Trece timpul cu o viteză atât de ameţitoare că eu nu mai reuşesc să-i înregistrez curgerea. Oare când au trecut 8 ani de când am născut pentru prima oară? Oare când au trecut 8 ani de când am devenit prima oară mamă? Aniversările ei coincid cu conştientizarea faptului că eu îmbătrânesc şi ea întinereşte. Mereu fac calcule, care în ultima vreme se rezumă la asta: când eu o să am 61 de ani, cât avea tata când a murit, oare câţi ani o să aibă ea? O să fie suficient de matură şi pe picioarele ei ca să se descurce fără mine?
Pe măsură ce trec anii, conştientizez desprinderea ei de mine. Se apropie de pre-pubertate, o perioadă dificilă în viaţa oricărui copil. Eu mă pregătesc şi nu prea pentru asta. Parcă refuz să accept. Mă confrunt cu provocări noi cărora nu ştiu cum să le fac faţă şi tare mă tem că le gestionez greşit. Poate îmi caut reperele în locurile greşite.
Toată lumea pare aşa perfectă în jurul meu, dar realitatea este că nimeni nu vrea să vorbească de momentele dificile din relaţia cu copiii lor. Pe de o parte pentru că nu vor să admită că au şi greutăţi, pe de alta pentru că vor, pe bună dreptate, să protejeze intimitatea copiilor lor. Dar rămânem, astfel, fără repere de parenting real după o anumită vârstă.
E plin netul de bloguri de mame de copii mici care povestesc ce fac aceştia. Dar pe mine nu mă mai interesează tantrumurile, problemele cu mâncarea, cu somnul, cu antrenamentul la oliţă. Vreau să ştiu despre trântitul uşii în nas părinţilor, despre vârsta potrivită pentru a începe să se epileze, despre vârsta potrivită pentru a începe să poarte bustiere/sutiene.
Despre vârsta la care a apărut menstruaţia şi cum au gestionat apariţia ei, despre prima îndrăgosteală şi prima decepţie, despre problemele de bullying de la şcoală, despre loţiunile anti-acneice şi probleme cu transpiraţia, despre fardurile ascunse în ghiozdan şi folosite în toaleta de la şcoală, despre problemele cu greutatea şi curele de slăbire, despre gusturile (considerate de noi) îndoielnice în materie de muzică, haine şi reviste şi despre multe, multe altele.
http://www.andie.ro
Dar nimeni nu vorbeşte despre ele, nici măcar eu, aşa că orbecăim cu toţii prin această etapă numită (pre)adolescenţă şi sperăm că o să fie bine. Citim cărţi, în care e multă teorie, şi ne credem învăţaţi sau pregătiţi dar când ne confruntăm cu toate problemele, descoperim că nu mai suntem aşa de pregătiţi, ba chiar suntem speriaţi şi, pe alocuri, chiar panicaţi.
Apelăm prea des la metoda fight/freeze/flight (luptă/îngheaţă/fugi) şi lăsăm copiilor o impresie total greşită. Răsuflăm uşuraţi dacă ni se pare că am reuşit să mai evităm încă o catastrofă, cel puţin la suprafaţă.
Greşim mult ca părinţi, învăţăm din greşeli şi încercăm să nu mai facem altele. Fiecare zi, fiecare an vine cu o nouă provocare căreia ne străduim să-i facem faţă. Eu am 8 ani de greşeli, 8 ani de învăţături, 8 ani de provocări. 8 ani de descoperiri, de fericiri mărunte şi mari, de realizări deosebite.
La mulţi ani, Eliza mea, îţi mulţumesc că ai fost mereu alături de mine, umăr la umăr, la bine şi la greu!
La multi ani ei, la multi ani voua!!!
Multumim si noi Elizei pt ca este, si tie pentru ca esti!
Ca de n-ati fi, nu am povesti!
Cu drag, eu & CO 🙂
Mulţumim, Violeta!
La multi ani, draga mea! Sa-ti creasca mare puiul! La multi ani pentru amandoua aniversarile: a ei ca si copil, a ta ca mama!
Stiu ca esti o mama model, dar nu te ingrijora cand nu e cazul. Ti-o spun cu toata dragostea.
La noi varsta de 8 ani nu a fost o varsta pentru trantit usi in nas, nici pentru prima epilare, nici pentru bustiere, sanuleti, transpiratie, menstruatie, indragostire, secrete tinute, rujuri, farduri, creme, cosuri, par vopsit etc. Serios, nimic din toate acestea.
Acum, intre 11 si 12 ani, abia traversam o parte dintre ele. Doar o parte. Si sa stii ca nu sunt nici pe departe atat de negre cum par.
Dar pana atunci mai creste si ea, mai cresti si tu alaturi de ea, vei vedea, unele lucruri vin extrem de firesc.
pana atunci bucura-te de ziua de azi si de toate celelalte ce vor urma!
Petrecere frumoasa!
Ştiu că nu e cazul de toate astea încă, dar mă pregătesc pentru viitor 🙂 Eu sunt genul mai prăpăstios şi îmi place să fiu pregătita dinainte.
imi esti atat de draga, prapastioaso! 🙂 🙂 🙂
La multi ani, Eliza!!!
La mulți și frumoși ani, frumoasă fată!
Mulţumim, Ioana!
La multi ani! Sa fie sanatoasa si sa creasca frumos! Vor fi si bloguri despre copii mai mari/mamici pe masura ce cresc copii, dar…daca atunci cand sunt mici mamicile le sorb fiecare zambet, pe masura ce cresc nu mai graviteaza asa in jurul lor si apoi la noi in societate se vorbeste doar de conectarea cu copilul, despre urletele din fiecare familie, momentele in care-ti vine sa te impusti nimeni nu vobeste, ca sa nu fie judecat:). Intelepciune si echilibru!
Daaaa, aşa e. Nu povestim de momentele grele pentru că imediat te pune lumea la stâlpul infamiei că nu eşti un părinte suficient de bun şi de educat şi de conectat şi aşa mai departe!
Bai, sa stii ca si eu am aceleasi temeri si orbecaieli ca si tine… si numai mama perfecta nu-s…
La multi ani, Eliza! Ai o mama minunata! La multi ani, voua, Laura!
Mulţumim, Alice! O să orbecăim împreună, pare-mi-se 🙂
La multi ani, Eliza! si La multi ani, voua!
Mulţumim, Simona!
La multi ani Elizei si multa putere si rabdare tie, draga Laura!
Ma regasesc in calculul varstei desi imi tot spun sa numai fac asta, mai ales ca la mine e vb si de al doilea copil, nascut la 40 de ani :).
Eu cred ca inca sunt copii si Eliza si Dante si mai avem timp sa ne pregatim, sa ii pregatim pentru etapa urmatoare.
Cat despre bloguri si povestit, o putem face si noi, mai ales ca acum putem discuta cu ei, putem scrie anumite lucruri chiar cu acordul lor. Dupa atata vreme de blogging nu prea imi mai pasa mie de judecata altora.
Fix peste o luna aniversam si noi.
Aşa este, să ştii că Eliza uneori îmi spune: nu scrie despre asta sau scrie despre asta. Însă nu ştiu dacă e conştientă de impactul pe viitor al lucrurilor pe care le sciu.
La multi si sanatosi ani!!!
Mulţumim!
La multi ani, Eliza! Sa ai o viata minunata! Felicitari, Laura si succes pe mai departe!
Mulţumim, Alina!
La Multi Ani, Eliza!
Asa este: experiente din perioada pre-pubertate sunt destul de rar impartasite de catre parinti. Facem bine / nu facem bine, care este cea mai buna modalitate pt a preveni / rezolva conflictele, cum sa incurajam independenta fara sa punem in pericol siguranta… toate astea sunt dileme care ne framanta pe toti cei care avem copii de varsta respectiva. Chiar daca nu sunt retete universal valabile (mai ales acum in prag de adolescenta, cand personalitatea copilului se manifesta din plin), cred ca ar ajuta sa ne povestim unii altora experientele prin care trecem.
Da, eu sunt convinsă că ne-ar ajuta mult, chiar dacă nu sunt doi copii sau doi părinţi la fel!
La multi ani Elizei!
Cu rabdare veti trece cu bine peste toate etapele. Dar si mie mi-ar placea sa citesc pe blogurile de parenting despre provocarile intalnite in preadolescenta si de ce nu si in adolescenta.
Poate “veteranele” blogurilor de parenting, cu copii mai mari acum, ne vor impartasi macar o parte din experientele lor.
Şi eu sper să mai citesc despre asta, dar nu prea scrie lumea. E dificil acum când toţi copiii au acces la internet, nu cred că i-ar conveni cuiva să citească prietenii sau colegii despre el/ea pe blogul mamei.
La multi ani, Eliza! La multi ani, si tie mami! Orice va fi, voi doua sa fiti mereu prietene!!!!
Încercăm, dar ca la orice prietenie, e nevoie de multă muncă!
La multi ani si pe aceasta cale! Si sa scrii asa si la 80 de ani! 🙂
In alta ordine de idei, te rog sa pui si o poza cu fatza, acum, la opt ani de cand ai devenit prima oara mama :-))))
Nuuu, nu-mi place faţa mea. Când am făcut şedinţa asta foto era pentru ceva anume, nu pentru moaca mea şi sunt total nemachiată, arăt ca o fantomă :)))
La multi ani,Eliza!!! Sa cresti mare,sanatoasa!!
Laura si fetita mea a implinit 8 ani vara aceasta si sa stii ca si noi me confruntam cu multe “probleme”. Dar sper ca impreuna cu ele vom reusit si noi sa trecem prin aceasta perioada. . Am avut o discutie de curand cu o persoana tare draga mie si imi povestea despre studiile care atesta faptul ca in adolescenta scade serotonina si dopamina si din acest motiv adolescentii au starile pe care le au,sunt “tristi,plictisiti,nefericiti si neintelesi “. Asa ca sa mancam impreuna ciocolata sa putem vedea lucrurile mai roz 😜.
Sa va bucurati impreuna de ziua ei!!!
Deci să fac stocuri de ciocolată! :)))
La multi ani, Elizei! Sa fie sanatoasa si norocoasa!
Mulţumim, Crina!
La mulți ani micuței tale domnișoare, spor și inspirație în toate demersurile ei!
Cred că motivul pentru care părinții bloggeri postează din ce în ce mai puțin pe măsură ce copiii lor cresc este taman acela de a proteja cumva intimitatea și trăirile deja complexe ale propriilor copii. Nu se mai simt îndreptățiți să o facă, chiar dacă unora le-ar “pica bine” să consulte și alte păreri, să afle și alte soluții. Nu ne rămâne decât să ne încredem în propria intuiție, să comunicăm cât putem de bine și să învățăm, mereu, sperând că vom putea transmite mai departe concepții sănătoase și valori autentice. Pentru fiecare dintre întrebările tale, mă voi gândi sincer cum mi-ar fi plăcut să mi se răspundă mie la vremea respectivă. Eu, una, regret că mi-am ras gambele la 11 ani, având doar un puf gălbui pe ele atunci. Nora știe deja povestea, it went down the drain from then on, la propriu și la figurat! Heads up, girls! O să îți dai tu seama din mers, dar încearcă măcar să have fun whilst doing it! Anii ăștia nu se mai întorc, după cum transpare și din randurile tale!😘
Da, sper să ne ajute intuiţia, eu, cel puţin, încerc să o ascult cât mai mult, că mi se pare că nu mi se potrivesc neapărat toate tehnicile astea noi de parenting.
La multi ani,Eliza !
Crede-ma ca asa cum au trecut 8 ani,cu bune si cu rele,vor trece si ceilalti,tot cu bune si cu rele.:)
Eu am 2 baieti de 20 si 14 ani jumate,dar nici acum sau poate niciodata n-o sa ma opresc sa-mi fac griji pentru ei,sa ma intreb cum le merge,daca nu au problem…
Cel mai important e sa comunicam cu ei sa stie ca le suntem alaturi.
Cel de 20 de ani mai comunică în vreun fel cu tine? Am un văr de 20 de ani care nu comunică deloc cu părinţii. Noroc că ştim că nu face prostii, dar mama lui e exasperată de muţenia lui!
La multi ani frumosi si fericiti Eliza!
La multi ani blogului ,,Idei pentru mamici si copii”!
Sa ne incantati ca si pana acum! Aniversare frumoasa!
Mulţumim, vom încerca!
La multi ani frumosi!
Mulţumim, Ana!
La multi ani Elizei! Sa fie sanatoasa in primul rand si sa i se implineasca visurile!
Anul trecut a avut o melodie draguta 🙂 dedicata special ei (sau poate acum doi ani?)
Uite … eu nu sunt mama si nu stiu sa dau sfaturi concrete.
Dar as vrea sa spun un lucru de care sunt convinsa: cred ca fiecare mama are un instinct aparte pentru copilul ei (care e unic!). Nu spun ca nu sunt utile cartile si cursurile de parenting (desi iti marturisesc ca pe mine ma cam irita aceasta moda si parintii atotcunoscatori din online care sunt putin agresivi cand dau lectii celorlalti).
Dar cred o mama are sadite in sufletul ei toate cele de care are nevoie. Trebuie numai sa fie atenta la copilul ei (in sensul ca sa-l observe mereu), sa-l respecte, sa-l priveasca in ochi cand ii vorbeste, sa nu-l compare cu altii, sa nu-l vorbeasca de rau altora si sa-i dea incredere sa vina la ea ORICE s-ar intampla, sa nu-i fie teama copilului ca va fi certat peste masura sau repezit (fie ca a luat un 3 la matematica, fie ca si-a pierdut cerceii de aur cumparati ieri, fie … alte lucruri si mai serioase de atat).
Mama mea a avut o viata grea, cu multa tristete, prin urmare mie mi-au cam lipsit cele scrise de mai sus, dar acum stiu ca mai mult nu se putea si ca ei i-a fost foarte greu.
Ai incredere in tine ca mama, iar atunci cand te vei simti depasita de vreo situatie pune-ti nadejdea in Dumnezeu, rugaciunea mamei pentru copilul ei e puternica pentru ca e facuta cu tot sufletul.
Pana la urma tot ti-am dat sfaturi 🙂 … dar le poti ignora pentru ca eu n-am copii, e numai ceea ce simt eu c-ar fi fost daca as fi avut copii.
Da, am avut melodia, încă mai avem 🙂 Şi îţi mulţumesc pentru sfaturi, sunt foarte utile!
La multi multi ani si frumosi alaturi de mama!
Mulţumim, aşa să fie!
La multi ani, Eliza. La multi ani voua ☺
(Iertata-mi fie intarzierea…)
Nu e nicio întârziere, urările sunt mereu binevenite!
La multi ani cu sanatate!Am si eu o pitica care va implini 8 ani pe 20 noiembrie,dar nu-mi fac atatea probleme,daca ne-am descurcat pana acum sunt sigura ca totul va fi bine si de acum inainte.
La mulți-mulți ani fericiți și sănătoși Elizei!
În privința întrebărilor … sunt cam în același punct, singura diferență, care nu este prea mare, este că domnișoara mea tocmai a împlinit 9 ani, deci cu atât mai stringente rezolvările nelămuririlor menționate de tine :))