Later edit: Am primit nişte comentarii foarte frumoase care ne-au încântat, feedbackul vostru este foarte important, atât pentru cei de la Disney Junior, cât şi pentru mine. Ne-a fost greu să ne hotărâm, aşa că am ales cei trei câştigători ai seturilor puse la bătaie, dar am decis să mai acordăm două premii suplimentare constând în câte un pahar cu pai ca cel din imagine + un set de activităţi cu Pluşica. Cele trei câştigătoare ale pachetelor complete sunt: Oana Constantinescu, Oana şi Alina. Iar cele două câştigătoare suplimentare sunt Ursuleţi năzdrăvani şi Viorica Picincu Hobjilă. O să vă dau eu un email comun tuturor ca să îmi daţi acolo reply cu adresele şi numerele de telefon. În mod normal nu fac asta, nu anunţ câştigătorii, însă chiar vreau să fac o bucurie tuturor, aşa că de acum înainte mă voi strădui să anunţ de fiecare dată câştigătorii unor premii la mine pe blog.
Toamna şi-a intrat pe deplin în drepturi de ceva vreme şi în visele noastre ba ne bucurăm de razele de soare filtrate de frunzişul auriu-roşiatic, ba ne văicărim de frig şi ploaie, ba ne răsfăţăm cu lungi plimbări sau cu ore de tihnă cuibăriţi sub pături. Asta la un nivel ipotetic, desigur, căci practic probabil că viaţa curge la fel ca înainte, cu noi alergând bezmetici între casă, serviciu şi ceva activităţi pe care reuşim să le mai strecurăm printre picături. Eu cu siguranţă nu mă odihnesc şi încep să mă resimt, am avut o mulţime de proiecte de livrat şi de lucruri de făcut şi de locuri în care trebuia să fiu şi de oameni cu care să vorbesc şi de mesaje şi mailuri la care trebuia să răspund, încât am uitat că undeva, în mijlocul iureşului, mai sunt şi eu importantă. M-am trezit abia când organismul a început să dea, încet-încet, “shut down” şi am simţit efectiv că nu mai pot şi că trebuie să zic stop. Aşa că zic stop o perioadă. Să nu vă îngrijoraţi dacă lipsesc puţin de pe blog şi de pe Facebook, aşa, cam cât durează un vis frumos sau un film de duminică. Însă nu puteam să plec fără să vă las cu ceva care să vă facă să zâmbiţi: un concurs Disney Junior.
Canalul Disney Junior a lansat recent grila de toamnă: cu un spin-off al serialului Doctoriţa Pluşica (Clinica veterinară a doctoriţei Pluşica, unde fetiţa vindecă animale de jucărie), cu sezonul al treilea din Sofia I (din care noi am văzut deja episoade noi şi interesante sâmbăta de la ora 10.00), cu episoade speciale a câte 45 de minute din Jake şi piraţii din Ţara de Nicăieri (în fiecare sâmbătă de la 11.25) şi cu filmele de duminică (11.30).
Cum ştiu sigur că am mulţi cititori ai căror copii sunt pasionaţi de serialele de la Disney Junior, am acceptat invitaţia canalului Disney de a pune la bătaie pe blog trei premii constând în pahar cu pai Mickey Mouse + puzzle cu Miles în spaţiu, iar pe lângă ele vor fi şi nişte planşe frumoase cu activităţi cu doctoriţa Pluşica.
Mod de participare
Lăsaţi un comentariu aici pe blog până la data de 15 noiembrie în care să ne spuneţi ce anume aţi învăţat voi, ca părinţi, dintr-un episod al vreunui serial de la Disney Junior. De exemplu, eu am învăţat de la mama Sofiei să ascult mai mult şi să dau mai puţine sfaturi, precum şi să o las pe Eliza să încerce să găsească singură rezolvarea anumitor probleme. La final, trei comentarii vor fi desemnate câştigătoare de un juriu format dintr-un reprezentant Disney Junior şi subsemnata. Atenţie! Comentariile nu vor apărea pe blog în timp real, ci vor fi aprobate toate odată, la finalul concursului. Astfel o să vă las loc pentru creativitate fără inspiraţie 🙂
Premiile
Câte un set format din cană Mickey Mouse şi puzzle Miles în spaţiu. Premii vor putea fi revendicate în termen de 10 zile de la anunţarea câştigătorilor. Premiile nerevendicate vor fi realocate. Expedierea premiilor se va face de către un reprezentant Disney Junior în termen de 10 zile de la primirea datelor complete de expediere.
Vacanta placuta! 🙂
Eu, ca parinte cu un suflet vesnic tanar, ador postul Disney Junior, fie pentru ca e cel mai “copilaros” si plin de culoare, fie pentru ca este relaxant, plin de veselie, fie pentru ca este plin de invataminte. De spus ar fi multe, caci fiecare episod (al oricarui serial animat) vine “la pachet” cu o invatatura atat pentru cei mici, cat si pentru adulti; ce mi-a marcat, insa, viata si comportamentul, este reactia Plusicai in fata jucariilor stricate:
– copiii “de azi” au norocul sau…ghinionul (inca nu mi-am dat seama: ei sunt norocosi ca au munti de jucarii acasa (din care pot alege) ori noi, adultii, suntem norocosi ca am avut o sacosica de “bunatati” ce ne-au infrumusetat cu adevarat perioada copilariei si ne-au facut sa pretuim fiecare personaj/obiect in parte?)
– pana de curand, ma impiedicam prin casa de jucarii stricate sau incomplete, fapt ce ma irita ( pe mine, adultul plin de responsabilitati), astfel ca am pus o regula: daca se strica o jucarie…hop cu ea la gunoi
– ei bine, serialul mi-a deschis ochii, invatandu-ma (amintindu-mi, de fapt, cum faceam cand eram mica) sa pretuiesc lucrurile si sa le acord mai multa atentie; astfel ca, impreuna cu iscusitul familiei, Gabriel, ne-am transformat in mici doctori ori…”rezolvatori”(cum spune el), readucand la viata saptamanal jucarii haioase, spre bucuria mezinei, ce aplauda indelung reusitele noastre.
Mă suprind de multe ori uitându-ma cot la cot cu ai mei copii pe Dinsey Junior ( rar ratam episoadele din Art Attack și-ntotdeauna scoteam un ”woooow” mare când Alex, marele artist își termina operele).
De multe ori, îi analizez și eu pe părinții copiilor. Deși desenele sunt diferite, toți părinții sunt calmi, fără nervi, răbdători, gata oricând să-i ajute, mereu prezenți, înțelepți, intervenind atunci când trebuie, lăsându-i să se descurce singuri atunci când simt că cei mici vor să arate ce pot și ce știu. Pare o lume ideală, în care părinții parcă nu greșesc niciodată.Sau dacă greșesc, nu le este greu să-și ceară scuze în fața copiilor. Este o lume ideală în care părinții îi lasă pe copii să fie ceea ce sunt : copii ; să guste din plin din tot ceea ce înseamnă copilărie. Este o lume lipsită de stres,d e probleme de tot felul sau cel puțin rar sunt arătate.
În viața reală, plină de probleme de tot felul, e greu să fii un părinte perfect, un părinte ca în desenele Disney. Dar putem încerca, cât putem să fim mai răbdători, mai buni, mai înțelegători.
Îmi place felul în care o tratează mama pe Plușica. Deși ceea ce face copila e doar un joc de rol, mama chiar ia în serios meseria ei de doctor de jucării. Știe că este o joacă frumoasă, nobilă, ce o va face un adult frumos , responsabil. Nu râde de visele ei, nu o ia peste picior spunându-i ca tot ce face este o copilărie și să se apuce de lucruri serioase.
Aș vrea totuși să spun și ce nu le place copiilor mei din acest desen: faptul că Plușica își minte părinții ori de câte ori ar putea auzi sau vedea jucariile miscându-se sau vorbind. De ce nu e sinceră ? de ce se teme? De ce minte? Mă bucur ca pot fi critici, că fac diferența între bine și rău. Știu, poate că Plușica ascunde un secret frumos. copilăria este plină de mistere nedezvăluite sau poate neînțelese de adulți, dar e bine ca cei mici să nu ai totul ca atare, să analizeze, să aibă o părere.
Mulțumim Disney Junior pentru concurs!
Laura, multă multă sănătate!
Ce am invatat eu din desene? din Plusica am invatat sa-i ascult mai mult pe cei mici, sa ma joc mai mult cu ei, sa visez…. poate si jucariile noastre se joaca dupa ce adormim noi..
Urmarind Sofia alaturi de fetita mea, am invatat ca trebuie sa fi deschis in orice situatie, sa fi inventiv…sa fi bun. Sofia e buna intotdeauna…pana la urma asta e esenta vietii: sa fi bun!! Rau poate fi oricine..dar bun….
Cu ajutorul Sophiei, al Plusicai, al zanelor si al lui Jake & co am realizat cat de important este pentru copii sa-si imagineze povesti, personaje, intamplari, discutii si sa joace diverse roluri. Modul in care fiica mea se transpune in pielea altor persoane mi se pare deseori ciudat dar uitandu-ma alaturi de ea la desene animate mi-am dat seama ca toti fac asta, intr-un fel sau altul. Si le este benefic dezvoltarii. Mie, cel mai educativ desen animat mi se pare Plusica de unde am invatat sa ma joc de-a doctorul (fiind, mai ales, in rolul de pacient al micii mele “doctorite”), am inteles ca joaca de-a doctorul le e extrem de utila copiilor, mai ales dupa ce trec prin consultatii, tratamente, injectii (fetita mea e pasionata de carti despre anatomia corpului uman), pentru a interioriza si a accepta ce li se intampla. In plus, interactiunile dintre personaje si modul in care totul are, pana la urma, o solutie, m-a facut sa ma gandesc mai profund la faptul ca, in general, copiii, oricat de mici, trebuie ajutati sa inteleaga relatiile interumane si cum sa se comporte cu altii de varsta lor in asa fel incat toata lumea sa aiba de castigat ceva, la final.
Ce am invatat eu de la Disney Junior? De la Plusica am aflat ca pot fi o mama ocupata, cu serviciu si in acelasi timp, pot fi si o mama cu norma intreaga,apropiata de copilul meu. Ma simteam oarecum vinovata ca plec de langa fetita mea si ca pana la o anumita ora nu ne vedem; la” Miles in spatiu” imi place ca se pune accentul pe o familie unita, in care fiecare are responsabilitatile lui, hobby-urile lui, “spatiul ” lui; bineinteles, de la Sofia I imi place foarte mult cum este descrisa relatia mama-fiica. Irina Huludet
Nu mai avem cablu de multa vreme, dar a fost o perioada cand S. era indragositi de Disney Jr., iar acum cauta aceleasi desene animate in carti, dvd uri, pe youtube. Era oricum canalul la care ii puteam da voie lui S. sa se uite linistita. Poate vei rade, dar ce imi placea mie foarte mult era un cantecel dinaintea unui program cu povesti cu Winnie the Pooh, care descria rutina de seara. Ma ajuta si pe mine sa fiu consecventa cu rutina de seara a lui S., il ajuta si pe el sa fie maleabil in a indeplini acele activitati, si in plus ne oferea un reper de oprit televizorul. Dar cele mai faine chestii le am invatat amandoi de la Art Attack. Stiu, nu sunt lectii de viata, ci chestii practice, dar astea mi au venit in minte acum.
Bun.Ce-am invatat din desene…Am invatat sa fiu din nou copil.Fiind tot timpul cu baiatul meu acasă,m-am uitat împreuna cu el la desene şi am învăţat toate personajele pe de rost. Am vrut ca atunci cand ma va intreba despre un anume personaj,să ştiu despre cine este vorba si daca ma va întreba daca mai tin minte cat de amuzant este,sa stiu despre cine este vorba si sa radem impreuna,adica sa simta ca adultul din fata lui e tot un copil care rade la aceleasi lucruri amuzante ca si el.Cred ca asta ar trebui sa invatam de la copiii nostri,sa ne uitam impreuna la desene animate si sa fim din nou copii.
Oau! Mie imi plac familiile din desenele animate. Familia dragomonstrilor care este mereu unita si amuzanta si familia zebrei Zou care il ajuta pe micul baietel zebra sa-si implineasca visurile. Bunicul Zou e foarte crafty si e o familie marita, bunica, strabunica, le dezvolta copiilor idea de apartenenta la un grup familial. Drag! P.s. stiu muuulte cantecele din generic 😉 si le cantam impreuna!
Baietelul nostru cerea incontinuu sa se uite la Micky Mouse & gasca lui si uite asa m-am uitat si eu cu el putin. Mi-a placut cum ii invata pe copii sa caute accesoriul potrivit pentru a rezolva o anumita problema sau nevoie si uite asa am invatat si eu sa il intreb in joaca: ,,ce folosim pt asta? cu ce unealta rezolvam asta? ” inclusiv in bucatarie…
Desenele de la Disney Junior sunt foare atractive, iar Matei din noile episoade cu dr Plusica a invatat animalele, si in acelasi timp, si-a dezvoltat imaginatia prin construirea unei lumii fantastice. O lume prin care copiii dumneavoastra pot invata infatisarea si denumirea animalelor domestice si salbatice.:)
Eu am invatat de la Sofia si mama ei sa fiu o persoana mai toleranta.
Buna seara! Mie mi se par foate dragute si educative desenele de pe Disney Junior, asa ca le urmaresc cu placere impreuna cu fetita mea. De la Oso agent special eu am contientizat cat de important este sa ii imparti copilului ceea ce are de facut in pasi simpli, sa ii fie totul foarte clar; chiar daca noua ni se pare floare la ureche pentru el ar putea fi un puzzle de nerezolvat, insa daca ii prezentam activitatea punctual si jucaus, cu siguranta va avea succes.
Buna dimineata.
M-am abtinut cat m-am abtinut, dar acum trebuie sa iti scriu. Eu, fiind mai cumite de felul meu, ma ingrijorez mai repede decat ceilalti. De multe ori pun si raul inainte, ce-i drept. Si acum vazand la toate posturile tv stiri despre toate evenimentele ce se petrec in Bucuresti, n-am putut sa nu iti scriu. Tu ce mai faci? Esti bine? Te afecteaza in vreun fel (fizic) toate evenimentele astea? [Am intrat pe net si am vazut ca, cartierul Berceni se afla in sect. 4, ma gandesc sa nu iti fie greu cu programul de scoala al Elizei, cu serviciul tau, etc. ]
Oricum ar fi, daca ai sughitat sa stii ca eu m-am gandit la tine si te-am pomenit. Va pup si sa aveti grija de voi doua!
-Mama, hai sa vezi daca nu a inceput Capitanul Hook.
Aceasta este dorinta zilnica a fiului meu de 4 ani jumatate, care dupa tot ritualul matinal de pregatire pentru gradinita, doreste sa se delecteze cu “un pic de Hook”. Doar un pic, pentru ca trebuie sa plecam la gradinita si apoi adultii la servici. Dorinta fiindu-i indeplinita, avem un copil multumit si gata de joaca.
Bineinteles ca in weekend si vacante, caci doar suntem in vacanta, mai privim si noi adultii la aventurile celor 3 prieteni, Jake fiind favoritul adultilor si Capitanul Hook al copilului.
Imi amintesc un episod cu Regina Coralia, Capitanul si Mama Hook, din care copilul a retinut ca prietenia este importanta in relatiile cu cei de o seama si eu faptul ca trebuie sa ne ascultam copiii, sa ii incurajam si sustinem (asa cum Capitanul canta impreuna cu Regina Coralia).
Am doua fetite, 6 si 4 ani. Ambele sunt incantate de desenele animate de pe canalul Disney Junior. Din episodul cu printesa Sofia in care pornesc in aventura ca cercetase, am invatat ca trebuie sa le dau mai multa libertate fetelor, sa le las sa se descurce singure si sa intervin doar atunci cand chiar au nevoie de ajutorul meu.
Eu am invatat de la mama Sofiei sa o las pe fiica mea sa-si faca prietenii pe care si-i doreste ea si nu pe cei pe care ii doresc eu pentru ea. 🙂
Unul din lucrurile pe care pot zice ca le-am invatat si din desenele de pe Disney Channel si pe care sper sa il transmit cat mai bine fetitelor mele este acceptarea diversitatii oamenilor, opiniilor si a lumii in general. Spre exemplu Clubul lui Mickey Mouse…toti prietenii din club sunt atât de diferiti unul de altul si totusi formează o gasca de prieteni in care se accepta si respecta reciproc. Visătorul Donald are o relatie de prietenie minunata cu Mickey care e mult mai tehnic si realist. Personalitate diferita nu ii impiedica să fie buni prieteni. Deci asta sper sa observe si copiii mei si eu sa ii ajut sa inteleaga asta. Sper sa poată lega prietenii frumoase in ciuda unor bariere de personalitate sau chiar culturale 🙂 Sper sa accepte diversitatea lumii in toate formele ei!
Am revenit în blogosferă şi mă grăbesc să îmi salut prietenii online ! Am început de aici, deci bun găsit Laura!
Filmele de pe Disney junior sunt educative şi ideea de a expune învăţămintele ce decurg din ele, este o idee pe care o salut .
Am anunţat câştigătorii printr-o actualizare la postare.
Yupiii, am castigat! Multumesc!
Multumim (eu si strumfii) frumos pentru dar :); o zi jucausa!