Impresii după excursia la Sinaia – prima mini-tabără a Elizei

Eliza a fost în prima ei mini-tabără la 7 ani și două luni, în decembrie 2015, la Sinaia, împreună cu Clubul Morișca.

Prietenii mei de pe Facebook ştiu că Eliza a fost plecată, pentru prima oară, într-o excursie de trei zile, cu drumeţii, la Sinaia. Reacţiile celor din jurul meu, care au auzit că o las într-o excursie la munte iarna au variat de la “ce curajoasă eşti s-o laşi” la “şi cum ai reuşit să te desprinzi de ea?” până la “nu eşti sănătoasă!”

Cu toate astea, eu am ştiut încă de când s-a anunţat excursia că vreau s-o trimit. Am întrebat-o, i-am explicat despre ce e vorba şi am rugat-o să ia o decizie. A luat decizia să se ducă. Şi-a făcut imediat un plan de bătaie (“să ne batem cu perne!”), am început să umblăm după echipament (ne-au trebuit destul de multe lucruri care, însă, vor fi folosite mai mult timp – rucsac încăpător, pantaloni de drumeţie de iarnă – numai 130 de lei la Decathlon 😀 , parazăpezi, şi astea vreo 80 de lei etc) şi să o “prelucrez” (să se poarte frumos, să nu se văicărească, să spună ce o deranjează sau dacă are nevoie de ceva etc).

De prea multă prelucrare nu a fost nevoie, pentru că cei de la Clubul Morişca au gândit şi un atelier de cunoaştere care a precedat excursia cu o săptămână. În cadrul atelierului au învăţat regulile de drumeţie şi de tovărăşie cu alţi copii, au făcut cunoştinţă unii cu alţii şi au pus la cale ceea ce se anunţa a fi o excursie minunată.

Şi aşa a şi fost. Trei zile intense, cu drumeţii serioase pe munte, pe zăpadă, cu jocuri câte şi mai câte, cu secrete şi glume, cu bătăi cu perne (da, visul ei!), cu mere coapte şi sandvişuri mâncate pe munte cu mânuţele îngheţate. Cu episoade de observat păsările, urmele de animale, copacii.

Cu prietenii noi formate (şi chiar mici romanţe copilăreşti 😀 ), cu muzică şi un papagal jucăuş care avea drept companioană o papagaliţă de plastic. Şi cu nişte oameni absolut extraordinari, pe mâna cărora mi-aş lăsa oricând copilul. Am întrebat-o pe Eliza dacă se va mai duce în excursii cu Mimi şi Cosmin şi a zis că daaaaaaaaaaaaa!

Excursiile organizate de Club Morişca sunt, în general, destinate copiilor de peste 9 ani. Au acceptat-o pe Eliza pentru că ştiau că e un copil independent, descurcăreţ, adaptabil şi un pic mai matur pentru vârsta ei. Aveam încredere în Eliza că va fi o bună tovarăşă de drum şi aşa s-a şi întâmplat. Am primit feedback foarte bun de la organizatori şi cu siguranţă o vor mai primi şi altă dată.

Nu vă forţaţi copiii să plece undeva dacă nu sunt pregătiţi să petreacă o noapte sau două fără voi, dar nici nu-i cocoloşiţi excesiv. După o săptămâna în care a fost euforică şi s-a lăudat la toată lumea că pleacă în excursie, duminică dimineaţa pe Eliza a apucat-o plânsul că nu vrea să se mai ducă. Ştiam sigur că sunt doar emoţiile, aşa că am pus-o să se îmbrace şi am dus-o la gară. Cum s-a urcat în tren, m-a expediat jos şi cât am stat pe peron, s-a hlizit într-una cu ceilalţi. De altfel, pe felicitarea primită la final, pe care i-au scris toţi copiii câte ceva, cei mai mulţi au spus că Eliza a fost mereu zâmbitoare, veselă şi glumeaţă.

Şi pentru că Mioara a cerut un feedback după excursie, iată şi părerea mea, ca părinte:

– sunt foarte recunoscătoare că a stat cu mine şi mi-a explicat ce înseamnă şi cum ar trebui să fie obiectele din lista cu echipamente. De exemplu, habar nu aveam ce sunt alea parazăpezi (un fel de jumătăţi de craci de pantaloni din material izolant, cu o chingă care se trece pe sub bocanc şi un cârlig cu care se prinde de încălţări, ca să nu intre zăpada pe sub pantaloni sau în bocanci), aşa că am căutat pe google, i-am arătat Mioarei mai multe variante şi m-a sfătuit ce ar fi mai indicat să cumpăr.

– am apreciat că a interzis telefoanele mobile pe durata excursiei – sunt sigură că mulţi copii şi le-ar fi luat şi ar fi petrecut timpul fie jucându-se cu ele, fie sunaţi permanent de părinţi.

– am pândit cu sufletul la gură şi cu mare încântare sms-urile informative pe care ni le-a trimis în permanenţă – când au ajuns, când s-au cazat, când s-au culcat copiii, ce au făcut pe traseu etc. De asemenea, faptul că au făcut eforturi să pună poze în fiecare seară mi s-a părut extraordinar, aşa m-am putut bucura şi eu puţin de experienţa Elizei.

Nu am ce să le reproşez acestor oameni, organizarea a fost fără cusur iar felul în care s-au comportat cu copilul meu a fost impecabil.