Turta dulce – un simbol al Crăciunului

Turta dulce a devenit simbolul Crăciunului începând cu anii 1800, după cum consemnează un articol pe Historia.ro. Desertul condimentat are o istorie destul de lungă şi a trecut, de-a lungul secolelor, prin mai multe variante, până a ajuns la varianta pe care o cunoaştem cu toţii astăzi: un biscuite fraged, condimentat (în special cu ghimbir şi scorţişoară), de obicei decupat în forme specifice şi glazurat cu zahăr. Cam aşa, adică:

De când o am pe Eliza, am tot încercat diverse reţete de turtă dulce, care de care mai luxoase, cu unt de 82%, cu scorţişoară, cu zahăr brun şi miere de calitate. Nu am reuşit decât să stric ingredientele, din păcate, pentru că ori ieşea foarte tare, ori aluatul era atât de lipicios că mă lăsam lehamite şi aruncam totul.

De vreo trei ani am început să cumpăr căsuţe de turtă dulce de la Ikea (varianta dezasamblată de asamblat acasă), iar de vreo doi ani chiar aluat de turtă dulce, tot de la Ikea. Aluatul nu trebuie decât întins, decupat şi copt şi reuşita e garantată. În fiecare an a fost distracţie mare cu montatul căsuţei, în special, când o grămadă de bomboane, fulgi de zahăr, jeleuri şi alte zaharicale colorate dispăreau fără număr în gura Elizei înainte să ajungă pe căsuţă. Nu mai spun de mizeria pe care o fac cu glazura şi decoratul, aia e partea cea mai distractivă 😀 (să ştiţi că chiar e, la final suntem amândouă pline de glazură şi de zahăr).

Acum trei ani mi-am cumpărat de la Wilton o formă de copt superbă, în care să coc părţile componente ale căsuţei, dar n-am folosit-o niciodată! Am continuat să cumpăr căsuţa de la Ikea care era destul de ok. Asta până anul acesta când am descoperit că una dintre bloggeriţele mame pe care le ştiam, Roxana Rusu, şi-a deschis o mică afacere şi produce turtă dulce decorată, precum şi o scenă a Naşterii Domnului din turtă dulce glazurată, care poate fi comandată pe piese şi asamblată acasă. Turta dulce a Roxanei conţine cele mai bune ingrediente şi este foarte gustoasă şi nu foarte dulce, lucru care cred că va fi pe placul multor persoane.

De data asta mi-a fost lene să mai fac glazură din zahăr şi albuş de ou. Mărturisesc că mi-aş dori ca, măcar de sărbători, să se găsească şi la noi pe piaţă royal icing gata ambalată în pungi tip dui cu şpriţ, ca să glazurăm dulciurile specifice fără efort. Eu mi-am adus într-un an din UK şi a fost foarte bună, s-a întărit repede, a avut o consistenţă bună şi a fost şi foarte gustoasă.

Prin urmare, am apelat la o soluţie de urgenţă 😀 Aveam de la ziua Elizei o grămadă de creioane cu glazură de zahăr de la Dr Oetker, aşa că le-am încălzit trei secunde în microunde, le-am tăiat şi am folosit glazura din ele pentru a lipi toate piesele din scenă. A mers foarte bine, să ştiţi. Mă rog, adică s-au lipit foarte bine, pentru că procesul de lipire în sine a fost cu cântec.

Ba am spart nişte piese, ba nu ştiam cum să le sprijin (uitasem să-mi printez diagrama), ba mai subtiliza Eliza câte o bucată şi tot aşa. Dar ne place mult ce a ieşit, sunt mândră că avem acum nu o banală căsuţă de turtă dulce, ci o întreagă Scenă a Naşterii Domnului din turtă dulce care să ne reamintească tuturor despre ce e vorba de Crăciun de fapt.

Roxana face şi turtă dulce decorată, dar şi torturi în oraşul în care locuieşte (Cluj). O găsiţi pe blogul ei sau pe pagina de Facebook Dulce în casă. Nu cred că mai preia comenzi pentru anul acesta pentru iesle din turtă dulce, dar îi puteţi aprecia pagina şi s-o aveţi în vedere pentru evenimente ulterioare. Îţi mulţumim, Roxana, pentru turta dulce trimisă, pentru scena Naşterii Domnului şi ne pare rău că am căsăpit-o! 😀

Am decorat şi mâncat turtă dulce ca parte din activităţile noastre incluse în Calendarul de Advent 2015.