Babywearing de iarnă

Articol excesiv de lung, dar merită citit, pe bune! Sau măcar uitaţi-vă la pozele naşpa cu mine 😀

Înainte de a-l avea pe bebe2, am primit cadou două wrapuri şi eram decisă să folosesc wrapul ca principal mod de purtare. M-am uitat la filmuleţe cu metode de înfăşurare, am exersat şi m-am considerat pregătită să le folosesc.

Doar că a venit bebe şi mi-am dat seama că mi-e foarte greu cu wrapurile – toate straturile alea de împăturit şi înfăşurat, chinul de a-l băga pe copil în ele – pur şi simplu nu funcţiona pentru mine şi nici pentru bebe, pentru că nu-i plăcea deloc acolo.

Mie, în general, nu-mi plac chestiile complicate, alea la care ai nevoie de tutorial video ca să pricepi ce faci cu ele, aşa că până la urmă am renunţat la ideea wrapului. Plus că, fiind iarnă, nu mergea deloc. Pe sub haină nu mergea, fiind atâtea straturi de material, pe deasupra nici atât, ar fi fost crimă şi pedeapsă să stau îmbrăcată, cu bebe îmbrăcat, să înfăşor alea până ne iau transpiraţiile pe toţi.

Auzind de problemele mele cu wrapul, Raluca de la KiddyShop mi-a trimis un tricou special de purtare (tricou pentru kangaroo care sau îngrijirea “piele pe piele”). Citisem despre el înainte, stăteam de ceva vreme cu fereastra deschisă pe telefon, întrebându-mă dacă să-l comand sau nu, dar tot aşa, îmi era teamă că e complicat de folosit.

Până la urmă s-a dovedit că nu e deloc complicat de folosit (nu pentru mine, cel puţin) şi chiar l-am folosit, atât în casă, cât şi afară, atunci când nu mă duceam undeva unde bebe ar fi trebuit scos de acolo.

În restul timpului am folosit şi folosesc o manduca împrumutată de la o prietenă (mulţumesc, I!), un sistem de purtare care a purtat mai mulţi copii până la al meu, cu urme frumoase de uzură, care mă duc mereu cu gândul la toţi copiii pe care i-a îmbrăţişat.

Manduca mi se pare, din tot ce am încercat, cel mai fain sistem, uşor de pus, uşor de scos, iar bebe e absolut încântat să stea acolo. Am folosit-o nu doar la transportul efectiv al copilului dintr-un loc într-altul dar şi ca să-l liniştesc, atunci când plângea şi nu mă mai ţineau braţele să-l car prin casă. Mă gândesc cu groază la momentul apropiat în care va trebui s-o returnez, recunosc 😀

Singura “problemă” cu sistemele de purtare iarna e că nu reuşeşti să închei haina peste ele şi atunci trebuie să îmbraci bine de tot copilul, să te îmbraci tu, să pui sistemul, copilul îmbrăcat şi apoi să ieşi pe uşă, moment în care sunt şanse să fiţi deja transpiraţi cu toţii.

În plus, eu nu voiam să-l scot în combinezonul lui pentru că nu-i venea foarte bine şi nu puteam să controlez cum stau picioarele şi mâinile, ca să mă asigur că stă confortabil şi nu ca într-o cămaşă de forţă. Aşa că haina de babywearing cu partea din faţă detaşabilă a fost pentru mine o minunăţie, pot spune că m-a salvat de la multe bătăi de cap.

Pun manduca pe mine, îl bag repede pe bebe doar cu căciula din lână merinos pe cap, închid cataramele şi mă îmbrac cu haina. Şi gata, am şi ieşit pe uşă (nu desculţă, evident!). Nu vă spun de câte ori am ieşit cu bebe dosit în haină şi nu şi-a dat lumea seama că am un bebe acolo! Era chiar amuzant când îşi iţea bebe capul atunci când descheiam cele două fermoare din laterale (cele care ţin partea detaşabilă prinsă de haină).

Văzând pe mine însămi avantajele de a avea o haină de babywearing, m-am tot întrebat de ce nu văd mai multe mămici purtând aşa ceva. În jurul meu pe stradă erau mămici cu sisteme de purtare foarte faine, dar cu haina descheiată, dârdâind de frig la -10 grade, sau cu bebe pe deasupra, îndesat în combinezon, cu fular îngheţat peste faţă, cu căciulă, glugă şi mănuşi.

Iniţial am crezut că e vorba de investiţia financiară (deşi la cât cheltuim oricum atunci când vine bebe, de ce să nu dăm banii pe ceva care ne este util pe termen lung, sau de ce să nu strângem bani în loc de cadouri mai mult sau mai puţin inutile de la prieteni şi rude ca să ne cumpărăm ce considerăm noi util?), dar, stând de vorbă cu mai multe mame (şi fiind şi eu, în sfârşit, motiv de invidie pentru cineva 😀 că deh, pantofi de firmă nu mi-am luat niciodată ), am descoperit că, de fapt, celelalte mame nu ştiau că există aşa ceva.

Unele aveau sistemele de purtare împrumutate, cumpărate second sau primite cadou şi nu se uitaseră niciodată pe un site specializat să vadă că există diverse protecţii, insert-uri sau haine speciale pentru babywearing.

Haina pe care o am permite purtarea bebeluşului atât în faţă, cât şi în spate – insertul se scoate şi se pune în spate, unde există, de asemenea fermoar. În plus, eu am purtat-o şi ca haină obişnuită pentru că nu am reuşit anul acesta să înlocuiesc, aşa cum îmi doream, geaca de iarnă pe care o am de nouă ani şi ar fi cazul să iasă la pensie (n-am găsit ceva care să mă facă şi să par slabă şi să fie suficient de călduroasă 😀 ). Îmi place mult culoarea (eu ador nuanţa asta de mov) şi arăt chic (şi slabă!) în ea atunci când o port fără bebe înăuntru.

În poza asta nu arăt slabă deloc, dar îl aveam pe bebe înăuntru, ieşiserăm afară la zăpadă cu Eliza în zilele alea când erau închise şcolile.

După acest mic moment în care m-am lăudat singură cam mult, am o întrebare pentru voi: ştiaţi că există haine de babywearing? Întreb pentru cine a născut în ultimii doi-trei ani aşa, că atunci când am născut-o eu pe Eliza, la noi sigur nu existau încă.