Rostogol merge acasă

Rostogol merge acasă e una dintre cărţile care m-a prins de la prima pagină. Rar mi se întâmplă asta, de obicei trebuie să citesc cel puţin 10-20 de pagini ca să-mi dau seama ce hram poartă o carte, dar la aceasta m-am prins imediat că am dat peste o mină de aur. Cartea are ca public ţintă copiii de 0-6 ani (este câştigătoare a secţiunii 0-6 ani din cadrul Trofeului Arthur) dar eu cred că e pentru copii mai mari, pentru că cei mici nu vor prinde toate nuanţele şi e posibil să-şi piardă şi răbdarea la anumite conversaţii între personaje.

Cartea este despre o bătrână ai cărei copii au emigrat şi nu-i mai dau niciun semn de viaţă. Ea locuieşte într-un “sat de bătrâni care veneau greu duminica la biserică, târşâindu-şi picioarele”. Tot ce-şi doreşte acum e să se pensioneze, dar nu poate face asta până nu îndeplineşte o ultimă sarcină de serviciu care îi va aduce semnăturile necesare pentru dosarul de pensie. În îndeplinirea acestei misiuni, primeşte un învăţăcel, doldora de carte, dar cu zero experienţă (ceea ce mi-a adus aminte de inginerii tineri de care povestea tata, care veneau experţi la teorie din facultate, dar nu ştiau să bată un cui) care mai mult o încurcă decât o ajută. În calea ei mai apare un personaj care oscilează între a face bine sau rău, un corupt care vrea să rezolve treaba cu nişte euro pe care îi are puşi deoparte şi nişte infractori mărunţi şi proşti.

Până aici vă sună cumva a scenariu de film făcut de Media Pro? 😀 Aveţi cumva impresia că nu e deloc o carte pentru copii? Ei bine, vă înşelaţi. Bătrâna e, de fapt, o barză care are de dus un ultim pui, un porcuşor (Rostogol) pentru a primi de la scroafă semnătura necesară pentru dosarul de pensionare. Ca ucenic primeşte un bărzoi cu ochelari, care se bazează pe gps ca să găsească drumul şi mai tare îl încurcă. Un vulpoi îl fură pe Rostogol pentru a-l dărui fetei de care e amorezat (care umblă cu alt vulpoi, mai şmecher) dar îşi dă seama că el nu e în stare să omoare un porcuşor. Trei corbi vor să-l fure şi ei pe Rostogol, crezând că e un copil de viţă nobilă, ca să ceară răscumpărare. Totul e bine când se termină cu bine, desigur, Rostogol ajunge acasă şi barza îşi propune să se pensioneze şi să plece în străinătate la copiii ei.

Cartea e dulce-amară pentru adulţi (care vor recunoaşte printre rânduri multe lucruri care merg prost în ţara noastră) şi amuzantă pentru copii. Cartea se citeşte foarte repede, are 111 pagini şi câteva ilustraţii cubiste, iar dacă vă place, puteţi cumpăra şi continuarea: Rostogol păzeşte pepenii.