Magia ordinii – cartea (2)

Partea a doua cu citate şi comentarii din cartea Magia ordinii de Marie Kondo. Prima parte aici.

“Să arunci ce nu-ţi mai trebuie nu înseamnă nici risipă şi nu e nici ruşinos.” – Ideea lui Kondo e că lucrurile şi-au îndeplinit menirea, o haină care nu-ţi mai place te-a învăţat ce nu ţi se potriveşte, un cadou a reprezentat bucurie la momentul dăruirii etc, o carte necitită ţi-a arătat că nu era pentru tine. De când gândesc aşa, mi-e mult mai uşor să scap de lucruri. Aveam o tonă de chestii inutile pe care le păstram fie pentru că dădusem bani pe ele la un moment dat, fie pentru că le primisem cadou, fie pentru că îmi dorisem să fac ceva cu ele cândva dar nu mai apucasem. Odată ce am început să îmi spun: lucrul acesta mi-a adus bucurie în momentul în care a intrat în viaţa mea dar acum nu-mi mai produce niciun fior, am reuşit să renunţ fără regret la lucruri. Un exemplu extrem de banal, pentru că nu-mi vine altul în minte: de luni de zile voiam să-mi schimb coşul de rufe, aveam unul mare, rotund, care nu se potrivea niciunde în casă şi mereu mă încurca oriunde l-aş fi pus. Îmi doream să-l înlocuiesc cu unul dreptunghiular care ar fi încăput perfect pe un raft de lângă baie, numai că pe principiul “ei, ce are ăsta, e în perfectă stare, de ce să mai dau banii pe altul etc” nu o făceam şi continuam să plimb coşul de rufe mare şi incomod de colo-colo, enervându-mă de fiecare dată când dădeam ochii cu el. Asta până când am citit cartea lui Kondo şi am făcut vânt coşului de rufe vechi şi am cumpărat unul nou, care încape perfect în locul liber de pe raful de lângă baie.

“Retrogradarea la haine de casă este tabu.” – Marie Kondo recomandă să-ţi cumperi haine speciale de casă pentru că nu te vei simţi confortabil în haine pe care le-ai purtat cândva la birou, de exemplu. Şi recunosc că are dreptate. Nu port prin casă decât haine cumpărate special în acest sens, haine în stare bună, în care să mă simt bine, nu haine degradate, uzate, pătate.

“Reducându-ţi lucrurile în timp ce faci ordine vei ajunge la un punct în care vei şti, deodată, exact cât îţi este necesar.” – E posibil, dar eu n-am ajuns acolo încă. Tot mai simt că mai am de aruncat. Însă îmi dau seama că mă descurc cu mult mai puţine lucruri iar pe cele rămase chiar le folosesc la potenţialul lor maxim.

“Stabileşte un loc pentru fiecare lucru. (…) Unul dintre motivele recăderii este eşecul acţiunii de a stabili câte un loc pentru fiecare obiect. Fără un loc fixat, unde vei pune obiectele când ai terminat să le foloseşti? Odată ce alegi un loc pentru obiectele tale, vei putea să-ţi ţii casa în ordine.” – Are dreptate doar că e greu şi obositor să pui mereu lucrurile la loc. Nu am timp să stau mereu să îndosariez documentele, să duc trusa de croitorie la locul ei după ce am folosit-o, să pun vasele în dulap sau să strâng încălţămintea de la uşă când mi-e mai uşor s-o am la îndemână.

“Când cercetăm mai profund motivele pentru care nu putem renunţa la ceva, acestea sunt numai două: ataşamentul faţă de trecut sau frica de viitor.” – Am avut o revelaţie când am citit fraza asta. Într-adevăr, nu pot arunca unele lucruri pentru că îmi aduc aminte de trecut, într-un fel sau altul, sau am impresia că îmi vor folosi, mie sau Elizei, cândva în viitor. Realitatea este, însă, că rareori ne uităm prin mementourile trecutului şi încă şi mai rar vor folosi copiii noştri hainele sau lucrurile păstrate pentru ei când vor creşte. Încă mai lucrez să scap de unele lucruri păstrate din aceste două motive.

“Procesul înfruntării şi al selecţiei obiectelor posedate poate fi foarte dureros. El ne forţează să ne confruntăm cu imperfecţiunile, inadecvările şi alegerile prosteşti pe care le-am făcut în trecut.” – În procesul meu de aruncare, uneori mi-a fost pur şi simplu ruşine de anumite lucruri cumpărate de mine în trecut. Chiar mă întrebam cum de mi-a putut trece prin minte să cumpăr vreodată aşa ceva? E cam greu să îţi asumi alegerile făcute în tinereţe 😀

“Cantitatea medie aruncată de o persoană singură ajunge uşor la 20 până la 30 de saci de gunoi de 45 l iar pentru o familie de 3 persoane, se apropie de 70 de saci.” – Nu ştiu numărul de saci aruncaţi/donaţi/vânduţi de mine, dar cu siguranţă am depăşit pragul de 20-30 estimaţi de Marie Kondo. Sunt curioasă cât estimaţi voi că aţi aruncat dacă aţi aplicat metoda lui Kondo. Atenţie, prin “aruncare” se înţelege eliminare din casă, nu dus la gunoi efectiv. Japonezii reciclează foarte mult şi îmi vine greu să cred că au umplut brusc gropile de gunoi cu lucruri nefolositoare când puteau fi sortate şi donate.

“Dupa ce fac ordine, mulţi clienţi îmi spun că dorinţele lor lumeşti s-au diminuat. În timp ce în trecut, indiferent cât de multe haine aveau, nu erau niciodată mulţumiţi şi doreau întotdeauna ceva nou de purtat, după ce au făcut selecţia şi au păstrat numai acele lucruri care le plăceau, au simţit că dispuneau de tot ce le era necesar.” – Simt şi eu acelaşi lucru. Nu-mi mai doresc chestii, în special haine. Simt că am tot ce am nevoie la acest moment şi orice surplus ar fi inutil.

“Deşi am scris toată această carte despre cum să faci ordine, a face ordine nu este de fapt necesar. Nu vei muri dacă nu ai ordine în casă şi există mulţi oameni cărora nu le pasă câtuşi de puţin dacă nu pot să-şi pună lucrurile la locul lor.” – Puteţi respira din nou acum 😀 Chiar nu e nevoie să faceţi ordine dacă nu vă place!