Una dintre cele mai frumoase apariţii la editura Casa în 2015 (din punctul meu de vedere absolut personal) este această carte, Fii brutar la tine acasă. Am început să fiu fascinată de pâine şi de ideea de a coace pâine, deşi nu-mi place, propriu zis să coc pâine, ci mai degrabă produse de brutărie şi sunt conştientă că nu am răbdarea de a face pâine cu maia (îţi trebuie o minte matematică pentru asta) şi am cam dat rateuri la ultimele mele încercări. Însă citesc fascinată articole despre istoria pâinii şi urmăresc noua emisiune despre pâine şi produse de panificaţie de la Paprika Tv şi visez că scot din cuptor tăvi aburinde care umplu bucătăria cu mirosul lor de “acasă”. Spunea cândva o colegă de-a mea că s-a făcut un studiu care a relevat că locuinţele în care miroase a pâine de casă se vând mai bine şi nu mă îndoiesc deloc că aşa e, mirosul de pâine are ceva aparte care te face să asociezi locul respectiv cu ideea de cămin şi familie. De altfel, dacă îmi aduc bine aminte, parcă am citit un pasaj despre asta într-o carte care avea ca personaj principal un agent imobiliar.
Cartea de la editura Casa este o variantă accesibilă pentru cei care îşi doresc o pâine de calitate dar nu au răbdarea şi tenacitatea de a cultiva maia, deoarece se axează pe reţete de pâine şi produse asociate bazate pe un preferment care se numeşte “aluat vechi”. Aluatul vechi se face din făină, sare, apă şi drojdie care se pun la dospit pentru 10-12 ore şi apoi se ţine la frigider/congelator şi se foloseşte când e nevoie. Însă pe lângă asta, mai sunt o mulţime de alte reţete delicioase la care se foloseşte, pur şi simplu, drojdie. Capitolele introductive despre ustensile, materii prime, etape de dospire, frământare, modelare şi coacere vă vor introduce în universul fascinant al coacerii pâinii. Dintre reţetele de pâine, cozonaci şi gogoşi, cornuri şi chifle, produse de patiserie sărate şi dulci, precum şi covrigi şi pogăci, eu am ales pentru început o reţetă de batoane cu magiun.
Ingrediente: 300 ml lapte călduţ, 3 linguri de zahăr, 25 de grame de drojdie, 600 de grame de făină, un praf de sare, 1 ou, 2 gălbenuşuri, 60 de grame de unt la temperatura camerei. Pentru umplutură: magiun (eu am folosit gem de piersici pentru că nu mai găseam borcanul cu magiun). Pentru uns: un ou bătut uşor cu furculiţa.
Drojdia se dizolvă în 100 ml lapte, cu o linguriţă de zahăr. Făina se cerne într-un castron cu sarea şi se amestecă cu restul de zahăr. Se face în mijloc o adâncitură şi se adaugă oul şi gălbenuşurile, laptele, drojdia dizolvată. Se frământă până începe să se lege, apoi se adaugă untul moale, în două tranşe, până se încorporează. La nevoie, mai presăraţi-vă puţină făină pe mâini, dar încercaţi pe cât posibil să nu mai adăugaţi făină. Aluatul va fi omogen, lucios, nelipicios. Se lasă la dospit 45 de minute.
După timpul de dospire, se întinde aluatul într-o foaie dreptunghiulară (se întinde foarte uşor) de circa 30×60 cm, cu grosimea de un deget. Se taie în două pe lungime, apoi fiecare jumătate se taie în trei bucăţi. Se pune pe fiecare câte o lingură de magiun şi se rulează. Se pun într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, astfel încât să aibă puţin loc între ele şi se lasă la dospit încă 30 de minute. La cuptor ele trebuie să crească în aşa fel încât să se lipească unele de altele.
După a doua dospire, se ung cu ou bătut şi se dau la cuptor timp de 20-25 de minute la 180 de grade în cuptorul preîncălzit. Batoanele coapte se scot din tavă şi se separă. Se consumă călduţe.
Cam aşa arată în carte, dar eu n-am avut o tavă potrivită şi nici n-am stat să le măsor când le-am tăiat 😀
În curând voi avea un concurs fain pe pagina de Facebook a blogului (https://www.facebook.com/laurafrunzablog), unde voi dărui un exemplar din această carte superbă. Dacă vreţi să fiţi la curent cu momentul în care apare concursul, nu uitaţi să daţi like paginii. Nu va fi concurs cu like and share, vă asigur, dar e necesar să apreciaţi pagina pentru a vedea mereu ultimele noutăţi.
Ce bine arată! Eu fac în casă pâine cu maia, iar gustul este atât de … adevărat și simplu. Miez cu găuri și coajă crocantă când o scoți aburindă din cuptor, abia am răbdare să o las la răcit jumătate de ora.
Dar, maiaua nu are nevoie decât de apă și făină, nu de altă drojdie sau sare… Apoi, o combini cu sare când frămânți … și cam atât pentru pâinea simplă de tot. Sunt chiar curioasă să răsfoiesc cartea asta.
In afara de apa si faina, maiaua mai are nevoie si de foarte multa atentie, rabdare si timp, chestii pe care eu nu le detin. In plus, nu pot spune ca ma dau in vant dupa miezul cu gauri si coaja tare, ma dor falcile de la mestecat si nici nu poti unge ceva ca lumea pe ea :)) Nu sunt fan neaparat, desi am testat paini cu maia foarte bune.
Ti-au iesit tare frumoase batoanele cu magiun!
Mie nu mi se (mai) pare ca maiaua are nevoie de atat de multa atentie. E adevarat ca am avut nevoie de cateva luni pana sa ma hotarasc sa cresc o maia, din aceleasi motive ca si tine. Cand am pornit de la zero am hranit-o zilnic, dimineata si seara timp de o saptamana, operatie care nu dura mai mult de 5 minute. Acum sta la frigider si o scot cu 1-2 zile inainte sa fac paine si o hranesc. Coc 6 paini o data la doua saptamani si o pastrez la congelator. Painea cu maia nu inseamna mereu miez cu gauri si coaja tare. Mie mi se pare mai densa si mai satioasa, se taie mai usor si tine mai mult. Iar dupa 4 ani de mancat doar paine cu maia, painea cu drojdie nu imi mai place, mi se pare ca se simte foarte tare mirosul de drojdie.
Mulţumesc, Cristina! Tare aş vrea să-mi adun şi eu răbdarea dar nu ştiu de pe unde 😀
ce faine ti-au iesit! arata a mare arta!
Si mi se pare f. interesant ideea de a vinde mai bine o casa cu mirosul de paine proaspat coapta. O sa tin minte pe viitor.
Eu coc paine. 3 ani am facut manual, cu maia, (deseori faceam in forma de chifle pt ca o parte le mancam pe loc, o parte pachet la munca, coceam mai repede si scapam de feliat si firimituri); de peste 1 an de cand gradinaresc am renuntat si fac cu drojdie la masina de paine. Dar tot mi-e dor de painea cu maia …. Dar maiaua are nevoie de timpi si rabdare (mai exact de planning). Nici mie nu imi iese mereu asta ;).
Mie făcutul pâinii cu maia mi se pare o artă, nu o treabă obişnuită. Trebuie să fii perfect atent la cantităţi, la frământare, la modelare, la dospire, la crestare, la coacere etc Sunt prea multe pentru creierul meu ultra-aglomerat! Visez la ziua când voi avea răbdare dar nu cred să vină prea curând.
Din categoria “Se poate”
Despre painea cu maia am citit foarte mult timp blogul Codrutei Popa. Si mie mi se parea prea multa matematica si strictete in etape ceea ce nu ma impulsiona deloc. Totusi am incercat de doua ori sa fac maia si nu mi-a reusit. Apoi am gasit cursul de paine cu maia pe “Atelierdepaine.ro” si de acolo am primit un borcanel cu pretioasa maia. Acest atelier mi-a dat curaj si de 10 luni fac paine cu maia in casa. Dupa ce te pornesti, nu mai pare asa dificil. Iar cand ramanem fara paine si cumpar din comert…, brr, de abia astept sa fac o noua painica.
Cine vrea maia si este din Bucuresti, ii dau cu drag.
Alina
Mulţumim, Alina! Îmi notez adresa ta de email şi dacă mă hotărăsc, îţi scriu 🙂