Mai întâi de toate aş vrea să menţionez că, pentru mine, yoga este doar un sport. Nu m-am convertit la nicio religie, nu vreau să transcend nicăieri şi cu greu pot integra şi partea de meditaţie în cadrul exerciţiilor propriu-zise pentru că în timp ce le execut mai fac 3 liste, scriu 1 articol pentru blog, fac nişte planuri, mă gândesc la ce să mai gătesc şi mă enervez pe sunetul claxoanelor de afară. Dar important e că încerc, respir, mă concentrez şi poate cândva o să ajung la starea de calm şi armonie dorită.
Am ajuns să practic yoga întâmplător. Căutam de multă vreme un sport nesolicitant care să-mi oxigeneze un pic sângele şi să se poată practica şi acasă. Nu mă dau în vânt după mersul la sală, după fitness, zumba şi aerobic, nu-mi place să ţopăi în cor cu nimeni şi nici să trag de diverse aparate. Voiam ceva mai calm, mai static, un sport unde să mă simt în largul meu. Iniţial am ales pilates şi chiar am început să fac acasă câteva şedinţe urmărind clipuri de pe Youtube dar fie n-am găsit timp să continui, fie n-am avut cu adevărat elan, că am renunţat. La yoga nu m-aş fi gândit niciodată, pentru că părea exact genul de filozofie cu care nu rezonez deloc. Însă, într-o zi am primit o invitaţie la un eveniment organizat de Nestle Fitness în colaborare cu Worldclass unde urma să aibă loc o sesiune de yoga în grădina unui club din nordul capitalei. Părea interesant, am zis da şi iată-mă câteva zile mai târziu plină de nervi, rătăcind aiurea prin soare căutând grădina inexistentă pe hartă. Am întârziat 45 de minute şi n-am mai prins mare lucru din sesiunea de yoga şi mi-a părut tare rău.
Dar pentru că am primit cadou la evenimentul respectiv un kit de yoga (ale cărui întrebuinţări nu-mi erau nici măcar vag familiare) şi l-am mai şi cărat acasă, am zis într-o zi să încerc şi eu nişte exerciţii, tot după o tanti de pe Youtube care are o mulţime de filmuleţe cu diferite mişcări care te fac să te simţi ca o oaie împiedicată dacă n-ai mai făcut asta niciodată. Ca să fiu complet sinceră, eram cu o mână pe kit să-i fac vânt în plin proces de simplificare a vieţii şi locuinţei, dar m-au convins nişte fete dintr-un grup că merită încercat. Kit aveam, smart hub la tv aveam, pantaloni de yoga aveam (îmi cumpăr din Decathlon pentru purtat prin casă – da, Marie Kondo, îmi cumpăr haine special pentru purtat prin casă!), maieu de fitness colorat ca al doamnei de la tv şi flori de plastic în păr nu aveam dar mi-ar fi plăcut. Doar ştiţi cum se spune, pentru fiecare ocazie o ţinută nouă 😀 M-am abţinut de la cumpărături în orice caz pentru că nu ştiam cât va dura minunea şi folosesc tricouri/maieuri simple din bumbac.
Deocamdată fac 10 – maxim 20 de minute de yoga pe zi, cel mai adesea dimineaţa, înainte să plec la serviciu. Nu pot spune că simt cine ştie ce diferenţe, că simt mega energizată sau relaxată, dar faptul că îmi dedic mie 10 minute pe zi e un lucru bun şi sper să reuşesc, în timp, să îmi dedic şi mai mult de atât. Mai presus de exerciţiile fizice, care pot ajuta sau nu (deocamdată fac exerciţii foarte uşoare), contează şi faptul că mă opresc câteva minute din tumultul cotidian şi îmi acord mie acele clipe. Nu ştiu dacă voi aveţi astfel de momente, poate vă beţi cafeaua dimineaţa sau citiţi câteva pagini seara când se culcă copiii, dar vă asigur că merită să le faceţi loc, chiar dacă 10-15 minute vi se par puţine. Pe termen lung vor face minuni!
Iar dacă aveţi deja astfel de momente, m-aş bucura să mi le împărtăşiţi 🙂 Ce anume vă deconectează pe voi timp de câteva minute, dimineaţa sau seara?
Ca investiţie iniţială, dacă vreţi să vă apucaţi de yoga aveţi nevoie de o salteluţă de calitate (nu izopren simplu, salteluţa de yoga e mai moale şi nu alunecaţi pe ea dacă transpiraţi) şi o “cărămidă” de spumă tare (ajută la anumite exerciţii şi la postură) şi cam atât. Le găsiţi în Decathlon sau în magazinele specializate pe articole sportive.
Notă: aveam articolul ăsta în draft de ceva vreme şi nu plănuiam să-l public azi, dar Ana Nicolescu a publicat un interviu cu Veronica Constantinescu, profesor de yoga, care a lansat recent un concept nou de yoga pentru mame şi voiam să aflaţi şi voi de el. Mai multe detalii citiţi pe blogul Mămica Urbană.
Problema cu yoga e faptul ca e o treaba incurcata, ca nu stii exact in ce te bagi.
O incepi ca exercitii de gimnastica, dar, avansand, ajungi si la altceva. De altfel, si in articolul mamicii urbane se vorbeste despre meditatii ghidate (?).
“Chiar și acolo unde yoga se prezintă ca o simplă gimnastică, ea nu are nimic de oferit. Așa cum susțin cei cunoscători, problema de bază a omului contemporan este nemișcarea, atât în spațiul muncii sale, cât și în timpul liber. Iar yoga, în loc să dezvolte mișcarea, o limitează încă și mai mult prin exercițiile ei sedentare.”
Citatul ii apartine lui Leon Brangk, Doctor în Teologie
Eu ştiu sigur că nu am timp de aşa ceva şi nici deschiderea necesară 😀 Gimnastică, da, meditaţii, hmm, nu prea cred.
Of, Laura! Iti doresc din suflet sa renunti repede :))). Exact cum spunea Mara, nu stii in ce te bagi. Te rrrrooog, pana iti trece faza asta, nu o lasa pe Eliza sa te vada. Ea-i copil, nu stie ca nu e bun.
Sincer iti spun, nu vei ramane niciodata doar la faza asta. Arunca kitul, uita si mergi mai departe. Este extrem de periculos pt sufletul si mintea ta. Nu exagerez, stiu despre ce vorbesc.
Ei, hai, ca nu e cazul s-o luam asa dramatic pentru niste exercitii de gimnastica si de respiratie. Am zis deja ca nu ma integrez in absolut :))))
Nu pot decat sa ma bucur :))).
Apropo’, mi-am luat “Jocul bucuriei”. Citisem printre randuri, pe undeva, ca ar fi aceeasi carte cu ‘Taina multumirii’, dar parca la libris.ro am vazut ca-s trei carti in serie: jocul , taina si inca una. Ultimele doua erau de trei ori mai scumpe decat prima.
Stii ceva? Tu ai ” Taina…”? Nu o vinzi? :d
N-am niciuna dintre ele, si eu le vreau. Sunt mai multe in serie, da. Sa-mi spui cum ti se pare.
“Jocul bucuriei” este ffffoarteee frumoasa. As fi citit-o pe toata aseara. O citesc cu voce, pt Ioan si Ana, de aceea a trebuit sa ma opresc la capitolul 7. Pe Ioan l-a prins foarte repede. Si Ana asculta cu mare placere. Siiii, am inceput sa jucam di noi jocul bucuriei, printre prosoape si lenjerii de pat, perne pline de voma :d. De marti, ne chinuie un virus, se muta de la unu’ la altu’, ieri i-a vizitat pe Ioan si Maria. Vomitau in tandem- Maria la mine in brate, Ioan la baie… Aseara, dupa cap 6 din carte, Ioan a mai tras o repriza (a 7-a, in 5 ore :d). Am inceput jocul cu ” hai sa ne bucuram pt c-ai ajuns la baie” :))). Cred ca treci mai usor dc reusesti in timp sa cauti un strop de bucurie in orice lucru care ti se intampla. E o lectie buna pt copii, si nu numai.
Eu am luat-o cu 14 ron de la libris. Celelalte doua erau vreo 90 ron, dar aveau timp de asteptare 15 zile. Sper sa le mai gasesc peste doua saptamani.
Cum erau 90 de lei celelalte doua? Asa scumpe? Imi pare rau pentru voi ca boliti, vai de virusurile cu vomitat mi-e cel mai groaza, mi se face si mie rau.
Vad ca acum au alte preturi :))). Una e 48 si una 30. Taina nu mai e pe stoc si nici cu posibilitatea de a o primi in 15 zile. Asa se intampl mereu cand faci tu o recomandare :))), te mananc , daca nu o mai gasesc pe nicaieri 🙂
:))) Ia mai ţine-ţi tu banii în portofel 😀 Şi uită-te la film, că e gratis.
Sa te ajut eu, Violeta :)))
De pe acest site le poti comanda cu 12 lei pe fiecare in parte:
http://www.evanghelismos.ro/carte/1961/pollyanna_domnisoara_nepsis
http://www.evanghelismos.ro/carte/1585/pollyanna_taina_multumirii
Ah, am dat send si-am uitat sa-ti spun …
Nu platesti taxe postale pe evanghelismos pentru comenzi mai mari de 15 ron, deci ambele carti vor costa 24 de lei.
Eu de când ma știu asociez yoga cu Eliade, India și o anumita stare de profunzime pe care am găsit-o doar în terapiile profunde. Nu am întâlnit încă vreun instructor de yoga care să-mi inspire ceva, orice, asa ca, practic mie yoga nu ca nu-mi spune nimic dar chiar cred ca practicata ca și “filosofie de viata” este de fapt o amăgire și o îndepărtare de problema, un fel de băgat gunoiul sub preș. Ca sport însă mi se pare…onest.
Însă nu yogareala m-a făcut sa comentez ci ideea de timp pentru tine, oricât de puțin. Eu cred ca cel mai mult în mămicie am suferit în primele luni ale primului copil când nu am știut să-mi gestionez timpul în asa fel încât sa păstrez NUMAI pentru mine măcar 15 minute. Acum mi le iau. Îmi iau seara, după ce se culca ei și dimineața. Din fericire sunt foarte matinala, am zile în care am chiar și 2 ore de libertate dimineața și oricâtă treabă as avea, le păstrez pentru mine, pentru cafeaua în gradina, pentru îngrijit plantele, pentru citit sau pur și simplu pentru stat. Este timpul meu și ma face sa ma simt importanta iar asta ajuta în a-i vedea și pe ceilalți importanți.
Te invidiez că eşti matinală, eu pur şi simplu nu am reuşit să-mi modelez acest comportament. Pierd o groază de timp dimineaţa 🙁
Eu tricotez sau citesc, acum daca ma gandesc…imi iau o multime de pauze doar pentru mine:)), am o mare nevoie de singuratate ca sa functionez. Tot un fel de yoga este mersul pe jos in liniste, dar nu prea_mi fac timp pentru asta…
Bravo tie ca te-ai apucat de exercitii de yoga.
Cat despre timp pentru mine..acum ca stau si ma gandesc,da,am dimineata la cafea aproape zilnic. Uneori 15minute,alteori (daca sunt in stare sa ma trezesc pe la 7) chiar o ora..
Uneori am si seara/noaptea (din nou,daca sunt in stare sa nu adorm deodata cu copilul). In ultima vreme am avut. Atunci citesc. Si daca ma gandesc ca de cand suntem in doi am citit vreo 11 carti..ah,well,cred ca e satisfacator☺
Vreau sa imi recuperez si timpul pt sport..o data pe saptamana.. Am reusit pret de o luna,dar apoi s-au schimbat prioritatile si a tb sa renunt.. sper sa revin la asta.. Pt mine e important si ma simt misto dupa ora aia de sport.
Mai mult nu am… DAR e ok asa… ☺
eu am inceput exercitiile de yoga pentru durere de spate. Sunt gen streching si relaxare, impins, extrensii, muschi si articulatii folosite. Ma simt mult mai bine!! ( si stau prea mult la birou….). Nu vad vreo super evolutie ( si nu le fac des) dar exercitiile ma ajuta temporar la durerile musculare.
E minunat cand aloc si 15 min pt mine 🙂
Eu pentru durerile de spate am încercat Pilates. Tot după tv. În teorie două chestii diferite, practic erau cam aceleaşi exerciţii 😀 N-am reuşit să le fac prea multă vreme, cred că o să fac eforturi să mă duc la kinetoterapie, mai degrabă.
Nu am nici tv si nici cand sa ma duc la kinetoterapie, dar mi-ai adus aminte sa mai caut fisele de cand fusei acum ceva ani.
In rest, tot ce facui din exercitii, le gasii pe youtube. i 15-30min pt youtube gasesc …