Am găsit ideea asta pe varii site-uri şi bloguri din afară. Am citit mai multe articole, precum şi comentariile aferente, ca să mă asigur că e o metodă verificată, şi nu doar una dintre chestiile alea care circulă pe net, se distribuie intens dar nu e bună de nimic (ştiţi voi, genul de articole cu titluri atrăgătoare, cum ar fi “nu ştiai că bicarbonatul poate face asta” sau “hreanul te scapă de 1001 de boli”). În plus, am testat şi eu personal ideea şi sunt foarte mulţumită de rezultate. Căpşunile au rezistat de sâmbătă (când le-am primit), până vinerea următoare (când le-am mâncat) şi cred că ar fi rezistat şi mai mult, dar nu mai puteam eu rezista să le am în frigider şi să nu le mănânc.
În primul rând, se folosesc căpşune proaspete, sănătoase, cu codiţa verde relativ intactă. Rezistă şi cele uşor lovite, dar nu la fel de bine. Premiza de la care porneşte ideea asta e, din ce am înţeles, că există nişte spori de mucegai pe căpşuni (pe fructe de pădure, în general) care se dezvoltă foarte repede odată ce au fost culese. Omorând sporii de mucegai, căpşunile vor rezista mai mult.
Cum se face, mai exact: într-un bol mare se face o soluţie de patru părţi apă, o parte oţet (adică 4 căni de apă, o cană de oţet). Se scufundă căpşunile în soluţia asta (pe rând, dacă aveţi multe), se lasă câteva minute, timp în care le agitaţi uşor cu mâinile, să se desprindă noroiul de pe ele (dacă au). Se pun într-o sită, se clătesc, cu apă de la robinet şi se întind pe un şervet să se usuce. Sau dacă vă grăbiţi le puteţi pune în spinnerul pentru salata verde (eu n-am spinner, deşi de peste 10 ani zic că îmi cumpăr, de când am văzut prima oară în Italia la cineva unul şi mi-a plăcut maxim ideea). Căpşunile uscate se pun în caserole care se închid ermetic, cu straturi de prosoape de hârtie între ele, pentru a absorbi umiditatea. Apoi se depozitează la frigider. Încercaţi să nu faceţi multe straturi, două-trei maxim, deoarece căpşunile sunt foarte delicate şi prea multă greutate pusă pe ele le va afecta.
Nu rămân cu damf de oţet, mai ales dacă le clătiţi sub jet de apă după ce le scoateţi din soluţie, eu, cel puţin, nu am simţit nimic, şi am mai citit şi alte comentarii în care se spune că, într-adevăr, nu se simte gust sau miros de oţet.
Voi aţi testat soluţia asta, aţi fi tentaţi s-o încercaţi? Sau nu cumpăraţi aşa multe căpşuni încât să merite?
Eu nu spal niciodata capsunile (sau orice fructe de padure) sub jet de apa, pentru ca se inmoaie. Le scufund in multa apa de mai multe ori.
E interesanta ideea cu otetul, o sa o incerc. Chiar azi dimineata am aruncat o cutie de capsuni la gunoi, pentru ca se stricasera. Eu le-am curatat de codite si partile stricate dupa ce le-am spalat (le pregatisem pentru copii de 1 iunie, numai ca ei au preferat sa le culeaga direct din gradina decat sa le manance pe cele curatate) si le-am tinut asa in frigider.
Fructele de pădure sunt, în general, foarte absorbante, zici că-s din burete. Dar acum chiar nu au tras apă, poate şi faptul că erau de grădină, nu din alea de import. Alea-s cele mai groaznice.
Nu am incercat, dar sigur voi incerca la anul, la viitoarea recolta. Mersi de pont!
merci, nu stiam. aseara am cules aproape ultimele capsuni si am facut compot pt prima data, pt la iarna. iti spun la anul cum s-au pastrat:)). o sa aplic trucul tau urmatoarei ture de capsuni(pana la iarna maiculegem de doua ori). e super binevenit pt ca al meu sot vrea sa gaseasca seara capsuni reci la frigider, iar dc le culeg atunci cand prind un pic de timp si le las careva ore deja isi schimba aspectul…