Mic istoric al stilului meu personal

Acum 15 ani mă îmbrăcam urât. Ştiu asta pentru că am dat recent peste nişte poze uitate pe un CD şi am intrat în panică uitându-mă la ele. Slavă Domnului că pe vremea aia nu exista Facebook. Purtam mult prea mult portocaliu, care nu mi se pare că mă avantajează deloc, pantaloni evazaţi sau drepţi dintr-un sintetic dubios, blugi cu inserţii colorate, raiaţi şi taioare roz, cămăşuţe “office” cu dunguliţe sau carouri, sarafane şi neapărat seturi de gablonţuri cumpărate de la doamna care venea la birou cu “bijuuri” şi ne aştepta cu banii la salariu (culmea e că gablonţurile cumpărate atunci mai sunt şi acum, în stare impecabilă, în cutia mea de bijuterii, iar unele pe care le-am luat anul trecut sunt înnegrite şi mătuite).

Nu aveam de unde să mă inspir să mă îmbrac mai bine. Nu existau bloggeri de modă (şi ca să fiu sinceră nici acum nu mă inspiră bloggerii de modă pentru că postează doar ţinute extravagante – cu puţine excepţii) iar revistele glossy prezentau haine care costau cât salariul meu pe o lună.

Mă îmbrăcam şi eu cum mă tăia capul, cu haine cumpărate din complexurile cu standuri şi preţuiam cantitatea mai mult decât calitatea, pentru că oricum mă plictiseam repede de haine. În 15 ani am dat saci întregi de haine în stare bună, pentru că schimbam stilurile şi ţinutele de la an la an. Nu mai am în şifonier nicio haină din vremea aia, absolut nicio piesă n-a meritat păstrată, vă daţi seama cam ce risipă de bani au fost hainele alea şi câte poze de shift+delete am? 😀

În ultimii ani, am încercat în mod constant să-mi dezvolt un stil, lucru foarte dificil pentru că nu ştiam exact ce mi se potriveşte. Vedeam câte o persoană fain îmbrăcată şi încercam s-o imit, doar că eu nu arătam la fel de relaxată în hainele respective.

Cel mai relaxată mă simţeam în blugi şi tricou doar că nu puteam merge în blugi şi tricou la evenimente şi nici tot timpul la birou – am reuşit performanţa de a avea 10 tricouri de la Kenvelo fix la fel, doar că de culori diferite şi trei perechi de blugi fix la fel, doar că de culori diferite.

Într-o dimineaţă Eliza mi-a spus: auzi, dar tu în fiecare zi te îmbraci la fel? I-am răspuns în glumă că hainele par la fel, dar au culori diferite, însă recunosc că m-a înţepat niţel remarca.

Asta se întâmpla acum vreo trei ani şi pot spune că am început să mă îmbrac mai variat şi să-mi schiţez un stil abia atunci când am avut sesiunea de shopping la mine în şifonier cu Gabi Urdă acum doi ani, experienţă despre care am povestit aici.

Încă de atunci mi-am dorit foarte mult să merg cu Gabi la o sesiune de shopping adevărat, în magazine, ca să-mi dea nişte sfaturi despre cum să-mi compun nişte ţinute care să meargă la cât mai multe tipuri de evenimente, precum şi la birou în zilele cu traininguri şi vizite oficiale.

După experienţa de shopping în şifonier, aveam o idee cam cu ce să merg la sigur, aşa că la ultimele evenimente m-am dus cu singura ţinută care se mai potrivea corpului meu de acum (post-partum) – pantaloni pană, o bluză mai largă cu o fundă la gât şi un sacou care nu s-a încheiat niciodată (singurul meu sacou care merge şi sport şi elegant). Pentru întâlnirile mai casual, am ales nişte blugi tip colanţi şi în sus câte un maieu şi un pulover descheiat mai amplu – ceva care să mascheze ce e de mascat 😀

Iată că au trebuit să treacă doi ani până am reuşit s-o fac şi pe asta (se pare că mie la toate îmi ia doi ani să mă hotărăsc, pentru că şi la operaţia la ochi tot doi ani a durat :D, o fi ceva cu cifra asta) şi am fost zilele trecute cu Gabi în Centrul Comercial Auchan Titan unde am vizitat câteva magazine unde Gabi credea că voi găsi haine care să mi se potrivească.

Cu ajutorul lui Gabi am cumpărat câteva piese care să formeze o garderobă capsulă dedicată evenimentelor de blogging şi zilelor importante la birou. Despre conceptul de garderobă capsulă am auzit recent – înseamnă să ai haine fix atâtea câte îţi trebuie şi care să fie foarte adaptabile, să se potrivească în mai multe împrejurări.

În pozele de mai sus o să vedeţi două ţinute cu aceeaşi bluză albă (cu sacou crem şi colier geometric şi cu sacou negru şi colier roz prăfuit) şi cu acelaşi sacou crem (cu bluza albă şi pantaloni negri şi cu o rochie neagră). La final, când am tras linie, mi-am dat seama că mi-am luat haine destul de monocrome (trei bluze albe, o pereche de pantaloni negri, un sacou negru, unul crem, o rochiţă neagră şi o pereche de pantofi cu alb şi crem).

O să înveselesc ţinutele cu nişte accesorii colorate pentru că, deşi nu-mi place să port culori tari, îmi place să adaug câte o pată de culoare ţinutelor, în special prin accesorii – o broşă roşie pe sacoul negru, o broşă albastră pe cel crem (chiar am câştigat recent la o tombolă o broşă din porţelan în formă de fotoliu 😀 ), un colier colorat peste bluza albă (cum e cel geometric, pe care nu l-am luat pentru că nu se încadra în buget, momentan), o curea galbenă la pantalonii negri.

Şedinţa de consiliere vestimentară a fost cadoul meu de Paşte şi a fost o experienţă care mi-a dat o stare de bine nemaipomenită, ceva de care aveam foarte mare nevoie. N-am pierdut timpul probând ţinute care nu mă avantajau (am terminat în vreo două ore toate cumpărăturile, în condiţiile în care am pierdut mult vremea pălăvrăgind), nu m-am chinuit să intru în tot felul de haine doar ca să văd dacă îmi vin sau nu şi n-am mai încercat să imit pe nimeni, ci am mers la sigur cu ajutorul unui om care este un profesionist în ceea ce face şi mi-am găsit în sfârşit, zic eu, stilul meu.

A beneficia de consiliere vestimentară nu este o fiţă pentru cei cu bani. Chiar dacă suma investită iniţial pare mare (şi pun pariu că ştiu ce gândiţi: “păi de banii ăia îmi iau eu nişte haine”), pe termen lung este una dintre cele mai bune investiţii pentru că vă veţi schimba nu doar stilul de cumpărat, ci şi felul în care priviţi hainele. Eu de când am cunoscut-o pe Gabi cumpăr mult mai puţine haine şi mereu pornesc de la ideea: “dar oare nu pot folosi ceva ce am deja în şifonier?”

Dacă aţi ajuns până aici cu cititul, aş fi curioasă să ştiu dacă pe voi vă tentează ideea de garderobă capsulă, dacă aţi încercat vreodată şi dacă aţi fost vreodată curioase să vă analizaţi stilul vestimentar de atunci (unde “atunci” e când aţi terminat facultatea, să zicem) şi acum (unde “acum” e la câţiva ani buni de atunci). De asemenea, sunt curioasă ce stil de cumpărat aveţi (impulsiv, compulsiv, domol, cumpăraţi online/offline, haine exclusiv noi sau din târguri, la preţ întreg sau reduceri etc) şi dacă vă place ideea de a vă întâlni cu un consilier vestimentar.

Am cumpărat hainele din magazinele: Etic (două sacouri, o bluză albă, o pereche de pantaloni negri), Tina R (două bluze albe şi o rochiţă neagră), CCC (pantofii şi o poşetă micuţă). Pe Gabi Urdă o găsiţi aici, o şedinţă de consiliere personalizată costă 100 de EUR.

Ca să vă inspir, o să postez curând câteva poze pe pagina de Facebook, cu hashtagurile #GarderobaCapsula, #AntiConsumerism, #GabiUrda, #ShoppingPersonalizat şi #ParentingPR, aşa că vă invit să mă urmăriţi şi acolo (şi o să vă arăt şi la ce pantofi nu m-aş fi uitat deloc în magazin şi cu care am plecat super fericită acasă!)

Toate pozele au fost făcute de Cristina Nichituş Roncea, eu nu am făcut absolut nicio poză cu telefonul. Chiar îmi cerea Ana Nicolescu o poză în seara aia şi i-am zis: n-am făcut niciuna, doar m-am bucurat de experienţă! A fost singura dată când am reuşit şi eu să trăiesc momentul şi atât!