Detest farsele, cred ca toţi cei care mă cunosc bine ştiu asta. Nu mi-au plăcut niciodată şi am detestat mereu ziua de 1 aprilie şi glumele proaste. Cred că sunt singura de la birou care nu s-a amuzat de farsele făcute între colegi. Nu-mi plac şi pace bună. Nu văd nimic amuzant în a pune pe cineva într-o situaţie neplăcută, spre a te amuza pe seama lui. Mi se pare tot un soi de bullying, doar că la un nivel considerat acceptabil, din punct de vedere social.
Eliza a început cu “ziua păcălelilor” de mai multă vreme: că abia aşteaptă, că să vezi ce-o să facă şi cui şi aşa mai departe. Aşa că am profitat că nu şi-a dat seama că e 1 aprilie azi ca să-i fac o farsă să simtă pe pielea ei cum e şi s-o lecuiesc de făcut farse altora.
Am citit ieri pe un site nişte idei de farse relativ nevinovate care pot fi făcute copiilor, aşa că după ce s-a culcat am pus la congelator un bol de lapte cu cereale. Dimineaţă, am mai turnat un pic de lapte deasupra, cât să pară bolul plin cu lapte şi i l-am servit la micul dejun. Reacţia ei când a dat cu lingura de laptele îngheţat a fost distractivă, recunosc că m-am amuzat. Nu s-a supărat foarte tare, dar nici nu s-a distrat din cale-afară. Mai degrabă s-a ofuscat, aş putea spune, dar cu un zâmbet în colţul gurii. Am întrebat-o cum s-a simţit când i-am făcut farsa. Nu prea grozav, a recunoscut. “Atunci nici tu să nu faci altora!” i-am spus.
Sper că şi-a învăţat lecţia. Voi cum staţi cu toleranţa la farse?
Idem, evident 🙂
Deci suntem două ne-amatoare de farse. Ca lumea zice că-s eu nebună :)))
Eu deja mi-am asumat calificativul de “nebuna”, pe care il primesc din ce in ce mai des de la idiotii din jur. Deci nu ma deranjeaza, mai ales ca sunt nebuni si nebuni pe lume, cred ca noi suntem niste nebune misto 😉
Am mult simt al umorului, chiar mi se reproseaza ca glumesc prea mult, dar prefer un umor ceva mai rafinat, greu de gasit intr-o gluma tipica de 1 aprilie. In schimb, ce i-ai facut Elizei de dimineata e simpatic, nedaunator si potrivit cu varsta ei, acum n-o sa le facem farse copiilor cu pisici in frigider si sa ne asteptam sa rada de trimiterea la Schroedinger! Imi pare rau ca nu m-am gandit sa o pacalesc si eu cumva pe Luna, dar ziua inca nu s-a termina!
Ii povestesc fiica-mii mai devreme despre cerealele tale. Se amuza, radem impreuna, ii marturisesc regretul meu ca nu am pacalit-o si eu pe ea, in fine, ne vedem fiecare de treburile noastre. Dupa vreo zece minute, vine la mine: “Mama, dar Laura i-a dat pana la urma Elizei sa manance, nu-i asa? Ca i-o fi fost foame la scoala, saraca…” Si parea sincer ingrijorata :-))))
Vai, saraca Eliza- dar a fost o lectie buna :)Nici mie nu-mi plac farsele, desi ca adolescenta faceam o multime- dar acum imi dau seama cat de stresanta am fost.
Ii spun fiului mai mic de 5 anisori: Azi e ziua păcălelilor, 1 aprilie.
EL : Da, am auzit eu… oare noi de unde putem face rost de pacaleli? Se pot cumpara? :)))
Eu n-am făcut niciodată nimănui şi, pe cât posibil, am încercat să mă feresc. Nu reuşesc să mă prind care e distracţia, m-aş supăra groaznic să mi se facă o farsă.
Chestia e ca a face o farsa e ceva amuzant si te distrezi de reactia celuilalt, dar cand ti se face tie, uite ca nu-i amuzant deloc. Asa ca …ce tie nu-ti place altuia nu-i face. 🙂
Ce tareeee!
Eu in trecut am incercat sa-i zic una, alta lui Ioan, neincurajand pacalelile. Azi l-am rugat doar sa fie atent, si sa gandeasca fiecare cuvant spus de colegi. Cat sunt mici, sunt inofensivi. Dar mai taaaarziu, cine stie?
Buna poanta ta!!!
Astazi insa, m-am amuzat pe seama sotului, lipind notes- uri pe masina :)))). I-am zis sa vina sa stearga masina pt ca s-a usurat o vrabiuta :))))- sunt cateva vrabii care fac misto de el de vreo doua luni :d
nu stiu daca e o lectie buna sa-i faci propriului copil o farsa; uite nu e placut ca ti-am facut farsa, tu sa nu faci asa… cum se va simti el?
cred ca e mai bine sa cooperam, sa discutam cu copiii; ce farse vrei sa faci si cui? cum crezi ca se va simti cel caruia ii vei face farsa; si daca chiar vrea sa faca o farsa sa-l lasam sa faca (cu contditia sa nu raneasca pe cineva)…
Eu zic ca uneori o lecţie relativ nevinovată are un impact mai mare decât o discuţie. Cu discuţiile la vârsta asta m-am cam lămurit. Pe o ureche îi intră, pe alta îi iese. Poate la alţi copii, mai concentraţi, mai atenţi, ar funcţiona. La a mea, sigur, nu.
La scoala copiii se bateau cu cornuri, spargeau cutiile de lapte, batjocoreau merele, nu mai zic. Si am cumparat jeleuri gumate in forma de viermisori pe care le-am pus pe mere (scobite cu vf cutitului anterior) si m-am dus personal cu cutia de mere in clasa. Reactia a fost pe masura. Deci, da, farsele – gluma prind mai bine decat argumentele verbale. Oricat le-am explicat eu cu drumul painii, cu datul laptelui la pisica / catelul de acasa, pedepse (in pauza mare i-am tinut in clasa in mai multe zile).
Pentru mine, 1 aprilie inseamna zi de sarbatoare fiind aniversarea mamei mele! Am simtul umorului, dar nu imi plac farsele. In ceea ce o priveste pe fiimea, i-am citit o poveste (cu morala) despre pacaleala de 1 aprilie si s-a amuzat ff tare. La cum o stiu de ofticoasa, nu cred ca ii plac nici ei farsele, desi as pune in practica ideea ta, Laura.
Ce carte? M-ai facut curioasa.
Legat de nebunia asta nevinovată a fiecăruia, mă gândeam să vă spun un citat găsit de mine printr-o carte (poate-l știți) și care-i aparține lui Montesquieu : “Uneori, ca să reușesti în societate e mai bine să treci drept nebun, dar să rămâi înțelept în sinea ta.”
Ori de câte ori nu corespundem cu cei din jur, să ne amintim vorbele astea pline de înțelepciune.
În rest, foarte tare farsa, genială chiar 🙂
Am ajuns un pic mai tarziu, dar nu cred ca e un capat de lume, nu? Ce pot spune despre farse? Iata: cu ceva ani in urma, copiii mici, zi de 1 Aprilie, sotul imi spune ca m-a rugat vecina N… sa trec pe la ea ( o doamna tare de treaba, care nu avea copii, ii adora pe ai mei ( le tricota caciulite), desigur si pe ai altora. Ajung la doamna N care locuia cu doua etaje mai jos. Nici vorba sa ma fi chemat. Ma intorc in in apartamentul nostru , unde fetita urla de durere, cu un degetel de la mana, insangerat. In acele cateva minute cat lipsisem, se intamplase grozavia, In joaca lor si in inconstienta varstei, baietelul impinsese usa de la balcon peste mana fetitei. Rezultatul acelei farse a fost ca si astazi, fiica mea are la un deget semnul acelui accident iscat din idea de a face glume de 1 Aprilie.
Asa ca… atentie la farse. Poate ca unele sunt absolut nevinovate si amuzante, nu stiu, altele insa, pot afecta iremediabil fizic si psihic si ma refer aici la orice fel de farse, nu numai le cele de 1 Aprilie.
Si eu sunt de acord cu asta, ca unele farse aparent nevinovate pot degenera, dar cred ca sunt mai degraba exceptii decat reguli.