O vacanţă fantastică – editura Aquila

Vara aceasta am primit câteva cărţi de la editura Aquila, printre care şi O vacanţă fantastică de Kele Krizstina, o carte numai bună de citit în vacanţă. Deşi cartea este un roman împărţit pe capitole, formatul este de carte ilustrată pentru copii (20x28cm cu coperţi cartonate).

A venit vacanţa de vară şi Toni este trimis de părinţii săi mult prea ocupaţi la mătuşa Zinia. Mătuşa aceasta, sora tatălui său, este o pictoriţă cu un trai cam ciudat, o casă înconjurată de o grădină care pare o junglă şi nişte tablouri care par vii. Aici o cunoaşte pe Daria, o fetiţă de vârsta lui, venită în vacanţă la bunica ei.

Deşi lui Toni nu-i plac deloc fetele, ba chiar nu se zgârceşte la introspecţii pline de prejudecăţi la adresa lor, ajunge să se împrietenească cu fetiţa din vecini. Nici Daria nu e tocmai prietenoasă la început, deşi mereu a preferat să se joace cu băieţii în defavoarea fetelor, fiind pasionată de alergat, căţărat şi alte lucruri considerate, în general, “de băieţi”. Firi curioase şi exploratoare, aşa cum sunt toţi copiii, cei doi ajung să intre în tablourile mătuşii Zinia şi au parte de tot felul de aventuri interesante.

Toni provine dintr-o familie pe care Daria, din afară, o consideră “perfectă”. Numai că băiatul se simte neglijat de părinţii care muncesc prea mult şi care nu petrec deloc timp cu el, ba chiar anulează şi concediile pentru că trebuie să lucreze. Auzind o conversaţie între părinţi şi mătuşa Zinia, Toni deduce, în mod eronat, că părinţii nu-l iubesc deloc, ba chiar şi-ar dori ca el să nu existe.

Daria are doar mamă, deoarece tatăl le-a părăsit fără să se mai uite în urmă. Fetiţa este apropiată de mamă, deşi şi aceasta munceşte foarte mult. Cel mai mare coşmar al ei este să rămână fără mama ei, iar cea mai mare frustrare este faptul că tatăl n-a iubit-o suficient ca să rămână alături de ele.

În aventurile lor, copiii vor trebui să lupte cu aceste sentimente şi să le depăşească, să înveţe să trăiască în armonie cu ceilalţi dar şi cu ei înşişi.

Stilul de scris nu este tocmai pe placul meu (pe site-ul editurii puteţi răsfoi câteva pagini ca să vă faceţi o idee), dar copiii o vor citi cu uşurinţă, probabil. E genul de carte care pune în cuvinte cam toate lucrurile la care visează cu ochii deschişi copiii pe la 8-10 ani – să ajungă din senin la mare, să aibă o casă ca în poveşti, să mănânce tot ce-şi doresc oricând îşi doresc, să fie liberi să facă orice le trece prin cap, să întâlnească tot felul de animale fantastice şi spirite care să le îndeplinească dorinţele etc.

Dar cea mai importantă lecţie a cărţii este cea despre gândurile bune şi efectul lor benefic asupra oamenilor, precum şi despre recunoştinţa pentru lucrurile mărunte.

“Deci orice sentiment negativ faţă de cineva – invidie, ură, supărare, antipatie – are un efect pustiitor. Aşa stau lucrurile şi în lumea voastră, doar că acolo distrugerea nu se manifestă atât de evident, însă e mult mai periculoasă. Dacă ai sentimente negative faţă de alţii, asta atrage după sine boli, certuri şi o ură mai mare. E posibil ca pe moment să nici nu le observi efectul distructiv, cu doar cu trecerea anilor. Pe de altă parte, armonia din voi şi dintre voi dă naştere frumuseţii şi belşugului.”

“Ideea e că fiecare om ar trebui să-şi facă timp în fiecare zi să observe lucrurile pentru care ar putea să fie recunoscător. De la cele mai mici lucruri până la cele mai mari. Ai putea fi recunoscător pentru micul dejun, pentru sănătatea ta, pentru degetul tău mic, pentru culoarea ochilor sau pentru o mâncare bună. Important e să nu uiţi să mulţumeşti zi de zi pentru lucrurile care îţi plac în viaţa ta.”

“Scopul nu este să vă gândiţi niciodată la lucrurile negative pentru că, aşa cum ai spus, este imposibil. Ci atunci când apar gândurile rele, trebuie să învăţaţi să le învingeţi cât mai repede, pentru a nu produce sentimente rele în voi. Sentimentele rele vor avea mereu consecinţe rele.”