Eliza a primit acest joc cadou de 1 iunie. Mie mi se pare foarte dificil, ca să fiu sinceră, chiar dacă are instrucţiuni, nu cred că Eliza s-ar fi descurcat singură să-l facă. E nevoie de un copil foarte răbdător şi atent la detalii şi ea nu se încadrează la categoria asta. Mărturisesc că până şi adultului care a ajutat-o să-l monteze i-a venit greu să potrivească piesele (nişte instrucţiuni gen ikea ar fi fost mai binevenite) şi nici acum nu suntem siguri că l-am construit corect.
Atunci când e montat corect şi toate rotiţele sunt potrivite bine, când îi răsuceşti cheiţa, funcţionează. Ticăie îngrozitor de tare, deci o să-l detestaţi în timp ce funcţionează, iar noi nu am reuşit să-l facem şi să sune, dar teoretic şi asta e posibil. Este, în schimb foarte frumos şi vă poate ajuta să-i învăţaţi pe cei mici cât e ceasul. Deocamdată noi încă mai lucrăm intens la chestia asta, Eliza nu are percepţia corectă a timpului şi eforturile noastre de a o învăţa ceasul (prin toate metodele posibile şi imposibile) nu prea dau roade. Cred că trebuie, pur şi simplu, să aştept până va fi pregătită sa asimileze toate conceptele legate de timp şi să nu mă mai enervez 😀
Şi filmuleţul de prezentare a jocului:
Recomand pentru 8+ sau mai puţin dacă vreţi să-l montaţi voi şi copilul să se uite 😀
Laura,Eliza este o fetita foarte inteligenta asa ca nu ar trebui sa iti faci griji,o sa invete la timpul potrivit.Fata mea a facut ceasul in clasa a2-a,iar doamna ne-a spus sa le facem rost de un ceas facut din lemn cadranul si acele din fier(l-a facut sotul la serviciu),iar ea a scris numerele.In urmatoarea zi toti copiii au venit cu ceasul lor,iar doamna de exemplu le zicea [3 jumate],iar ei aratau ceasul,corectandu-i pe cei care au gresit.
A fost o metoda care a dat roade!
Pe bune? Exact asa arata si ceasul nostru de la Imaginarium. Cred ca-l mai stii, tot de la tine am aflat de el. Il avem si acum in stare de functionare. A suferit cateva operatii pe creier, i-a fost amputat un picior (are unul din lemn acum:)) ) dar meege brici. A si sunat, sa stii(inainte de accidentul vascular in urma caruia nu si-a revenit decat partial) ;). E chiar fain. Atunci am luat 2, 1 a ajuns in Australia si e sanatos tun. 🙂
Merita investitia, chiar daca nu-l monteaza copilul:). Avand in vedere ca functioneaza continuu doar 3 ore, daca nu-l intorci, poti sa numeri linistita din bucatarie secundele care au ramas pana se va opri ticaitul :)))- asta in cazul in care copilul nu da reload :))). Lui Ioan i-a placut foarte mult, avea 6 ani cand l-a primit, insa nu l-a folosit pt a invata ceasul- il cam stia, dar a fost util
Eu i-am scris ( de cand avea vreo 5 ani)in jurul ceasului fixat pe peretele cu faianta din bucatarie ” pe romaneste” ,explicandu-i ca atunci cand minutarul e in jumatatea de la 12 la 6 inseamna “si” , iar cand e in cealalta jumatate se citeste “fara”. L-a invatat fara sa-mi bat capul prea mult. De mare folos mi-a fost si cartea cu ursuletul ” Mor Mor” recomandata tot de tine ” Oare cat sa fie ceasul” ?.
Acum cocheteaza Ana cu ceasul, “lucram” inevitabil cu aceleasi materiale iar ideea mea de a scrie cu litere mari cat inseamna atunci cand minutarul indica de ex cifra 2 (si zece) da roade neasteptate :). Ea nu are inca 5 ani si deja nimereste cateva ore. s-a fixat pe ” fara un sfert”deocamdata dar cred ca pana in toamna ajunge la “fix” :))). Nu ma stresez absolut deloc s-o invat ceasul, doar o corectez cand vine sa-mi spuna ora :). Cand am cumparat cartea aia cu ursuletul mi s-a parut scumpa. Dar acum, cand o vad pe Ana potrivind ceasul asa cum poate ea si cand o ascult recitand toaaata poezia nu mai exista urma de parere de rau. :))) Eu zic sa nu te stresezi, nu am cunoscut inca un om care sa nu stie cat e ceasul :).
Ia te verifica : http://www.cuckooclockologist.com/firstclockkitinstructions.htm
:). Noi am aruncat instructiunile dupa accidentul ceasului, iar cand Ioan a studiat anul asta ceasul la scoala am scotocit internetul ca sa punem pe picioare ceasul 🙂
Cat de tare e! :))