in parc a zis ca ii e frica de fetita respectiva,desi o mai vazuse cand si cand.
la grafdi, invata poezii,cantecele, deseneaxa cu. multa placere, dar,plange ca-n prima zi in fiecare dimineata cand plec de lnga ea. O duc la 9 si o iau la 12.
Acasa, daca ies sa intind hainele si ii spun sa ramana in casa, in 30sec e dupa mine. Daca e cu Ioan nu prea are treaba…
De mica a fost lipita de mine, dar speram ca o data cu varsta se rupe nitel si cordonul….nu cred ca e ok pt ea sa fie atat de dependenta de mine. Deci ne invartim intre temeri de nu stiu ce natura si mamodependenta….sper sa gasim leacul, caci nu mai POC! 🙂
Nu, efectiv nu am avut timp sa ma ocup de asta, imi pare rau 🙁
Nu-i prb, nu e graba, stai linistita 🙂
Buna, si noi am avut mare nevoie de carti pentru copii despre divort, din pacate cele postate de tine in articol nu se mai gasesc sau nu sunt relevante. Asa ca am comandat de pe Amazon iar acum le dau mai departe, celor interesati. O sa las link aici, poate ajutam pe cineva: https://www.olx.ro/oferta/vand-carti-despre-divort-pentru-copii-limba-engleza-IDc0UyT.html
Multumim, Alexandra!
Divorțul poate fi cerut pe cale administrativă, notarială sau judiciară, cu mențiunea ca soții nu pot alege calea administrativă dacă au copii minori născuți din căsătorie, din afara acesteia sau adoptați, dar pot demara procedura de divorț la notar sau la instanța de judecată competentă. Este adevărat ca o opțiune viabila, având inclusiv costuri reduse, este prin biroul notarial, insa sunt situații și când părțile nu se înțeleg. Sau sunt situații când deși se înțeleg, interesul unuia dintre soți ar trebui sa fie ca desfacerea căsătoriei sa fie pronunțată de catre instanta din culpa exclusiva.
In Romania procedura este greoaie. Motivele de divort sunt strict si limitativ prevazute de lege, in numar de patru, iar daca nu te incadrezi in niciunul, nu poti desface casatoria.
Daca ajuta cu ceva, pun aici site-ul unde am gasit toate detaliile cu privire la procedura divortului, si anume: https://avodivort.ro/afla-cate-tipuri-de-divort-exista-care-sunt-motivele-si-ce-consecintele-sunt/