Cred că ştiţi genul acesta de enunţuri, nu? Deja au început să apară des şi la Eliza. Mai mereu are de compus câteva propoziţii şi mai mereu face nişte propoziţii simple, cu subiect, predicat şi maxim încă un cuvânt acolo în plus. Pe tiparul: Ana are mere. Eu car un sac. Măgarul trage carul. Încerc să exersez cu ea propoziţii mai elaborate, i-am explicat că în propoziţii/compuneri scrie nu numai ce constatăm, ci şi ce auzim, ce mirosim, ce simţim etc. Detaliem, descriem, gândim în profunzime. Adică: “Vecina mea, Ana, are un coş cu mere parfumate culese din livada de la marginea oraşului.”
Evident, e prea devreme ca Eliza să compună astfel de propoziţii elaborate, mai ales când tentaţia de a termina temele repede, repede e foarte mare, dar exersăm mult în scopul ăsta. Are un vocabular bine dezvoltat şi uneori mă enervează că nu şi-l pune la contribuţie aşa cum trebuie, aşa că am început să ne jucăm (rar, ce-i drept) cu nişte zaruri din astea de construit poveşti. Am încercat noi să facem şi poveşti dar nu prea funcţiona treaba, aşa că am renunţat momentan la idee şi ne-am limitat la construirea de propoziţii.
Practic, aruncăm zarurile şi cu cele trei imagini rezultate încercăm să construim o propoziţie. Lucru cam dificil când îţi apare în cadru un hamster şi un crocodil, dar ne străduim şi încercăm să nu fie ceva de genul: “Am văzut un hamster, o vacă şi un crocodil”, ci mai degrabă ceva de genul “Hamsterului meu fricos îi e teamă de crocodili, însă iubeşte mult vacile bălţate.” În fine, ideea e să fie şi nişte propoziţii haioase, nu numai corecte din punct de vedere gramatical. Cu puţină practică, rezultatele sunt îmbucurătoare.
Noi avem două seturi de zaruri, unul cu animale şi unul cu personaje mitologice, acesta din urmă fiindu-ne momentan inutil deoarece Eliza nu ştie legendele Olimpului încă şi nici eu n-am răbdare să i le explic momentan (deşi poate ar trebui 😀 Ştiţi vreo carte cu legendele explicate pe înţelesul copiilor mai mici? Măcar despre zeii mai cunoscuţi?). Nefiind aşa scumpe (18 lei trei zaruri), eu as mai comanda vreo două seturi diferite, ca să le amestecăm, să cresc nivelul de dificultate a propoziţiilor. Mă tentează mult varianta Voyages, deşi e mai costisitor, pentru că Eliza a prins microbul plecatului de acasă şi mai mereu mă întreabă pe unde mai călătorim (“pe nicăieri” e, de obicei, răspunsul meu 😀 )
Am tot vrut să fac eu nişte cuburi cu poveşti în casă, cumpărasem şi cuburile de lemn, vă cerusem şi sfaturi ce imagini să desenez pe ele şi, între timp, aşa de bine ce am pus cuburile alea, că nu le mai găsesc pe nicăieri, prin urmare am renunţat la idee. Probabil vor apărea ele când îmi va veni altă idee genială la care să le folosesc 🙂
Voi cum exersaţi cu copiii chestii de genul ăsta? Să facă propoziţii mai complexe, să scrie compuneri mai elaborate etc?
Cele mai frumoase mituri si legende antice
de la editura Flamingo
La copila mea merge bine cu “laude” . Atunci cand o laud este mai atenta la scris, compus, etc.
Oricum daca e vorba de “teme” mereu are tendinta de “repede inainte””.
Avem fix aceeasi problema: are un vocabular foarte bine dezvoltat, insa atunci cand vorbim de o tematica impusa (noi deja am ajuns la compuneri) tendinta este de a se exprima cat mai sumar cu putinta.
Am observat ca lucrurile stau mai bine cand isi alege el tema in functie de preferinte (probabil si pt ca citeste carti din aceeasi categorie). Am compus impreuna “povesti” (la inceput oral – de amuzament, apoi i-am sugerat sa le scrie macar electronic… ideea este sa vada finalitatea unui astfel de proces), am facut un mini-blog comun ca modalitate prin care sa-si exerseze exprimarea in scris (cea verbal este preferata, sta foarte bine la capitolul asta). Din cand in cand, aduce de la scoala foi pe care scrie cate o idee / cateva paragrafe… usor-usor, se vede un progres si o dorinta de a face asta.
In continuare, ne luptam cu temele impuse. Acum se descurca binisor cu Ideea si prima ciorna (a fost o perioada cand avea nevoie de ajutor de la inceput pana la sfarsit), apoi intervin eu si-l ajut sa mai completeze unde cred ca e loc de mai multe detalii si / sau descrieri.
Si ea mai face compuneri, pusa de mine, nu de la scoala, dar inca gandeste foarte simplist, cu liniuta. Zici ca e manager de proiect si are de facut o prezentare in powerpoint :)))
Laura, Eliza stie ce face!! Prima data isi aduna ideile ( brain storming) ii zicem noi.
Eu urasc compunerile ( va rog sa nu repetati afirmatia in fata fetelor mele!! 🙂 ) insa incerc sa nu le transmit si fetelor chestia asta. Scrierea unei compuneri e mult mai complicata decat : ma asez la masa ( probabil cand nu am niciun chef de compuneri ) si scriu o compunere si gata. Nu e chiar asa, prima data adun toate ideile despre tema respectiva, le scriem asa cum ne vin in minte . Faza a doua: dezvoltam fiecare idee ( si aici e importanta faza cu facem propozitii cu anumite cuvinte- incerc sa o fac distractiva si pe asta-putem scrie toate cuvintele pe niste biletele si le bagam intr-un saculet;fiecare extrage un biletel si fiecare persoana trebuie sa spuna ceva despre cuvantul respectiv .ex: caine -mare, mic, rau, negru etc pana epuizam adjectivele. Apoi se poate treze la propozitii mai elaborate si uite ca tema s-a transformat intr-un joc pt. toata familia).Faza a treia, aranjam ideile astfel incat continutul sa fie fluent si sa transmita un mesaj. Urmatoarea faza este prima copie iar apoi a doua copie si copia finala. De obicei un adult trebuie sa corecteze si sa lucreze cu cel care scrie compunerea ca sa editeze si sa corecteze greselile sau sa-l intrebe pe cel mic pareri despre anumite idei, daca au sens, daca cuvintele sunt scrise corect etc. E munca multa la o compunere. De multe ori ajuta foarte mult sa ii lasam sa si deseneze anumite idei si apoi sa scrie despre imaginea desenata.
Mult spor va dorim!!
Eu am mai incercat o chestie: sa faca brainstorming si sa se inregistreze cu un reportofon. A functionat ceva mai bine decat daca ar fi scris doar pe hartie. Dar in continuare are tendinta de a simplifica toate frazele, de a face o insirurire de enunturi seci.
Când e vorba de jocuri, cum ar fi story cubes, nu se mai opresc din inventat. Dar cand e vorba de teme, de ce ar scrie ceva in plus? :))
Am avut ieri de exemplu o propozitie care trebuia să contină cuvântul ” îndurat”. Si scrie copilul : ” Eu am indurat. ”
Atat?
” Trebuie mai mult??”
Pai tu ai indurat ce?
” Am indurat…pur si simplu! ” :))
NIci noi nu ne numaram printre cei ce fac compuneri elaborate, dar ne străduim. Celui mare ii place foarte mult să se exprime prin desen- face niste desene cu enorm de multe detalii-aici nu se grabeste niciodată, dar la cuvinte e mai zgarcit :). Si-l inteleg. Uneori ii las propozitiile asa, alteori ca sa nu-l stresez spunandu-i intruna ca sunt propozitii mult prea simple pentru un copil de varsta lui, il mai ajut si lucram impreuna.
Cred ca e frustrant sa vezi ca la joaca sunt mai verbali si la teme, nu :))) E posibil sa fie si lenea de a scrie. La joaca doar vorbesc, pe cand la teme, trebuie si tema pe hartie.
Si a mea se grabeste sa termine temele,desi are o imaginatie … Ea chiar a facut niste mixuri de povesti de cand era mica. Are vocabularul dezvoltat,dar pentru teme…parca e degeaba. Ieri a avut de scris un text “la circ” dupa 3 propozitii avea puncte de suspensie si 3 cuvinte impuse sa faca o continuare. Am lucrat impreuna pentru ca ea a scris fix 3 propozitii cu cuvintele respective,dar parea ca nu au nici o legatura.
Lucram,dar ea are multe teme si eu nu o pot pune sa scrie si altceva decat le da doamna.
Joia trecuta a avut si Eliza o tema, sa scrie continuarea la un text, o singura propozitie trebuia. Era ceva de genul: “Anghelus a venit de la joaca. Ghetele lui sunt murdare. Anghelus lasa ghetele la usa. Ghetele lui Gheorghe sunt curate. Ele intreaba: Ce-ati patit?” Si trebuia raspunsul. Nu vrei sa stii cat am stat pana sa faca o propozitie simpla de genul “Anghelus ne-a murdarit in parc.”
Legendele Olimpului:
O carte foarte frumoasa, cu zeii explicati simplu si cu multe ilustratii frumoase este:
http://www.amazon.com/Goddesses-Olympus-Trophy-Picture-Paperback/dp/0064461890/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1463139070&sr=8-1&keywords=The+Gods+and+Goddesses+of+Olympus
Poate fi comandata aici:
http://www.bookdepository.com/Gods-Goddesses-Olympus-Aliki/9780064461894
Din cartile aparute la noi, iti recomand:
http://www.edituracorint.ro/media/attachment/file/m/i/mituri_si_legende_din_olimp_fragment.pdf
si:
http://www.librarie.net/p/190287/MITURILE-GRECIEI-ANTICE-Kun
sau aici: http://www.roossabooks.com/cumpara/miturile-greciei-antice-5068292?force_lang=default
(o varianta completa, o editie foarte frumoasa. Pe baza acestei carti a scris Al. Mitru Legendele Olimpului)
Mai este o carte si la Adevarul:
http://www.adevarulshop.ro/marile-legende-ale-lumii/adevarul/77285-zeii-si-eroii-din-olimp/
Multumesc! Eu caut editii mai simplificate, cu mai putin text. Eliza e deocamdata mica pentru a citi ceva atat de complex.
Eu m-am obisnuit cu asta. Iti dai seama ca si pe mine ma frustra ingrozitor simplitatea enunturilor pentru scoala ale Lunei, ca doar in restul timpului este pe foc automat cu vorbitul, dar am inteles ca asa sunt pusi sa structureze propozitiile in clasa si acum doar ii sugereze sa iasa din paradigma aceea, dar nu mai insist. Ma limitez sa observ la ce duce lipsa de imaginatie a autorilor de manuale, atunci cand selecteaza texte desuete pentru astia mici: fiica-mea face propozitii de tipul “Nina are cocori. Cocorii mei sunt mai frumosi” 🙂
Pentru exersat nu numai vocabularul, ci si compunerea de povestioare si memoria, as putea recomanda jocul “A fost odata ca niciodata” (“Erzahl doch mal”, in original). Noi l-am primit cadou de aici http://www.abrakadabra.ro/a-fost-odata-ca-niciodata-8.html?search_query=a+fost&results=46 si mi s-a parut interesant. Am vazut acum ca au si varianta pentru copii mai mici, ceea ce avem noi e pentru 6-7 ani.
Foarte interesant jocul. Are si instructiuni in romana sau e tot in germana?
Da, instructiunile sunt traduse. E magazinul unor prieteni de-ai nostri, daca ai nevoie de informatii suplimentare, e plin de jocuri interesante si de buna calitate, ei se joaca mult cu copiii lor. Si eu m-am amuzat sa il jucam pe asta cu Luna, am ajuns la niste naratiuni tare caraghioase, doar ca iti trebuie putina rabdare 🙂
Neavand copii nu pot da sfaturi, insa pot spune ca pe mine in copilarie ma fascinau exercitiile de genul asta pentru ca observam expresia uimita a mamei “dar de unde stii tu asta?”. Era un fel de a o impresiona pe ea ca am compus “cea mai cea” propozitie/compunere/eseu. Asa ca poate daca incerci sa fii extrem de uimita candva, cand scrie ceva bun, poate se intampla ceva.
O să încerc, mulţumesc de sugestie! Numa’ să am de ce mă mira 😀