Oul soarelui şi copiii pădurii

Oul soarelui şi Copiii pădurii sunt două cărţi de Elsa Beskow, recent apărute la editura Cartea Copiilor. De Copiii pădurii ştiam de mai mult timp de pe blogul Cameliei şi îmi trecusem atunci pe listă ambele cărţi în limba engleză. Mă bucur că până am apucat eu să le iau, Cartea Copiilor a venit în întâmpinarea dorinţelor mele (fără să ştie) şi le-a publicat în limba română.

Elsa Beskow este una dintre cele mai cunoscute scriitoare şi ilustratoare din Suedia. A scris şi ilustrat peste 40 de cărţi, inclusiv manuale şcolare şi este, în continuare, apreciată ca o contributoare importantă la literatura suedeză pentru copii. Copiii pădurii a fost prima oară publicată în 1910 iar Oul Soarelui în 1932 şi ambele îmbină elemente reale din natură cu elemente fantastice (spiriduşi, zâne, troli).

Oul Soarelui este, de departe, preferata mea. Este despre o mică zână care găseşte într-o zi, prin pădure, o portocală. Pentru că ea obişnuia să adune ouăle căzute din cuiburi şi să le pună la loc, mica zână crede că a găsit un ou de soare, din care va ieşi un pui de soare. Prietenii ei din pădure cred că puiul de soare va pârjoli pădurea şi vor să-l rostogolească în apă pentru a-l răci. Din fericire, un piţigoi umblat prin lume le spune că e doar o portocală şi că îi pot bea sucul. După ce beau toţi pe săturate, folosindu-se de tulpini de păpădie pe post de paie, o cioară lacomă fură portocala şi o împarte cu puii ei. Mica zână e foarte dezamăgită, dar piţigoiul îi promite că o va duce peste iarnă în ţările calde, unde cresc portocale în copaci. Astfel, mica zână ajunge să-şi petreacă iarnă în sud, mâncând portocale şi zburdând printre ramurile de citrice. Când vine primăvara, se întoarce la prietenii din pădure, care se bucură foarte mult s-o vadă întoarsă acasă.

Povestea este frumos spusă, cu ilustraţii color pe dreapta şi schiţe alb-negru pe stânga (care pot fi, la o adică, şi colorate de copii). Coperţile sunt cartonate şi, răsfoind, cartea, înţeleg de ce ilustraţiile ei sunt deseori tipărite şi înrămate – sunt mici tablouri de natură care pot împodobi o clasă sau o cameră de copil într-un mod mai discret şi mai frumos decât imaginile cu animaţii celebre (dacă nu mă înşel, filozofia Montessori încurajează afişarea printurilor de artă şi a ilustraţiilor delicate în camerele şi spaţiile de studiu ale copiilor).

Copiii pădurii este o carte delicată despre anotimpuri şi trecerea timpului. În ea, îi urmărim pe cei patru copii ai unei familii de spiriduşi jucându-se, învăţând, lucrând alături de părinţi şi interacţionând cu tot felul de vietăţi din pădure (un şarpe, nişte veveriţe, o bufniţă, un liliac, nişte broaşte, nişte furnici, un trol etc). Pe fundal, anotimpurile trec, iar detaliile de natură se schimbă. Copiii de spiriduş adună fructe de pădure şi ciuperci pentru a pune provizii pe iarnă, culeg bumbac sălbatic pentru ca mama să ţeasă pături groase, se joacă în zăpadă şi întâmpină cu bucurie venirea primăverii.

Vi le recomand pe amândouă cu multă căldură, pentru copii între 3 şi 7 ani.