În ultima vreme, felul în care se scurge timpul a început să mă înspăimânte. Acum e iarnă, acum e vară, acum e toamnă. Aşteptăm ba Crăciunul, ba 1 martie, ba Paştele. Şi timpul ni se scurge printre degete, nu reuşim să-l oprim în loc, noi îmbătrânim, oamenii din jurul nostru se schimbă sau se duc prin alte lumi mai bune, copiii cresc, devin din ce în ce mai mari şi mai isteţi iar noi ne simţim ca pe un tobogan ameţitor care nu duce decât într-un singur loc.
Aşa se face că m-am trezit acum două zile că săptămâna viitoare e Şcoala Altfel, apoi vacanţa, apoi Paştele. Apoi vine luna mai şi apoi iunie şi vacanţa mare, şi oare ce facem în vacanţă, unde mergem la mare, când pleacă Eliza la ţară, mai mergem la munte sau nu, mai zugrăvim sufrageria sau nu, vine căldura şi eu n-am sandale, mergem la mare şi Eliza n-are costum de baie, e ziua cuiva şi n-am apucat să iau cadou şi tot aşa.
Şi eu deja fac planuri de Paşte, evident şi printre ele se numără şi vânătoarea de ouă din fiecare an, partea preferată a fetelor – alergatul prin grădină după ouă colorate aduse de un Iepuraş imaginar. Evident că probabil fetele ştiu că eu le pun ouăle, dar ele se bucură şi aşa. De obicei, ascund ouă adevărate, ouă de lemn şi ouă de ciocolată, uneori şi câte un mic dar simbolic, însă anul acesta am hotărât să fac altfel.
O să iau un puzzle mic (tot cu iepuraş) şi voi pune piesele în ouă de plastic formate din două piese care se îmbină. Aceste ouă sunt cam greu de găsit în România, eu le am de la naşa Elizei din Canada, însă puteţi folosi şi carcasele galbene din interiorul ouălor Kinder.
Voi ascunde, apoi, ouăle prin grădină şi voi pune fetele să le caute până găsesc toate piesele şi formează puzzle-ul. Unele ouă vor ascunde şi câte o trataţie dulce sau un bileţel cu un indiciu sau o provocare, având în vedere că am mai multe ouă decât piesele de puzzle.
După ce vor forma puzzle-ul, vor primi câte un cadou de la Iepuraş – aici mai am de lucrat, deoarece nu vreau să le dau jucării, sunt atât de sătulă de jucării încât îmi ies bube doar când le văd. Aşa că aş vrea să fie altceva.
Cel mai mult mi-aş dori să le ofer câte o poşetuţă galbenă sau verde (asortate la rochiile noi pe care le voi dărui de Paşte) şi nişte accesorii (cordeluţe, un colier etc), însă nu găsesc poşete de copii la nişte preţuri decente (sub 50 de lei fiecare, mai mult nu pot bugeta, din păcate, pentru cadouri). Voi ce alte sugestii de cadouri aţi mai avea, care să nu fie jucării/jocuri sau cărţi? (pentru că au destule!)
Alte variante:
Luaţi instrucţiunile de la un joc (ceva gen Monopoly sau Nu te supăra, frate sau Sus jos), fotocopiaţi-le şi tăiaţi-le în bucăţi mai mici. Ascundeţi-le în mai multe ouă şi puneţi-i pe copii să le găsească. După ce le-au găsit, vor primi cadou jocul de la care sunt instrucţiunile.
Puneţi în fiecare ou câte o ghicitoare, cine ghiceşte răspunsul, primeşte un mic premiu (ceva dulce, un creion colorat, o jucărie mică, ceva mai mult simbolic).
În loc de ghicitoare, puteţi pune şi diverse provocări sau sarcini distractive pe care să le execute copilul. La final va primi marele premiu de la Iepuraş (dacă există 🙂 )
Fara prea mare legatura cu ce scrii tu (desi imi plac ideile din articol si sunt perfect de acord ca timpul a capatat viteza mai mare in ultimii ani), anul asta mi-am propus sa umplu cat de multe ambalaje de surprize Kinder cu jucarioare si sa le duc la copii saraci. Duc negocieri dure cu Luna sa renunte la mormanele de jucarii de care nu s-a mai atins de mult, dar imi umplu toata casa, iar maniaca de mine a pastrat toate ambalajele acelea galbene (sau orice ambalaj in forma de ou pe care l-am cumparat vreodata). Le pun in cofraje si le adaug la pachetul de lucrusoare pe care il duc periodic la tara. Ma gandesc ca poate ii inspir si pe altii sa faca la fel, pentru ca acele jucarii micute sunt izvor de mare bucurie pentru copiii mici 🙂
Eu am donat unei gradinite de tara 2 kilograme de jucarii de la oua Kinder (acum vreo doua luni). Le strangeam de ani de zile, nu stiu ce mi-am inchipuit vreodata ca fac cu ele :))) Puteai sa vezi in punga mea evolutia oualor Kinder din ultimii 5 ani :)))) Donam constant jucarii si haine, prin intermediul matusii mele, care e educatoare la o gradinita de la tara.
Foarte frumos! Bine ca nu sunt singura colectionara, ma mai consoleaza un pic (desi stiu ca e nebunie de-a dreptul sa pastrez si ambalajele…).
O vreme le-am pastrat si eu, nu mai retin ce voiam sa fac cu ele. Pana la urma le-am facut vant la ultima curatenie (dupa care, evident, ca a aparut nevoia de a le folosi imediat :)))
Abia aștept să crească nepoțica mea, să fac și eu asta :).
Cât are acum?