Nu ştiu câţi dintre voi vă lăsaţi copiii să consume fructe din flora spontană, dar vă încurajez s-o faceţi şi să-i lăsaţi pe copii să le cunoască, în special pe cele pe care nu le întâlnesc la piaţă sau la supermarket. Am fost extrem de surprinsă acum vreo trei ani când am întâlnit doi copii destul de mari care nu ştiau ce sunt alea dude şi erau foarte şocaţi că Eliza le înghiţea cu pumnul, ba chiar se temeau să nu se otrăvească!
Ce puteţi consuma din flora spontană de la noi din ţară:
Fructe de pădure (zmeură, mure, frăguţe, afine)
Dude – albe şi negre
Corcoduşe – albe şi roşii
Mere şi pere sălbatice – sunt mici şi cam viermănoase, dar foarte gustoase. În Eforie Sud, de exemplu, era plin de meri pe drumul spre plajă. Şi merele pădureţe sunt gustoase, chiar dacă ceva mai acre.
Porumbe – toamna târziu sunt cele mai bune, eventual după prima brumă. Necoapte sunt acre de ţi se strepezesc dinţii. Mie îmi aduc aminte cel mai mult de copilărie, pentru că aveam tufe de porumbe pe deal, în spatele casei bunicii.
Fructe de păducel -mi se pare că aduc la gust cu merele, sunt dulci-acrişoare, iar pe la munte le mai găsiţi la marginea drumului vândute cu titlul de “merişoare” (deşi nu sunt merişoare adevărate)
Coarne şi măceşe – rar se consumă crude, sunt destul de acre, dar am simţit nevoia să le menţionez pentru că ies siropuri şi dulceţuri delicioase din ele. Am făcut odată o dulceaţă de coarne absolut demenţială, şi acum îmi pare rău că n-am făcut nişte poze pentru blog atunci. Sper să găsesc anul acesta şi să o fac din nou.
În Ardeal e posibil să găsiţi, ocazional, şi tufe de coacăze (ruzinci) sau de agrişe. Nu le ocoliţi, sunt delicioase. Eu am descoperit anul acesta agrişele şi mi-au plăcut la nebunie, îmi pare rău că în Bucureşti nu prea se găsesc.
Recomandări generale
- Nu consumaţi fructe pe care nu le cunoaşteţi foarte bine.
- Recoltaţi cu grijă, fără să distrugeţi tufişurile sau copacii. Nu rupeţi cu tot cu crengi şi frunze.
- Nu încălcaţi proprietatea privată a cuiva pentru a culege fructe.
- Cu excepţia nucilor (care sunt destul de bine protejate în coajă), nu consumaţi fructe culese la marginea şoselelor sau a străzilor aglomerate.
- Nu culegeţi fructe din zone protejate sau parcuri naţionale.
- Nu culegeţi mai mult decât aveţi nevoie, mai lăsaţi şi pentru alţii sau pentru animale.
- Pe cât posibil, spălaţi bine fructele înainte de consum. Recunosc că noi dudele nu prea le spălăm, ci le mâncăm direct din pom 😀
Voi ce fructe din flora spontană consumaţi?
Cam tot ce ai enumerat +fragute :).
P.S: Coacaze si agrise se gasesc pe langa Bucuresti La mine in curte :))). Am pus anul acesta, coacaze am servit, agrise inca nu, sper ca la anul sa ne bucuram impreuna :p de primele roade ;).
Uitasem de frăguţe, da 🙂
La fel ca si voi consumam zmeura (mure nu prea se fac prin zona noastra), coacaze, păltinele (se aseamana cu merisoarele, doar ca cresc in tufe asemanatoare coacazelor), alune de padure.
Din flora spontana folosesc mai mult plantele pt. ceai si pt. sirop: sunatoare, coada soricelului, cimbrisor, trandafir salbatic, ciubotica cucului, papadie.
Trebuie să investighez să aflu ce-s păltinelele 🙂
Am cules flori de salcam anul asta. Am mancat flori si am facut si ceai. Ceaiul e foaaaarte bun.
Cam jumatate din tot ce ai enumerat tu avem in gradina: fragute, mure, zmeura, coacaze (albe, negre si rosii), afine, coarne, agrise, macese si in plus soc. Anul acesta este primul an in care am reusit sa las cateva flori de soc in pom pentru a vedea cum sunt fructele. Corcoduse si dude avem la parinti, langa noi. Problema mea nu este ca nu le cunoaste, ci cum sa conving copilul sa le manance 🙂
Am descoperit de curand si eu coarnele, cand am fost in judetul Buzau. Ieri ma plimba prin parcul Tineretului(Bucuresti) si am gasit fix cativa arbusti de coarne, nimeni nu se atinsese de ei, probabil nu stiau ce sunt :)))