Acum câteva săptămâni am cumpărat din Mega o pungă de quinoa bio, din coşul cu produse care se apropiau de expirare. Ca să fiu sinceră, mi s-a părut înfiorător de scumpă (21 de lei redusă cu 50%, deci 42 preţ întreg), dar m-am gândit că îi mai strecor câte o lingură în mâncare lui bebe. Eu nu-s mare fan super-alimente care tot apar în ultima vreme pentru că impactul asupra mediului lăsat de aceste alimente este foarte mare (din foarte multe puncte de vedere) şi, în plus, am un dinte contra quinoa pentru că am citit că fermierii bolivieni, pentru care quinoa era un aliment ieftin, de bază, nu şi-l mai pot permite acum pentru că e vândută scump în Europa şi America din cauza curentului crescător de obsesii pentru diverse boabe şi alimente exotice. Un articol edificator în acest sens aveţi aici.
În fine, m-am trezit cu quinoa acasă şi n-aveam ce face cu ea, că lui bebe nu i-am mai dat până la urmă, pentru că pe net informaţiile sunt contradictorii cu privire la vârsta la care îi poţi da quinoa, aşa că am renunţat. Şi m-am gândit că nu arunc 21 de lei la coş nici dacă expiră, aşa că trebuie s-o folosesc cumva. Am început cu salata de pui cu quinoa, după reţeta lui Alice, doar că am înlocuit spanacul cu valeriană şi ceapa roşie cu ceapă verde. Ne-a plăcut, deşi Eliza a comentat niţel la quinoa, dar a descoperit sumacul şi i-a plăcut mult.
Pentru că îmi mai rămăsese quinoa fiartă şi piept de pui marinat de la salată (eu marinez mereu în aceleaşi lucruri: praf de usturoi, praf de ghimbir, sos de soia) şi aveam un dovlecel bio (din ăla verde, zucchini, cumpărat tot pentru bebe şi neconsumat) şi o grămadă de morcovi şi nişte praz (cumpărate pentru altceva ce mi-a fost lene să gătesc, că implica prea multă muncă), am improvizat felul ăsta de mâncare la wok: am încins ulei în wok, am călit repede puiul, apoi am adăugat fâşii de morcov făcute cu peelerul (decojitorul) de legume, am amestecat, am adăugat fâşiile de dovlecel (tot cu peelerul) şi inelele de praz (tăiate fin). Am mai ameţit acolo la foc mare un pic, am turnat quinoa şi am pus în farfurii.
Eliza şi-a presărat sumac, eu sos dulce-iute. Am mâncat amândouă cu două guri, mie mi-a plăcut foarte mult, Elizei doar îi era foarte foame. Nu i-a displăcut, dar aş minţi să zic că s-a rugat de mine să mai gătesc quinoa, ba din contră, nu cred că ar deranja-o dacă i-aş face vânt în coş 😀
Mie mi-a placut quinoa dar cred ca mai degraba consistenta. Nu zic ca n-as prefer oricand un pilaf sau un cartof prajit 😀
Nu mi s-a părut că ar avea un gust anume, mai degrabă împrumută din gustul alimentelor din jur. Nu vrei nişte quinoa bio până nu-i fac vânt? 😀
Multumim pentru reteta! Eu i-am dat quinoa cand avea sub un anisor, stiam ca e minunata, o proteina valoroasa.
O să încerc şi eu să pun câte o linguriţă mică în mâncare atunci când nu-i dau carne sau ouă.
Da, asa faceam si eu.
Bai, eu zic ca arata fain tare. Mie-mi place quinoa..e cumva fara gust :)), dar ai mei deloc…iar Miruna iti dai seama ca stramba din nas de la un kilometru :)))