Înainte de a avea copil sau chiar când era Eliza mică, mi-am imaginat că o să ne distrăm nemaipomenit împreună, că o să fiu o mamă “cool”, ca alea văzute prin filme, ca Lorelei Gilmore, de exemplu (deşi când m-am uitat recent la reluări din Fetele Gilmore, mi-am dat seama că Lorelei nu e deloc modelul meu de mamă pentru că e imatură emoţional şi îi dă lui Rory nişte exemple foarte proaste de lipsă de implicare în relaţiile cu oamenii). În orice caz, visam că o să mergem prin magazine să probăm haine, o să ieşim la îngheţată şi o să stăm ca fetele la terasă, o să facem petreceri în pijamale unde o să-şi aibă prietenele invitate şi eu o să le fac unghiile şi o să mâncăm popcorn uitându-ne la filme.
Dăm pe repede înainte la momentul în care Eliza e mare şi eu nu fac nimic din toate astea. Acum vreo două săptămâni am fost într-un mall să-mi cumpăr nişte haine şi am făcut greşeala s-o iau pe Eliza cu mine. A alergat de colo-colo prin magazin, de parcă băuse un red bull, scoţând tot felul de haine dubioase în care voia să mă îmbrace şi repetând “asta da, asta nu, asta e înflorată şi mami nu poartă cu flori, vreau să fii chic mami”. Am crezut că turbez, eram şi-aşa obosită şi mă grăbeam pentru că se închidea magazinul şi ea alerga ca un hamster pe rotiţă prin magazin şi vorbea încontinuu. Am realizat atunci că prefer să probez haine singură 😀
Petreceri în pijamale a făcut mai multe, cu diferiţi copii. De fiecare dată m-am întrebat ce-o fi fost în mintea mea. Nu zic, copiii s-au distrat maxim, dar mie mi-au murit nişte neuroni. Când sunt mai mult de 2 copii la un loc, parcă au “mişcorici” în fund, cum zicea mama când eram mici. Ce activităţi, ce unghii, ce uitat la filme? Nu vor decât să ţopăie întruna şi să ţipe. Ambele interzise la mine în casă din motive de vecini. La asta se adaugă statul târziu, ciondănitul pe locurile de culcare, pe pături şi pe diverse alte chestii, de îmi vine să-i culc separat pe toţi.
Vă închipuiţi, aşadar, că atunci când Eliza m-a bâzâit că vrea să vină D. să doarmă pe la ea, am tărăgănat lucrurile o vreme, dar am cedat şi am zis da, ok, cu un singur copil ne descurcăm. Numai că Eliza a mai invitat-o şi pe S pe deasupra, fără să mă consulte, moment în care am zis pas la toată afacerea. Şi cu bebe mic şi cu trei mândre care să mă chiţăie la cap vinerea seara….. mai bine lipsă. Evident, Eliza s-a culcat plângând, că ea nu ştie cum să le spună prietenelor că nu mai au voie să vină la ea şi i-am zis că e problema ei, ea şi-a creat-o fără să mă consulte, ea s-o descâlcească. După ce a tot încercat s-o dea la întors că, de fapt, ea mi-a zis şi eu n-am ascultat-o (şi i-am zis că eu mereu ascult ce zice ea), a recunoscut că “nu m-am gândit că n-o laşi şi pe S, mami”.
Evident că m-am simţit prost după aia, până la urmă ce era aşa mare filozofie să le las să vină, beam şi eu un ceai de tei şi gata 😀 Dar spusesem deja că nu, aşa că nu mi-am luat cuvântul înapoi, chiar dacă visele mele de mamă cool erau undeva departe, pe mare, naufragiate pe insula lui Robinson Crusoe. Aşa că m-am gândit la o modalitate de a le împăca şi de a-mi salva şi mie nervii şi mi-am adus aminte că am două bilete în plus la Frozen, spectacolul de la Sala Palatului. Am rugat un tătic să ne aducă (pentru că s-a terminat târziu) şi mi-am luat inima în dinţi şi le-am dus. Spectacolul a fost minunat, fetele au fost în extaz şi bucuroase să fie împreună iar reputaţia mea a fost salvată (chiar dacă Eliza tot a găsit ceva de bombănit, pentru că ăsta e stilul ei, de a fi veşnic nemulţumită de ceva). N-am stofă de mamă cool din aia din filme şi cărţi, dar cred că sunt ok. Măcar uneori 😀
Eu cred că ești o mama exact așa cum are nevoie Eliza 🙂
Pai pare ca bifezi cam tot ce e pe lista de mama cool de dinainte de a avea copii 🙂 Acum ca nu se intampla fix cum iti imaginai tu atunci sau cum e in filme, e doar un detaliu minor 🙂
Eu inca nu m-am incumetat sa fac petrecere in pijama, la shopping nu prea mergem, dar la inghetata da iar filme cu popcorn avem o data la doua saptamani, sambata seara. Ele aleg filmul, eu aleg sa stau cu ele pe canapea chiar daca ma mananca degetele sa fac o gramada de alte chestii. Asa am vazut hotel Transylvania de vreo trei ori si m-am prapadit de ras de fiecare data.
Daca esti odihnita, ai si răbdare. Dacă ai răbdare, devii o mama (aproape) cool. Ti-ar mai trebui, însă, fara a te critica, mai mult simt al umorului si o doza de prosteala de copil. Stiu, nu e genul tau! 😄
Nici eu nu sunt chiar cool. Mergem impreuna la cumparaturi si ii place, dar este o cheltuitoare fara margini, mereu ii spun ca ne cheama Calin, nu Onasis:))) Adevarata proba de ”cooloșenie” o sa o dam in adolescenta, dar in mod cert o ne-o pierdem de tot atunci. :))))
:-)))) La fel sunt si eu, si presupun ca toata lumea: undeva la jumatatea drumului intre vis si realitate. E drept ca eu am avut norocul sa pot sta acasa cu fiica-mea, deci vrand-nevrand am avut mult mai multe momente de prosteala impreuna (plus ca, dupa cum bine stii, eu vorbesc cu ea aproape ca si cum ar fi mare, deci clar ca sunt mai “cool” decat alti parinti, din punctul asta de vedere). Dar am marele defect ca nu imi place deloc sa ma joc. Dar deloc. Iar tu faci asta cu Eliza, si nu numai atat (cititi mai mult impreuna, faceti toate lucrurile alea manuale impreuna, gatiti etc. – la urma urmei, ea le ia pe toate ca pe o joaca).
noroc ca era fata matura si cu capul pe umeri in Fetele Gilmore :))
la noi vine dante cu cate doi colegi odata de la scoala direct, desi dimineata poate ii spusesem clar ca nu sunt in the mood de a primi copii. la o vreme am zis ca mi deschid after school acasa, ca tot cam asa era.
dar intr un fel e bine cand vine cu ei, stau impreuna, facc teme, cel mic se incurca printre ei si parca mai respir si eu. nu sunt pretentiosi, sau daca fac mofturi la mancare nu mi bat capul, pot sta si nehraniti cateva ore pana ajung acasa la ei.
sigur, uneori e liniste alteori casa arata ca dupa uragan, dar m am invatat sa ii pun si pe ei la treaba, sa stranga, sa aspire, si asa rezolv o parte din problema.
pe mine si pe fratele meu nu ne au lasat parintii nici sa mergem in vizita nici sa primim copii iar eu m am simtit exclusa din cauza asta. in ziua de azi e o bucurie sa vezi ca vor sa fie impreuna, sa se joace, sa faca tambalau :). au nevoie sa fie in grup, sa socializeze. eu nici nu ma bag pe ei, isi fac temele, se joaca, se fugaresc, fac ce vor. doar in dormitorul nostru sa nu intre ca ma zburlesc :))).
dde ramas peste noapte nu a ramas decat un coleg de vreo doua ori , dante inca n a fost la nimeni si nici nu si a exprimat dorinta :).
sa fii cool in sensul in care iti imaginai poate avea si down side-uri.Story time: cand m-am mutat cu sotul meu au inceput a ne vizita fratii lui cu copii lor. Fiind inca straina, am zis sa ma integrez in familie imprietenindu-ma intai cu astia mici. Asa ca da-i cu v-ati ascunselea, alergat, tzopaieli, etc (eu is si mai tanara de varsta si am si imaginatie, plus ca nu am copiii mei = mai aveam resurse de energie). De functionat a functionat, copiii ma placeau, erau mega incantati ca au partener de joaca, dar de la o vreme am observat ca mereu cand primeam vizite ajungeam sa fiu un soi de babysitter in sensul in care parintii copiilor, sotul, etc stateau la cafele, tigari, povesti in timp ce copiii erau expediati pe capul meu “hai jucati-va cu [insert numele meu]”, asta fie ca aveam eu chef de joaca cu ei fie ca nu. Ca sa nu mai zic ca apartamentul arata ca dupa razboi cand plecau.
Eu sunt mama aia cool dar mi-as dori sa fiu mai responsabila. Cum o dai, nu e bine:) Dar am ajuns la concluzia ca cel mai important e sa fiu autentica. Si atunci copilul o sa-și ia ce are nevoie din relația noastră . Și mai ales o sa învețe ca e Ok sa-ți aperi granițele și sa fii așa cum ești tu, natural chiar dacă nu toată lumea agreează naturalețea asta. Ma rog, asta e teoria, nu funcționează întotdeauna , mai revin chestii din copilărie când trebuia sa ma adaptez și sa plac la toată lumea si atunci ma simt vinovata, dar per ansamblu merge.
Subscriu!
Buna Laura!
Si eu am renuntat sa mai merg la cumparaturi cu copiii. Am invatat sa-i masor tricourile,pantalonii si ma duc cu o ruleta la mine cand vreau sa iau haine pentru copii. Nu au rabdare deloooc, la fel de mult topaie.
Din cate imi dau seama esti destul de mama cool- o duci la spectacole,mici iesiri din oras….etc.
Si eu am momente cand ma simt depasita,cei doi baieti ai mei plus nepoata de varsta apropiata…
Dar hai sa pornim aceiasi discutie si peste 4-5 ani, ce zici?
Da, reluăm conversaţia cu siguranţă! 🙂
Cu siguranță! Sa fii sanatoasa și bucuroasa!! Că p-alelalte le dovedești tu ;).
La multi ani!